sâmbătă, 31 iulie 2010

Postul Adormirii Maicii Domnului


Întru naştere fecioria ai păzit,
întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare.
Sculatu-te-ai la viaţă, fiind Maica Vieţii,
şi cu rugăciunile tale, izbăveşti din moarte sufletele noastre.

(Troparul Adormirii Maicii Domnului, Glasul 1)

Maica Domnului este cea mai inalta sfintenie omeneasca cunoscuta si cinstita de Sfanta Biserica, iar Adormirea Maicii Domnului este cea mai de seama dintre sarbatorile ei. Este o sarbatoare pregatita, precum se stie, printr-un post de doua saptamani. Cu aceasta ocazie va doresc post binecuvantat si cu folos duhovnicesc!


Liliana

vineri, 30 iulie 2010

Ghiveci calugaresc

"Mancarica cumpatata (mai ales in posturile verii) care, daca e bine randuita te face de lingi cratita si pe dosul afumat si pupi si mana care-a facut-o, ca-i sfintita". (Radu Anton Roman, Bucate, vinuri si obiceiuri romanesti)

Azi dimineata am plecat spre taranii din piata, nu stiam exact ce anume o sa gatesc astazi. Musai trebuia, sa incropesc ceva ca altfel, daca nu este mancare in zi de post repede se strica postul cu prostioare.
Cand am vazut atatea legume de sezon si atata bogatie pe mesele taranilor, mi-a venit ideea de a face rapid un ghiveci de legume.

Am folosit urmatoarele ingrediente:

6 cartofi mari
2 dovlecei
2 morcovi
2 ardei grasi
4-5 rosii
1 vanata mica
300g ciuperci
4 cepe
4 linguri de ulei
cateva buchete de broccoli
patrunjel
sare
putin piper
1 capatana de usturoi





Mod de preparare:

Se curata si se spala toate legumele si zarzavaturile. Ceapa, morcovii se calesc in foarte putin ulei. Legumele se taie: cuburi cartofii, vanata, dovleceii, bucatele broccoli iar restul cat mai marunt, inclusiv rosiile care se dau pe razatoare.
Se pune totul intr-o tava, se adauga ulei, sare, piper, usturoi , patrunjel si se baga tava in cuptor aprox. 30-40 de min.


Ghiveciul de legume se poate servi si rece, este o mancarica excelenta de vara, cu legumele sanatoase, proaspete si gustoase.
Cand ghiveciul a fost aproape gata am facut si un pui de mamaliga:)





Pofta buna!
Spor in toate!
Liliana

joi, 29 iulie 2010

Cuvantul care zideste

Bisericuta de lemn , M-rea Techirghiol

"Nu trebuie sa-ti pleci capul si sa abdici, oricare si oricum ar fi pacatul. Recunoaste-L mai departe pe Dumnezeu ca Stapanul tau Milostiv, ca nicio nenorocire nu inseamna ceva daca ai credinta de stanca"
Arhim. Arsenie Papacioc

drum cu flori spre chilia Parintelui Arsenie

flower bar Pictures, Images and Photos

Liliana

miercuri, 28 iulie 2010

Cateva sfaturi pentru cei care vor o casuta la tara


In jurul marilor orase sunt sate si comune mai putin cunoscute, insa fiecare loc are frumusetea si un pitoresc aparte. E suficient sa pleci cativa kilometri din oras si deja respiri alt aer. Ideea de a avea o casuta la tara am avut-o acum vreo 6 ani, cand ne-am dat seama ca in oras nu se mai poate respira, pana si pomisorii de pe marginea strazilor erau taiati pentru a face loc parcarilor.
Casele si terenurile aflate in imediata apropiere de oras sunt inca de neatins, din punctul meu de vedere, o solutie viabila sunt casele taranesti aflate, la distante ceva mai mari, iar preturile pentru astfel de casute variaza intre 10.000 si 15.000 de euro, in functie de amplasament si facilitati.
Asa am procedat si noi, am plecat cu gandul un pic mai departe, ne-am orientat ca drum sa fie totusi usor de parcurs , chiar daca sunt 30 de km.
Am gasit si ne-a placut totul la aceasta proprietate, pamantul, casa, dar si pitorescul locului. Proprietatea are 5mii de metri, initial erau mai putini, dar am mai cumparat o bucata de pamant care este la liziera unei paduri, tot aici am gasit si dereaua satului care are apa mai tot timpul anului.
Vreau sa va spun ca in Dobrogea, daca gasesti apa pe un pamant ai deja o mare bogatie! Apoi casuta ne-a placut pentru ca este buna, are patru camere si se poate locui, adica nu necesita mari reparatii, un var si dusumele pe jos si bineinteles sfestanie. Ne-a mai placut ca multi dintre pomisori sunt deja pe rod, vita de vie este pe rod, iar locul a fost cat de cat ingrijit de fostii proprietari.
Acum din experienta noastra va spunem ca cele mai importante lucruri pe care trebuie sa le faceti atunci cand va luati o casuta sunt:
-sa trageti apa sau sa fie cat mai aproape de proprietate,
-terenul sa fie bine delimitat, gardul sa fie chiar prima investitie pe care o faceti, vecinii sa fie cat mai departe :) nu glumesc cand spun asta, sa aveti mare grija caci oamenii de la tara sunt curiosi, puteti vorbi cu toti insa in timp ii poti cunoaste bine.
-puneti pomisorii, caci acestia cresc cel mai greu, se pot pune si toamna, dupa prima bruma, la inceputul lunii noiembrie, castiga astfel un an, si toti care nu se prind pot si inlocuiti in primvara.


Chiar daca terenul nu are casa pe el puteti pune pomi fructiferi daca aveti in plan cam unde o sa fie casa construita si aveti gard facut.

Spor in toate!

Cu drag,
Liliana

luni, 26 iulie 2010

Zi de adormire si de pomenire - Constantin Oprisan


“Cand izbucneau anumite conflicte intre noi, el se ruga. Si rugaciunea lui era lucratoare. Ne era rusine, pentru ca el se ruga si noi stiam asta. Atunci nu se ruga cu voce tare, dar fata lui era complet transformata. Noi intelegeam ca se roaga pentru noi si ne opream din cearta. Era intr-o stare fizica atat de proasta pentru ca fusese torturat in Pitesti vreme de trei ani. L-au batut peste piept, peste spate pana i-au distrus plamanii. Dar el se ruga toata ziua. El niciodata nu a spus ceva rau impotriva celor care l-au torturat, ci ne vorbea despre Iisus Hristos” (pr. Gh. Calciu).

"Nu Te-am cantat, o, Doamne, nu Ti-am patruns nici taina,
Ti-am plans numai pe urme, urcand pe Golgota!
Dar sufletu-mi mi-e negru ca sa-TI sarute haina
Si plansul meu e rece langa iubirea Ta".


Zi de pomenire si de amintire, Constantin Oprisan



Liliana

VIAŢA NOASTRĂ – O MARE FURTUNOASĂ


DUMINICA A IX-A DUPĂ RUSALII
(MATEI 14, 22-34)
"Minunea Evangheliei de astazi arată că Hristos stăpâneşte peste toate: soare, lună, stele, pământ, vânturi, mare, lacuri, râuri, copaci, animale, toate. Este Stăpânul a toate.
Şi noi, iubiţii mei, cu toate că ne aflăm pe uscat, totuşi călătorim pe mare, suntem într-o barcă. Care este această barcă? Viaţa omenească. Din ziua în care se naşte omul până la sfârşitul vieţii, el este în această barcă, care e în pericol din parte valurilor, a valurilor sălbatice.
Care sunt aceste valuri? Un val este boala. În timp ce eşti sănătos, deodată te îmbolnăveşti, cazi la pat, eşti în pericol să mori; acesta este un val imens. Vrei altul? Iată, văduvia; în timp ce eşti căsătorit, îţi pierzi femeia şi rămâi singur. Ce lovitură este şi pentru femeie să-şi piardă bărbatul şi să rămână văduvă cu copii mici! Dar şi pentru copii este un mare val să fii orfan. Un val este şi şomajul; să fie cineva fără loc de muncă, să caute de muncă şi să nu poată găsi. Un val este şi sărăcia: să nu aibă omul cele indispensabile să-şi acopere nevoile. Dar valuri nu sunt oare şi nedreptatea, calomnia sau divorţul?… Plină de valuri este viaţa aceasta. Şi în sfârşit cel mai sălbatic val: moartea, pierderea vieţii, val care vine să afunde trupul nostru în mormânt. Dar vorbind limba Evangheliei, trebuie să spunem că cel mai groaznic din toate valurile este - care? – Păcatul! Cel care persistă nepocăit, în păcat, fie că acesta se numeşte furie sau mânie, ori desfrânare, adultery sau prostituţie, ori furt sau crimă, ori alt păcat, acesta se scufundă nu în mormânt, ci în iad – sufleteşte şi trupeşte.
Ce trebuie să facem acum? Să deznădăjduim? Nu, iubiţii mei. Să prindem şi noi curaj, să avem o credinţă nezdruncinată în Dumnezeu. Bunul Dumnezeu vine şi îl ajută pe om, nu îl lasă. Şi omul credincios vede pretutindeni mâna lui Dumnezeu. O vede continuu în viaţa lui; şi atunci când este mic, şi când creşte şi când se face bătrân, întotdeauna el vede mâna lui Dumnezeu. Şi nu doar persoane, ci şi grupuri, familii şi popoare şi societăţi, văd ocrotirea Lui.
Mica noastră patrie a văzut de multe ori în istorie mâna lui Dumnezeu. În 1922, în Asia Mică, de pildă, a fost o mare nenorocire. Au venit turcii, au masacrat, au ucis, au ars, au devastate totul. S-a vopsit cu sânge valul Mării Egee. Marea s-a înroşit de sângele victimelor. Toţi erau disperaţi. Unul singur nu a disperat: episcopul Smirnei, ultimul ierarh al cetăţii, etno-martirul Hrisostomos. A liturghisit pentru ultima dată în biserica Sfintei Fotini şi a spus cu lacrimi în ochi: “Dumnezeu ne încearcă credinţa. Îndrăzniţi, eleni, vor răsări şi zile mai bune!…”. Şi, într-adevăr, au venit zile mai bune. Cei aproximativ două milioane de refugiaţi, care au plecat atunci din Asia Mică, au venit în Elada, au lucrat cinstit şi au făcut pământul să înflorească ca nişte rodii. Prin sudoarea lor, ţara noastră a devenit în puţin timp atât de îndestulată, încât a început să facă şi export din produsele ei valoroase în alte ţări din afară. Şi doar din punct de vedere material? Chiar şi etnic de mult bine a beneficiat ţara noastră. A ieşit şi de aici “din amar dulce”, din nenorocirea naţională un important beneficiu naţional. S-a constatat că sunt în afara teritoriilor ei şi turcii şi bulgarii şi sârbii şi alţii, iar Elada a câştigat o admirabilă uniformitate. A devenit una din cele mai omogene ţări. Iată mâna lui Dumnezeu!
Cele cinstite şi scumpe ştim că sunt în pericol.
Şi astăzi, patria noastră este încercată. Precum în vremurile strămoşilor noştri, aşa şi în zilele noastre, este încercată în marea furtunoasă a ameninţărilor şi a capcanelor diplomatice. Doar credinţa, nezdruncinata credinţă, poate să facă minunea. E sufficient ca Elada să repete Domnului strigătul lui Petru: “Doamne, mântuieşte-mă!” (Matei 14, 30).
Şi astăzi, familia, ca instituţie, este afectată de valurile concepţiilor, obiceiurilor şi legilor moderne. Criminalitatea pruncilor este în creştere. Sfântul Cosma Etolianul, care este sărbătorit în august, zicea: Când veţi vedea că se golesc bisericile, se vor umple închisorile. Şi s-au umplut deja de criminali şi de terorişti. Aceste lucruri păţeşte cel care fuge de Dumnezeu. Soţii, care îşi văd barcă luând apă, să îngenuncheze şi să strige: “Doamne, mântuieşte-ne casa! Întindeţi mâna şi păzeşte-ne, să nu ne scufundăm!”
Şi credinţa fiecăruia dintre noi este încercată astăzi. Are de înfruntat vânturile rătăcirii, curentele raţionalismului, furtunile ereziilor, valurile ironiei, batjocurii, puţinei credinţe. “Doamne, mântuieşte-ne!”, să spună fiecare din noi şi “Înmulţeşte-ne nouă credinţa!” (Matei 14, 30; Luca 17,5).

Predica †Episcopul Augustin
(Sfânta Biserică a Sfântului Gheorghe Tripotamou – Florina 16.08.1992)

preluat de aici

sâmbătă, 24 iulie 2010

Puterea credintei


"Intr-una din vizitele sale in cartierul Hitrovka, Stareta, insotita de econoama manastirii, a intrat intr-o carciuma, unde la o masa, in jurul unei sticle de vodca, era adunat un grup de vagabonzi. Adresandu-se unuia dintre ei, Elisabeta i-a zis: „Omule bun...”. Dar imediat o voce ragusita i-a strigat: „Ce om bun? Asta e un hot, care nu-i bun de nimic!”...Fara sa ia seama la cele auzite, Stareta a continuat sa-i spuna omului cu pricina ca avea nevoie de ajutorul lui, explicandu-i ca geanta in care avea bani si obiecte de impartit saracilor era prea grea ca s-o poata duce singura si rugandu-l sa i-o aduca la manastire. Zicand acestea, Elisabeta s-a intors si a plecat, fara sa tina seama de protestele celor de fata, care-i strigau ca vagabondul va fura cu siguranta toti banii si-i va da pe bautura. Spre uimirea tuturor, cand Stareta a ajuns seara acasa, omul o astepta la poarta cu geanta neatinsa. Dupa ce maicile i-au dat sa manance, el a rugat-o pe Cuvioasa Elisabeta sa-l primeasca sa lucreze la manastire. Stareta l-a angajat ca ajutor de gradinar si viata omului s-a schimbat cu totul. A incetat sa mai fure si sa bea, iar cu timpul a ajuns chiar un bun crestin."


Viata si patimirea, Sfintei Elisabeta, Mare Ducesa a Rusiei , pg. 45



Liliana

vineri, 23 iulie 2010

Cuvantul care zideste


"Sa ai o stare de stapan asupra ta si de vesela linistire, chiar daca te-ai noroit, caci, oricare ar fi motivul unei intristari descurajatoare, ea este numai si numai de la diavol" Arhim. Arsenie Papacioc


flower bar Pictures, Images and Photos

joi, 22 iulie 2010

Sfanta Mironosita Maria Magdalena la Muntele Athos


Astazi, Biserica noastra face pomenirea Sfintei Mironosite intocmai cu Apostolii, Maria Magdalena.
Mi-am adus aminte de un prieten bun care a fost acum cateva luni la Muntele Athos si care ne povestea ca la Manastirea Simono-Petra a aflat ca se pastreaza cu mare evlavie mâna stângă a Sfintei Maria Magdalena, mână care a atins marginea veşmântului Mantuitorului după Înviere si care se pastreaza pana in ziua de astazi calda .
Am cautat astazi pe internet sa citesc mai multe si am aflat chiar un blog dedicat Sfintei. Va invit si pe voi sa-l rasfoiti.


Cu drag,

Liliana

miercuri, 21 iulie 2010

Tabara la Manastirea Sfantul Ioan Casian


Andreea noastra anul acesta va implini 14 ani, asa incat am hotarat impreuna cu parintele duhovnic sa participe la prima ei tabara Pro-vita. Maine impreuna cu alte trei fetite din Constanta, va pleca spre Manastirea Sfantului Ioan Casian, care va gazdui tabara Pro-vita, in perioada 22iul.-25iul. Desi cunoastem manastirea, avem mari emotii, am facut bagajele, am citit programul de cateva ori, maine pana-n ora 10 trebuie sa fim acolo. Din Constanta pana la manastire se fac cam 40min de mers lejer cu masina. Ca sa impacam poporul nemultumit toti cei ramasi acasa vor merge la plaja si dimineata si seara :)


Mai jos am postat programul de tabara.


PROGRAM TABARA – PROVITA / Man Sf Ioan Casian


Joi 22 Iulie: 10.00 Cuvant Bun Venit

11 00 Parintele Staret Iustin “Despre libertatea de a alege”
12 30 Pranz 13-14 Scurta pauza dupa masa
14–16 Excursie la Pestera Casian – Anfiteatru – Lac
16 Vecernia

18 30 Cina
19 Vizionare film artistic – Provita

Vineri 23 Iulie:

7.00 Sf. Liturghie
9 00 Mic Dejun
10.00 Av. Cezar Axinte “Despre iubirea celui de langă tine”
intrebari - raspunsuri / discutii libere
12 30 Pranz 13-14 Scurta pauza dupa masa
14–17 Excursie la Pesterile La Adam, Liliecilor, Izvor
19 30 Sf Maslu
21 00 Cina

Sâmbătă 24 Iulie:

9.00 Sf. Liturghie
10 00 Mic Dejun
10.30 As. Univ. Prof. Enache Tusa Dualismul modern: Iubire
trupeasca ori Dragoste? intrebari - raspunsuri / discutii libere
12 30 Pranz 13-14 Scurta pauza dupa masa
14–18 Excursie la Cheile Dobrogei – Pestera Babei, Casimcea
20 30 Foc de Tabara, Gratar, Cantece si voie buna

Duminică 25 Iulie:

10.00 Sf. Liturghie
12 00 Pranz – Agapa frateasca
14 00 Par Ioan Bute , Cuvant despre Modelele din viata.

Cu drag,
Liliana

marți, 20 iulie 2010

Sfantul Maritul Prooroc Ilie Tesviteanu (Luca IV, 22-30)

"Şi toţi Îl încuviinţau şi se mirau de cuvintele harului care ieşeau din gura Lui şi ziceau: Nu este, oare, Acesta fiul lui Iosif? Şi El le-a zis: Cu adevărat Îmi veţi spune această pildă: Doctore, vindecă-te pe tine însuţi! Câte am auzit că s-au făcut în Capernaum, fă şi aici în patria Ta. Şi le-a zis: Adevărat zic vouă că nici un prooroc nu este bine primit în patria sa. Şi adevărat vă spun că multe văduve erau în zilele lui Ilie, în Israel, când s-a închis cerul trei ani şi şase luni, încât a fost foamete mare peste tot pământul. Şi la nici una dintre ele n-a fost trimis Ilie, decât la Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă. Şi mulţi leproşi erau în Israel în zilele proorocului Elisei, dar nici unul dintre ei nu s-a curăţat, decât Neeman Sirianul. Şi toţi, în sinagogă, auzind acestea, s-au umplut de mânie. Şi sculându-se, L-au scos afară din cetate şi L-au dus pe sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie; Iar El, trecând prin mijlocul lor, S-a dus. "


aici
puteti asculta o predica minunata a Parintelui Nicolae Tanase, la Sarbatoarea Sfantului Ilie



Cu drag,
Liliana

luni, 19 iulie 2010

Cuvantul care zideste

"Si toate cate veti cere, rugandu-va cu credinta, veti primi" (Matei 21, 22)



Liliana

sâmbătă, 17 iulie 2010

Sfanta Mare Mucenita Marina

Astazi, Biserica noastra face pomenirea Sfintei Mucenice Marina. Poate v-ati intrebat de ce Sfanta, asemeni Sfantului Gheorghe, apare in icoane omorand un balaur.
Mai jos am gasit viata Sfintei Mucenite Marina

Aceasta sfânta era din Antiohia Pisidiei, fiind fiica una nascuta a unui Edisie, popa idolesc. Si dupa ce a murit mama ei, a dat-o tatal sau pe seama unei femei; facându-se ea de 12 ani, se ruga sa învete credinta crestinilor, si a învatat-o de la crestinii ce erau din acel sat. Iar când a fost ca de 15 ani, a poftit sa savârseasca lupta muceniciei. Daca a aflat de aceasta, ighemonul Olimvirie a trimis de a prins-o si a bagat-o în temnita. Peste putine zile, scotând-o, a adus-o la judecata sa si, vazând-o, s-a spaimântat cu totul de frumusetile ei. Si, întrebând-o de unde este si cum îi este numele, ea zise: "Marina ma cheama, nascuta si crescuta în Pisidia; si cred în numele Domnului meu". De aceea, nevrând ea a se lepada de Hristos, a poruncit si a fost batuta cu toiege fara mila, pâna s-a rosit pamântul de sângele ei; apoi au bagat-o în temnita. Si s-a facut cutremur mare, încât se cutremura temnita, si iata a iesit dintr-o parte a temnitei un balaur suierând tare, si târându-se, parea ca varsa foc împrejurul sfintei. De aceea, speriindu-se ea foarte si îngrozindu-se, ruga pe Dumnezeu. Atunci acel groaznic balaur s-a prefacut aratându-se în chip de câine negru; iar sfânta, luându-l de par si gasind un ciocan, l-a batut pe cap si peste spinare pâna l-a slabit. Dupa aceasta, fiind adusa sfânta la a doua cercetare si ramânând tare în credinta lui Hristos, a fost supusa la multe chinuri pe care rabdându-le, ighemonul cu mânie i-a taiat capul.


Sfanta Mare Mucenita Marina, roaga-te Lui Hristos Dumnezeu pentru noi!

marți, 13 iulie 2010

Primul hram al Manastirii Capidava- Sfintii Epictet si Astion

Pentru ca miercuri am terminat cat de cat cu aranjatul casei dupa operatiunea "zugravitul" am plecat joi, 8 iunie, spre Manastirea Capidava care-si serba primul hram.
Am pregatit totul de cu seara, insa cat de dimineata s-ar da scularea tot la limita suntem cu timpul. Se milostiveste Bunul Dumnezeu de noi ajungand macar la predica sau uneori direct la agapa:)

Locuri superbe, pline de istorie

Dupa cum se poate vedea apa Dunarii a intrat pana in curtile oamenilor
Cetatea Capidava



M-au impresionat chipurile si gesturile de evlavie ale batranilor din sat, veniti pe deal la hram

Sfintele Moaste aduse spre inchinare la Manastire

Dupa hram am ramas cu prietenii la un gratar de peste pe malul Dunarii, spre seara am plecat spre casa fugariti de tantari.


Liliana

sâmbătă, 10 iulie 2010

O carte minunata pentru adolescenti

In general, eu si sotul meu, recomandam copiilor cartile pe care le-am citit cand eram noi de varsta lor sau cartile pe care le-am descoperit de curand. Daca aveti copii mai marisori va recomand o carte minunata, ortodoxa, din care copiii pot invata o multime de virtuti crestine, sa evite să-şi mai judece aproapele, sa lepede piatra din mâna şi sa vada cu ochii inimii lumea aceasta. O carte in care copiii sunt invatati sa fie atenti la toate detaliile sufletului. Mai jos am gasit o recenzie a cartii, semnata Ciprian Voicilă

"Parintele Savatie Bastovoi a mai facut o fapta minunata. A strins intr-un volum “povestirile ortodoxe” ale unui gigant al literaturii ruse si universale, Cehov. Intreprinderea sa este inedita si binevenita din cel putin doua motive. Primul ar fi acela ca in mentalitatea intelectualului ortodox doi sunt scriitorii rusi care au sondat profunzimile duhovnicesti ale omului: Dostoievski si Gogol. Celor doi li se adauga, iata, Cehov, caruia hermeneutii i-au pus, in timp, doar eticheta de prozator si strabunic al literaturii absurdului. Adunind intr-o carte prozele duhovnicesti ale lui Anton Cehov, Parintele Savatie contrazice canonul literar in care predecesorii sai l-au inclus pe Cehov.

Al doilea motiv, formulat chiar in cuvintele Parintelui, ar fi ca ”antologia de fata este, fara indoiala, o baie de lumina si un izvor care tisneste curat din adincurile celei mai autentice traditii evanghelice si patristice.Credem ca ea va satisface setea multora din cei care cauta sincer sa cunoasca si sa inteleaga Ortodoxia.” “Povestirile ordodoxe” li se alatura unor carti de beletristica foarte cunoscute ca “Siddhartha” lui Hermann Hesse sau “Povestirilor orientale” (re)scrise de Marguerite Yourcenar.

Titlul pus de Parintele Savatie, “povestiri ortodoxe”, este justificat prin mesajul celor sapte proze (“Sfinta simplitate”, “Cosmarul”, “Scrisoarea”, “Cazacul”, “Omorul”, “Volodea cel mic si Volodea cel mare”, “Arhiereul”): toate vorbesc despre cainta, mila, iubire si iertare (tot Parintele Savatie ne-a reamintit cu alta ocazie ca “a iubi inseamna a ierta”). In acest fel ele sunt ortodoxe fara a fi ortodoxiste ceea ce contribuie decisiv la impactul lor asupra sufletului cititorului. Te conving si iti inmoaie inima cum te-au convins in trecut “Oliver Twist”, “Mizerabilii”, “Coliba unchiului Tom”, “Singur pe lume”. Sunt texte care te transforma cu adevarat intr-un om.

Cartea iti ofera surprize (foarte placute, nascatoare de nadejde) si prin notele ei de subsol. Intr-una din ele Parintele Savatie spune: “Cehov pune aici in discutie un asa-zis pacat paradoxal, cuprins in chestionarele de spovedanie care circulau pe vremea lui si mai circula inca, desi el contrazice viziunea ortodoxa asupra subiectului. Pentru Ioan Scararul, de exemplu, nadejdea nestramutata a pacatosului in mila lui Dumnezeu este focul care care il goneste pe diavol”. Parintele se refera la “pacatul” nadajduirii prea mari in mila lui Dumnezeu.

Pentru a va stirni interesul si a va face sa cumparati cartea (costa numai 180.ooo lei vechi), din care le veti citi copiilor vostri la vremea cind li se articuleaza principalele trasaturi sufletesti, va voi rezuma una din cele sapte povestiri, “Cazacul”.

Arendasul satului Nizy, Maxim Torciakov, se intorcea de la biserica, savurind alaturi de proaspata lui sotie bucuria Invierii. “Oriunde ar fi privit si orice ar fi gindit, toate I se pareau luminoase, pline de bucurie si fericire”. “S-a zis: mare este ziua aceasta!-zicea el. Inseamna ca este mare!Sa vezi, Liza, acusi soarele va incepe sa joace. La fiecare Paste joaca!Si el se bucura, ca si oamenii!”. Pe drum intilnesc un cazac bolnav, neputincios care datorita slabiciunii in care se afla nu ajunsese la biserica sa se bucure de slujba Invierii. Cazacul le face urmatoarea rugaminte: “voi, ortodocsilor, poate-mi veti da, ca unui drumet, o bucatica de pasca sfintita, sa ma infrupt!” Mosierul din preaplinul bucuriei inimii sale imediat ii vine in intimpinarea nevoii lui: “-Pasca?- intreba Torciakov. Se poate… Asteapta, acusi… Maxim cauta repede prin buzunare, privi la nevasta si zise: -N-am cutit, n-am cu ce sa tai. Dar sa o rup nu-mi da mina, voi strica toata pasca. Asta, da problema! Cauta, poate ai tu cutit? Cazacul, cu ultimele puteri, se ridica si se indreapta spre saua sa dupa cutit. –Iaca ce v-a trecut prin cap!-zise suparata nevasta lui Torciakov. Nu te voi lasa sa strici pasca! Cum s-o duc taiata acasa? Si cine a mai vazut sa faci Pastele in stepa! Du-te la tarani in sat si acolo o sa te infrupti! Femeia lua din mina barbatului pasca invelita intr-un servet alb si zise:- N-o dau! Se cuvine a sti rinduiala. Asta nu e o chifla, ci pasca sfintita si este pacat sa o rupi fara socoteala.” Nu se cuvenea asa cum nu se cuvenea ca Mintuitorul nostru sa vindece de pacat si de boala oamenii in zi de simbata.

Mosierul isi calca pe inima si ii cedeaza nevestei: “-Ei, cazacule, nu te supara!-zise Torciakov si incepu sa rida. Nu ma lasa femeia! Bun ramas, drum bun! Maxim smunci haturile, suiera si brisca pleca cu zgomot mai departe”. Inainte de a ajunge acasa pe mosier incepu sa il chinuie constiinta: “Nu i-am dat pasca, Lizaveta, dar cred ca lui ar fi trebuit sa-i dam. Doar si el vroia sa se infrupte.” In inima mosierului soarele bucuriei Invierii incepe sa apuna. Ouale rosii, pasca, vinul nu il atrag. Pleaca in cautarea cazacului, dar nu il mai gaseste. In sat intreaba pe toata lumea daca nu au vazut cumva un cazac si un cal. Nimeni nu l-a vazut. Disperat, Maxim se intoarce acasa ii ii zise sotiei; “Eu ma tot gindesc: daca Dumnezeu a vrut sa ne ispiteasca si ne-a trimis un inger sau vreun sfint in cale, in chip de cazac? Doar exista asa ceva. Nu-i bine, Lizenika, am mihnit un om.”

Mosierul Maxim are revelatia faptului ca s-a insotit cu o femeie rea si proasta. Din acest moment viata sa devine un iad. Incep certurile casnice, recade in patima betiei, gospodaria se imputineaza, datoriile cresc. “Cind era beat, statea acasa si facea scandal, iar cind era treaz bintuia prin stepa, asteptind sa-i iasa in cale cazacul…”

Timpul in care trebuie sa ne manifestam iubirea de aproapele nostru, timpul mintuirii noastre este clipa, ‘acum’, pare sa ne sopteasca Cehov printre rinduri.

Astept cu nerabdare noile surse de bucurie duhovniceasca anuntate in colectia de proza la editura Cathisma: Veniamin Fedcenko- “Intilniri cu sfinti”, Nicolai Leskov- “Ingerul pecetluit”.




Liliana

miercuri, 7 iulie 2010

Lumea a devenit ca o casa de nebuni!

Copii cei mici adorm la miezul nopții, deși ar trebui să adoarmă odată cu apusul soarelui.

Sunt închiși în blocuri, în betoane și intră în programul celor mari. Ce să facă copiii, ce să facă și părinții? Vin copiii și-mi spun: ,,Nu ne înțeleg părinții”. Vin și părinții și-mi spun: ,,Copiii noștri nu ne înțeleg”. S-a creat o prăpastie între părinți și copii.

Ca să se șteargă trebuie ca părinții să se coboare în starea copiilor, iar copii să treacă în cea a părinților.

Și dacă acum părinții nu instruiesc pe copii, nici copiii lor, mai târziu, nu-i vor instrui pe ai lor. Dacă acum copii nu ascultă și își instruiesc părinții, și copiii lor îi vor chinui mai târziu, pentru că vor funcționa legile duhovnicești.

Părinte, unii copii spun că s-au vătămat din pricina dragostei părinților lor.

-Nu au dreptate. Când copilul este cu mărime de suflet, nu se vatămă de dragostea părinților lui.

Dacă, însă exploatează dragostea lor, se va distruge. Dacă copilul se vatămă de dragostea părinților, înseamnă că acel copil are o vătămare. Deși ar trebui să-i fie recunoscător lui Dumnezeu pentru astfel de părinți, pentru dragostea lor, el se mâhnește că se poartă cu bunătate cu el, în timp ce alți copii nu au părinți. Ce să spui! Când un copil nu recunoaște pe părinții lui ca binefăcătorii lui și nu-i iubește – cu atât mai mult cu cât părinții au frică de Dumnezeu – cum e cu putință să respecte și să iubească pe Dumnezeu, marele lui binefăcător și Părinte al tuturor oamenilor, lucru ce e foarte greu să-l înțelegă în vârsta copilărească?

Cu durere și dragoste pentru omul contemporan- Cuv.Paisie Aghioritul (Editura Schitul Lacu)


preluat de aici



Liliana

sâmbătă, 3 iulie 2010

Bine aţi venit în lumea Satului!


Ramona ne face o recomandare, revista Lumea satului, o revista care promoveaza traditia si cultura mediului rural.


Sufletul satului

de Lucian Blaga

Copilo, pune-ti manile pe genunchii mei.
Eu cred ca vesnicia s-a nascut la sat.
Aici orice gand e mai incet,
si inima-ti zvacneste mai rar,
ca si cum nu ti-ar bate in piept
ci adanc in pamant undeva.
Aici se vindeca setea de mantuire
si daca ti-ai sangerat piciorele
te asezi pe un podmol de lut.
Uite, e seara.
Sufletul satului falfaie pe langa noi,
ca un miros sfios de iarba taiata,
ca o cadere de fum din stresini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte inalte.




Va doresc o duminica binecuvantata!
Liliana

Părinţi buni şi părinţi inteligenţi – cum să creşti copii întregi, într-o lume pervertită


Părinţi buni şi părinţi inteligenţi – cum să creşti copii întregi, într-o lume pervertită, asa se numeste articolul din care am scris mai jos cateva fragmente. Daca aveti putin timp il puteti citi aici pe tot, este foarte interesant.

"Nu-i lucru mic să creşti copii normali în ziua de azi. Când practic nimeni nu le face educaţie, societatea parcă străduindu-se să îi transforme în mici monştri inculţi, materialişti, lipsiţi de judecată elementară, care vor acţiona din instincte animalice şi nu după aplicarea proceselor logicie şi cu atât mai puţin din sentimente alese..."



"Singurătatea nu a fost niciodată atât de intensă: părinţii îşi ascund sentimentele de copii, copiii îşi ascund lacrimile de părinţi şi profesorii se refugiază în autoritarism. Cantitatea de informaţie şi cunoştinţe disponibile este mai mare; cu toate acestea, noile generaţii nu sunt formate pentru a gândi, ci pentru a repeta informaţii."


"Generaţia actuală de părinţi a vrut cumva să compenseze lipsurile copilăriei lor şi a încercat să dea copiilor ce aveau mai bun: cele mai frumoase jucării, haine, plimbări, şcoli, televizor şi calculator. Alţii le-au umplut timpul copiilor cu multe activităţi educative ca învăţarea limbilor străine, informatică, muzică. Intenţia este excelentă, însă părinţii nu au înţeles că televizorul, jucăriile cumpărate, internetul şi excesul de activităţi blochează copilăria, în care copilul are nevoie să inventeze, să înfrunte riscuri, să sufere decepţii, să aibă timp de joacă şi să se bucure de viaţă. "

CELE 7 PĂCATE CAPITALE ALE EDUCAŢIEI
1. A corecta în public
2. A exprima autoritatea cu agresivitate
3. A fi excesiv de critic: a obstrucţiona copilăria celui educat
4. A pedepsi la furie şi a pune limite, fără a da explicaţii
5. A fi nerăbdător şi a renunţa să mai faci educaţie
6. A nu te ţine de cuvânt
7. A distruge speranţa şi visele


Cucerirea planetei sufletului copilului este mai compexă decât cucerirea planetei.


Va doresc un sfarsit de saptamana cat mai linistit!
Liliana

joi, 1 iulie 2010

Cuvinte duhovnicesti ale Parintelui Paisie Olaru


Azi am aranjat biblioteca si luand carte cu carte, am ajuns la o carticica veche cu Sfaturi si cuvinte duhovnicesti ale Parintele Paisie Olaru.


"Fiind seceta mare in vara anului 1990, ucenicii ii spuneau Parintelui Paisie, care zacea la pat : " Nu ploua, parinte, este seceta mare ! ". Iar el raspundea : " Sa ne rugam lui Dumnezeu cu lacrimi si sa postim, ca Domnul are de unde da, daca are cui da ! "
Dupa ce a inceput sa ploua, ucenicii i-au spus : " Parinte Paisie, ploua afara !". Iar el a inceput a plange in pat si a zis ucenicului sau de chilie, monahul Gherasim : " Ada-mi si mie un pahar cu apa de ploaie de afara sa beau, ca cine stie ale cui sunt lacrimile acestea !"

"O alta scrisoare de mingaiere catre una din ucenicile sale din Manastirea Agapia :

Maica Mihaela,

... Sa te lasi in mana Domnului, ca lutul in mana olarului. Olarul, cand vrea sa faca o oala mai de pret, o da de doua-trei ori prin foc, o caleste si o ciupeste pana se face dupa placerea lui. Asa si fratia ta, nu vei pleca ( la Domnul ) pana ce nu vei fi gata. Nu va mai fi nevoie de oarecare pregatire mai sigura. Pana atunci sa fii linistita si spune-i maicii Magdalena, daca doreste mantie, sa faca canonul fratiei tale, 600 de inchinaciuni si 100 de metanii. Iar fratia ta sa faci inchinaciuni cat de mici, pe cat poti, ca de la cel bolnav nu cere Domnul canon, ci sa rabae boala cu multumire, fara de cartire.

Asadar, sa fii in pace, sa nu te obosesti, si cand si unde va fi voia lui Dumnezeu, ne vom vedea. Apa trece si pietrele raman. Ispitele vin si se inlocuiesc unele pe altele pana la ultima rasuflare.
Si dupa ce vom trece noi dincolo, nici in urma n-o sa ne uitam.
Acolo e lumina lina, luna e intotdeauna plina,
Soarele niciodata nu asfinteste, iar clima nu se raceste.
Pasarile-acolo canta frumos si lauda pe Domnul Hristos.
Ingerii neincetat slavoslovesc, cantand slava Imparatului ceresc.
Iar Maicuta Domnului sta de-a dreapta Fiului.
Acolo sa dorim sa fim, in vecii vecilor.
Amin !
Iar pana atunci trebuie rabdare, cat putem duce in spinare !

Paisie



Cu drag,
Liliana

Hram la Manastirea Capidava


click pe imagine pentru putea citi invitatia


Liliana
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare