sâmbătă, 23 august 2014


“Orice cuvant se rastalmaceste foarte usor in ziua de azi, acum iti vine parca nici sa nu mai vorbesti…”




"Principala cauza pentru care oamenii nu se inteleg intre ei ramane mandria. Mandria este o stare in care omul crede ca este mai drept, mai bun, mai destept decat celalalt..."


miercuri, 13 august 2014

Anul Brâncoveanu


Anul Brâncoveanu

Emisiunea abordează locul lui Constantin Brâncoveanu în Istoria Românilor şi în cea Europeană.

Aduce în prim-plan aspecte mai puţin cunoscute din viaţa şi domnia Brâncoveanului. Deasemenea, putem descifra şi ce impact a avut domnia sa asupra evoluţiei ulterioare a societăţii româneşti. 



"Puterea viziunii” Reper pentru cei mai mulţi dintre intelectualii români, Constantin Brâncoveanu este omul total şi absolut al umanităţii româneşti, cu toate luminile şi umbrele acestei umanităţi. Documentarul aduce în faţa publicului o iconografie singulară, moderna, a voievodului şi a Brâncovenilor martiri, creată de Elena Murariu. 
Realizator Marilena Rotaru

marți, 12 august 2014

Zilele Sfintilor Brancoveni


2014 Anul Brancoveanu- 300 de ani de la Martiriul Sfintilor Brancoveni

Evenimente de exceptie organizate de Manastirea Sfantul Ioan Casian si Institutul Ortodox de Ştiinţe „Învierea” pentru Om şi Societate, in colaborare cu Scoala si Gradinita Brancoveneasca, ATOR Constanta si Pro-vita Constanta



Popas in inima Bucovinei (II)


Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava
detalii aici...









duminică, 10 august 2014

Cu ochii pe cer...


***

Cea mai spectaculoasă ploaie de stele a anului va avea loc pe cerul României, duminică seară.
Astfel, după ora 21, va putea fi observat curentul de meteori Perseide sau, popular, „ploaia de stele”.
Cerul va fi străbătut de până la 80 de “stele căzătoare” pe oră.
Potrivit specialiştilor, perioada de activitate a Perseidelor este între 17 iulie şi 24 august, iar maximul curentului poate fi observat pe 12 august.
Totodată, duminică noapte, luna va fi plină, va străluci foarte puternic și va părea cu 14% mai mare decât de obicei.

***

„Părintele Arsenie Papacioc – 1914-2014 – o sută de ani de la naștere”




Constănțenii sunt invitați la un simpozion dedicat împlinirii a 100 de ani de la nașterea părintelui Arsenie Papacioc.

Acesta se va desfășura duminică, de la orele 18:00, la Casa de Cultură din Constanța.
În cadrul evenimentului va fi lansat volumul de evocări și fotografii: „Părintele Arsenie Papacioc – 1914-2014 – o sută de ani de la naștere”.
Personalitatea părintelui Arsenie Papacioc va fi evocată de:
Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, arhim. Andrei Tudor, starețul Mănăstirii Dervent, protos. Ieronim Gheorghiță, duhovnicul Mănăstirii „Sfânta Maria”, Techirghiol și ierom. Ilarion Dan, duhovnicul Mănăstirii „Sfânta Cruce”.
De asemenea, în cadrul evenimentului, Corala „Armonia”, a Arhiepiscopiei Tomisului va susține un concert.
Simpozionul este organizat de Mănăstirea „Sfânta Maria” Techirghiol și Arhiepiscopia Tomisului.

Intrarea va fi liberă.


Din experinta zilelor trecute...


***
"Păzeşte-mă, Doamne, ca pe lumina ochilor; cu acoperământul aripilor Tale acoperă-mă"
(Psalmul 16, 8)


 


"Iar mie a ma lipi de Dumnezeu bine este, a pune in Domnul nadejdea mea, ca sa vestesc toate laudele Tale in portile fiicei Sionului." 
(Psalmul 72,27)

***

miercuri, 6 august 2014

Sfinţii nemţeni-vieţuitori în lumina Taborului




"Cu o zi înainte şi una după praznicul împărătesc al Schimbării la faţă a Domnului, Biserica noastră cinsteşte doi sfinţi ce s-au născut şi s-au nevoit în străvechea zonă a Neamţului – Sfântul Cuvios Ioan Iacob (5 august) şi Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla (7 august). Cu siguranţă zilele trecerii lor la Domnul nu au fost întâmplătoare, întrucât mai târziu acestea au devenit zilele lor de cinstire în Biserica Ortodoxă Română. Cei doi nevoitori din sihăstriile nemţene parcă străjuiesc sărbătoarea Schimbării Domnului la faţă (6 august) şi, în acelaşi timp, o mărturisesc. Viaţa lor binecunoscută oricărui dreptcredincios a fost o neîncetată luptă pentru dobândirea slavei taborice. Ne amintim că pe Muntele Tabor, însoţit de Petru, Ioan şi Iacov, Mântuitorul Iisus Hristos S-a schimbat la faţă înaintea lor „şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina” (Matei 17,2), prevestind ucenicilor slava Învierii Sale cea de a treia zi după Răstignirea pe Cruce. Totodată însă, Mântuitorul ne-a descoperit nouă tuturor atunci slava Împărăţiei Sale, chemându-ne să luptăm şi să ne nevoim pentru a o dobândi. Chipul Mântuitorului schimbat la faţă prefigurează starea drepţilor în Împărăţia lui Dumnezeu, însă Domnul ne-a arătat că pentru a atinge acest ideal este nevoie de iubire jertfelnică şi purtarea crucii, aşa cum El Însuşi a făcut-o. De aceea, Mântuitorul a urcat pe Tabor cu puţin timp înaintea pătimirilor Sale. Aceste taine adânci le-au înţeles cei doi sfinţi nemţeni pe care îi pomenim înainte şi după praznicul Schimbării la faţă. Astfel ei au dus lupta cea bună a jertfirii vieţii lor lui Hristos pentru ca la sfârşit să dobândească şi să intre în slava şi strălucirea Împărăţiei cereşti.


Manastirea Neamt

tihna in pridvor suspendat

lumina Duhului

contraforti

urmele timpului

Sfantul Necunoscut

verde viu


marți, 5 august 2014

Rețetă duhovnicească spre vindecare

Printre "medicamentele" spirituale prescrise de "medicul" Ioan, familiarizat cu așa ceva din ascultările sale de sanitar din armată, de la bolnița de la Neamț, sau din lagărele din Palestina, enume­răm două dintre ele, cu o forță vindecătoare uriașă: plânsul ca ma­nifestare a pocăinței sincere sau ca o baie ce curăță păcatele și al doilea, "rugăciunea lui Iisus" sau rugăciunea inimii care unește pe om cu Dumnezeu.

Știind din Sfânta Scriptură și din Sfinții Părinți, dar mai ales din experiența sa duhovnicească, care este valoarea sufletului în planul mântuirii, Sfântul Ioan, ca un doctor iscusit al terapeuticii duhovni­cesti, prescrie o Rețetă duhovnicească spre vindecare:
"Un dram de viață cât mai este
În lumea asta să trăiești,
Jertfește-l numai pentru suflet
Și lasă grijile lumești".

Printre "medicamentele" spirituale prescrise de "medicul" Ioan, familiarizat cu așa ceva din ascultările sale de sanitar din armată, de la bolnița de la Neamț, sau din lagărele din Palestina, enume­răm două dintre ele, cu o forță vindecătoare uriașă: plânsul ca ma­nifestare a pocăinței sincere sau ca o baie ce curăță păcatele și al doilea, "rugăciunea lui Iisus" sau rugăciunea inimii care unește pe om cu Dumnezeu:
"Prieten bun câștigă-ți plânsul
Și "Rugăciunea lui Iisus",
Căci plânsul stinge focul veșnic,
Iar ruga te înalță sus".

(Rețetă duhovnicească)
Întrucât viața de aici este pridvorul vieții viitoare, sfințitul autor are în vedere două lucruri esențiale și anume:
1. Prețuirea fiecărei clipe a vieții pământești și importanța ei pen­tru mântuire după cuvântul Domnului care zice: "privegheați căci nu știți ziua și ceasul când vine Fiul Omului" (Matei 25, 13).
"Deci mereu să iau aminte
La tot pasul meu din viață
Căci atârnă mântuirea
Chiar de clipa cea de față.

O, prea milostive Doamne,
Să nu lasi până-n sfârșit
Să amân eu pocăința
Cel prea mult ticăloșit!"
2. Gândul la moarte sau aducerea aminte permanent  că viața pă­mântească are un sfârșit, moment din care omul nu mai poate face nimic pentru propria mântuire (Ioan 9, 4). Dumnezeiasca Scriptură zice "Fiule, adu-ți aminte de cele de pe urmă ale tale și în veac nu vei păcătui" (Isus Sirah 7, 36), iar Sfântul Vasile cel Mare zice că "gân­dul la moarte este cea mai mare filozofie a vieții". Sfântul Ioan Iacob, ținând cont de valoarea acestei coordonate pentru viața duhovnicească, vorbește în multe poezii ale sale despre cugetarea la ieșirea din lumea aceasta:
"Pomenirea despre moarte
Glasul trâmbiței de-apoi
Ne-ncetat să mă trezească
Ca alarma la război!".

Într-o altă poezie, se adresează lui însusi pentru a fi mereu în stare de trezvie, îndemnându-se pe sine pentru a dobandi "pașaportul" cu "viza" valabilă pentru a trece dintr-o țară in alta:
"Cercetează-ți deci valiza
Caută la pașaport,
Poate se împlinește viza
Și te vor muta din cort!

Iată viața ta se trece
Și la bine n-ai sporit,
Mișcă inima cea rece
Pentru Cel ce te-a zidit".

(Un sfat nepocăitului Ioan)
Ne dăm seama că moartea, cu tot aspectul ei înfricoșător, era mereu în fața ochilor minții Sfântului Ioan, căci omul lui Dumnezeu moare în fiecare zi (I Corinteni 15, 31):
"Iată, fraților mormântul
Cum înghite trupul meu,
Iată, cum vedeți, pământul
Cere partea lui mereu!

Unde-i slava mea acuma
Unde-i chipul lui «Ioan»?
Au pierit cum piere spuma
De pe valuri în noian!

(La sfârșitul meu)
(Tâlcuiri din opera Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamț – Hozevitul, Editura Doxologia, pp. 49-51)

luni, 4 august 2014

Mozaicul lui iulie

***
Mozaicul lui cuptor in  imagini, cuvinte si sentimente...





"Dacă ne facem un obicei din a aduce neîncetat mulțumită lui Dumnezeu, El va deschide ochii sufletului nostru încât să vedem din ce în ce mai limpede binefacerile Lui față de noi și față de semenii noștri. […] Cu cât dăm mai multă mulțumită, cu atât vom primi mai îmbelșugat un duh smerit și vom atrage asupra noastră harul lui Dumnezeu care ne ajută să-I mulțumim și mai mult, să-I mulțumim chiar și pentru fiecare răsuflare pe care ne-o îngăduie. Și în această dinamică a mulțumirii vine momentul în care ne încearcă o mare mâhnire pentru că nu suntem în stare să-I aducem lui Dumnezeu mulțumita pe care I-o datorăm și pe care o merită. Acesta este începutul pocăinței care se naște din recunoștință și acest fel de pocăință nu are sfârșit pe pământ. "



Selecții din Arhim. Zaharia Zaharou,
Merinde pentru monahi, ediția a doua,
Ed. Nicodim Caligraful, Mănăstirea Putna, 2013
Volumul poate fi descărcat integral de la această adresă.


sâmbătă, 2 august 2014

franturi de calatorie...si Bun gasit!

"Priveste cerul tau!"
(autor necunoscut)

cerul meu verde...

cu capu' in jos...

sau cu fata sus!

Priveste cerul pe care il vezi tu!





vineri, 1 august 2014

La inceput de gustar...

***
Cu Maica Domnului în concediu!? 
arhim. Mihail Daniliuc 

 Cum să împăcăm concediul cu postirea? 
Aș vedea o soluție lesnicioasă: să o luați pe Maica Domnului la drum cu frățiile voastre. Sună ciudat, nu? Dar, să știți că Buna Maică nu este deloc pretențioasă. Nu cere nimic, e discretă, necheltuitoare. În plus, vă va ocroti șederea, călătoria, pelerinajul. Tot ce trebuie să faceți este ca, pe lângă clipele de relaxare, de tratament, drumeții ori plajă, să vă rezervați câteva minute spre a citi o rugăciune Maicii Domnului. În peregrinările estivale să găsiţi timpul de a vă coborî genunchii la rugăciune într-o sfântă biserică și, de ce nu?, să vă întâlniți cu Mântuitorul Hristos la o dumnezeiască Liturghie.


Tocmai am pășit în luna lui Gustar, ultima redută a verii. Chiar dacă soarele toropește la amiază, deja dă semne că şi-a cam pierdut vigoarea din zilele lui Cuptor. Diminețile se arată puţintel răcoroase, pâclele – coborând peste repezișurile de brădet ori deasupra văilor domoale ale pâraielor – par mai stăruitoare. Lanurile de grâu, ondulând odinioară înspicate, acum sunt treierate, căci truditorii ogoarelor se grăbesc a le pregăti în vederea arăturilor de toamnă. Zilele îşi păstrează încă fierbințeala, însă deasupra fânețelor liniștite plutește un freamăt cuminte, uscat, tulburat din vreme în vreme de mulțimea gângăniilor agitate de soarele dogoritor. 
 Deși am ajuns la finele verii, zic, sărbătorile frumoase ale lunii august ne fac să simțim că trăim o nesfârșită primăvară duhovnicească. 
 Odată cu începerea sfârșitului de vară, am intrat în postul închinat sărbătorii mari și sfinte a cinstitei mutări în veșnicie a Născătoarei de Dumnezeu. În vremi nu demult apuse, bătrânii noștri așteptau momentul cu toată evlavia și dragostea. Evlavie, deoarece Împărăteasa cerului și a pământului mijlocește necontenit la Fiul ei și Dumnezeul nostru, cerându-ne nouă har, milă și pace; dragoste, fiindcă ajunarea de două săptămâni statornicită de Biserică reprezintă o dovadă vie a recunoștinței și iubirii ce o nutrim faţă de Cea plină de dar. 
 În trecut, creştinii respectau postul cu strășnicie. Îmi amintesc de o vorbă înțeleaptă a bunicii mele: „Cum să nu postesc în Postul Sântei Mării, că doar e rupt din Postul Mare?!”. La vârsta prunciei nu înțelegeam de ce bătrâna numea astfel postul din august. Abia peste ani am observat că, potrivit canoanelor, rânduiala ajunării statornicite de Sfinții Părinți în vremea acestui post se aseamănă cu cea din Postul Mare. Bunăoară, în cartea Tipicul cel Mare şi în învățătura privitoare la posturi din Ceaslovul mare, se prevăd următoarele reguli: lunea, miercurea şi vinerea se ajunează până la Ceasul al IX-lea din zi (aprox. orele 15-16 p.m.), când se consumă mâncare uscată. Marţea şi joia se mănâncă legume fierte, fără untdelemn, iar sâmbăta şi duminica se dezleagă la untdelemn şi vin. Pravila Mare dă dezlegare la vin şi untdelemn şi pentru zilele de marţi şi joi. La 6 august, când serbăm Schimbarea la Faţă a Mântuitorului Hristos, în orice zi ar cădea, se face dezlegare la untdelemn, peşte şi vin. Cărțile de învățătură indică, de asemenea, ca rânduială specială, de-a lungul întregului post, săvârșirea celor două Paraclise ale Maicii Domnului. 
 Ce vremuri frumoase, pline de pioșenie, erau odinioară, când înaintașii păzeau cu strășnicie aceste aspecte care oglindeau o profundă și neprefăcută dragoste faţă de Preabuna noastră mijlocitoare. Astăzi, se pare, numeroşi semeni de-ai noștri pun mai presus de orice altceva micile bucurii oferite de concediul de odihnă, sacrificând postul Maicii Domnului din motive... „practice”. Adesea mi-a fost dat să aud: „Părinte nu pot posti acum, că merg la mare, la munte, în stațiune, la tratament...”. Ba unii, simțindu-se oarecum vinovați că încalcă rânduiala Bisericii, vin să ceară dezlegare spre a se înfrupta în zilele de ajunare. Iar ca un făcut, foarte mulți primesc ori își programează concediile de odihnă taman în prima jumătate a lui august, de parcă s-ar urzi un complot cvasi-general împotriva Postului Adormirii Maicii Domnului. 
Vă închipuiți că majoritatea răspunsurilor prin care încerc să-i conving să nu renunțe la postire, în ciuda călătoriilor, a plecării la odihnă, poartă în ele un dram de amar. Zilele trecute i-am spus unui doritor de dispense: „Cum ar fi să-şi ia și Maica Domnului concediu?” Simţind cum talazurile vieții lovesc nemiloase la ușa sufletelor noastre, alergăm cu grăbire la ajutorul Fecioarei Maria. Uneori – adesea inconștient – strigăm către ea: „Maica Domnului, ajută-ne! Ai milă de noi!” Ce s-ar întâmpla dacă nu ne-ar auzi, ca și când ar fi plecată în concediu? Câtă suferință, disperare ori deznădejde nu s-ar cuibări în inimile noastre! Dar slavă cerului că lucrurile nu se petrec așa! Preasfânta Născătoare de Dumnezeu stă necontenit în rugăciune pentru lume, fiind tuturor mamă iubitoare, mult folositoare și ajutătoare în atâtea necazuri, boli, lipsuri ori suferințe ce ne împresoară. Nu o lasă inima să nu ne întindă grabnic al ei ajutor. Aceste lucruri ar trebui să ni le reamintim atunci când ne-ar tenta să invocăm nepostirea în concediu. Noi, călugării, nu intrăm niciodată în concediu, dar înțelegem nevoia credincioșilor de a-și reface forțele printr-o binemeritată perioadă de odihnă. Dintr-o asemenea perspectivă, concediul nu se dovedeşte doar binevenit, ci absolut necesar. Însuşi Dumnezeu, după cele șase zile în care a creat lumea, în a șaptea S-a odihnit. Oare a obosit Dumnezeu? Desigur că nu, dar astfel Domnul ne atrage atenţia că ziua de odihnă constituie nu numai un repaus fizic, ci şi o celebrare a Lui ca Făuritor al nostru şi al întregului univers, ziua când ne amintim de Ziditorul tuturor făpturilor, arătându-ne recunoştinţa faţă de El. Dumnezeiescul Pavel, Apostolul, spune că ziua de odihnă a fost umbra lucrurilor viitoare (Coloseni 2, 17), adică un indicator spre odihna desăvârşită, venit în persoana Mântuitorului Hristos, Care ne îndeamnă: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară” (Matei 11, 28-30). 
 Deci cum să împăcăm concediul cu postirea? Aș vedea o soluție lesnicioasă: să o luați pe Maica Domnului la drum cu frățiile voastre. Sună ciudat, nu? Dar să știți că Buna Maică nu este deloc pretențioasă. Nu cere nimic, e discretă, necheltuitoare. În plus, vă va ocroti șederea, călătoria, pelerinajul. Tot ce trebuie să faceți este ca, pe lângă clipele de relaxare, de tratament, drumeții ori plajă, să vă rezervați câteva minute spre a citi o rugăciune Maicii Domnului. În peregrinările estivale să găsiţi timpul de a vă coborî genunchii la rugăciune într-o sfântă biserică și, de ce nu?, să vă întâlniți cu Mântuitorul Hristos la o dumnezeiască Liturghie. Cât privește regimul alimentar, vă garantez că vă puteți odihni și relaxa chiar consumând bucate de post. Vă veți simţi, fără îndoială, revigorați, pentru că odihnă nu înseamnă îmbuibare și doar repaus fizic, ci și pace în suflete. Vă doresc un post binecuvântat, iar de veți porni în concediu, nu uitați să-i faceți loc în suflete și Împărătesei celei alese și mai înalte decât Cerurile.

sursa: Doxologia.ro

****
Post cu bucurie!
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare