Rugaciunea si viata trebuie sa formeze un singur trup

„Viata si rugaciunea sunt nedespartite, spune mitropolitul Antonie de Suroj.- Viata fara rugaciune este o viata din care lipseste dimensiunea ei principala; este o viata vaduvita de senzatia de profunzime, o viata traita in doua dimensiuni- in timp si spatiu, este o viata care se multumeste numai cu ce se poate vedea, care se multumeste de a-l avea permanent pe aproapele, dar numai in plan fizic, in care noi nu gasim infinitatea si vesnicia sufleteasa a lui”.
 

„Deseori ni se pare ca este greu sa imbinam viata si rugaciunea. Aceasta este o greseala, si inca una mare. Ea apare din cauza conceptiei false pe care ne-am format-o despre viata si rugaciune. Noi credem ca viata este compusa numai din agitatie, iar rugaciunea presupune sa ne retragem intr-un loc cat mai indepartat si sa lasam totul in urma: pe aproapele si pozitia noastra in societate. Si aceasta este o greseala. Este o jignire adusa vietii si chiar rugaciunii” Pentru ca sa ne invatam sa ne rugam, trebuie mai intai sa devenim solidari cu realitatea omenirii, a vieii ei si a lumii intregi: sa ne-o asumam pana la capat. Rugaciunea si viata trebuie sa formeze un singur trup.”

Mitropolitul Antonie de Suroj,  Despre rugaciune