marți, 30 iulie 2013

Post binecuvantat!

Dumnezeul nostru, nadejdea tuturor marginilor pamantului si a celor ce sunt pe mare departe, Cel ce mai inainte ai tocmit, prin Legea Ta cea Veche si cea Noua, aceste zile de post, la care ne-ai invrednicit sa ajungem acum, pe Tine Te laudam si Tie ne rugam: intareste-ne cu puterea Ta, ca sa ne nevoim intru ele cu sarguinta, spre marirea numelui Tau celui sfant si spre iertarea pacatelor noastre, spre omorarea patimilor si biruinta asupra pacatului,- ca impreuna cu Tine rastignindu-ne si ingropandu-ne, sa ne ridicam din faptele cele moarte si sa petrecem cu buna placere inaintea Ta intru toate zilele vietii noastre. Ca Tie se cuvine a ne milui si a ne mantui pe noi, Hristoase-Dumnezeule, si Tie slava inaltam, impreuna si Celui fara de inceput al Tau Parinte, si Preasfantului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.


Va doresc post binecuvantat si mare folos!

duminică, 28 iulie 2013

Gând pentru un nou inceput de săptămână...


***
”Pacea este o duminică. Războiul un lanţ de zile lucrătoare. Important este ca esenţa duminicală să se răspândească în tot restul săptămânii.”
Eugenio d'Ors


Va doresc o saptamana cu spor in toate!

Liliana

sâmbătă, 27 iulie 2013

Sfârsit de săptămană in gradină


"Nimic nu e mai frumos şi mai bogat decât pământul; iei un pumn de pământ, în acelaşi pământ pui sămânţa de fasole, porumb, grâu, sămânţă pentru toate florile, pentru toate miresmele, într-un pumn de pământ, acelaşi pământ. Şi tot din pământul acesta izvorăsc toate parfumurile florilor, toate culorile florilor… nu-i un miracol?





"Pământul acesta este creaţia primară a lui Dumnezeu, minunea minunilor pe care a creat-o Dumnezeu, pământul. Şi pământul acesta şi-a păstrat calitatea şi acum. Toate acestea sunt un miracol, o minune e existenţa noastră, un miracol în faţa căruia mă închin şi mă cutremur şi mă desfăt văzând toată creaţia lui Dumnezeu care grăieşte şi care îmi vorbeşte şi care apare în diferite forme: în chipuri de oameni, în chip de animale, în chip de flori, dar toate din acelaşi pământ pe care Dumnezeu l-a creat."


Arhiepiscopul Iustinian Chira, Convorbiri in amurg, Cluj-N., 2006




 

Va doresc un sfarsit de saptamana cat mai placut!

Liliana

luni, 22 iulie 2013

Lunea casatoriei




Daca doriti sa participati cu o postare la Lunea Casatoriei (idei, sfaturi, traduceri, fragmente de lectura, recomandari de carti) puteti folosi bannerul de mai sus, si apoi lasati aici linkul catre articol.

***
"Da-mi Doamne. sa traiesc in buna intelegere cu membrii familiei mele! Da-i Doamne, sotiei mele, Elisabeta, sa ma asculte pe mine, sotul ei, intrucat de ascultarea ei depinde pacea noastra. Da-mi sa ma bucur de dragostea sotiei si cumnatei mele. Ajuta-le lor sa faca treburile casei, iar sa nu sada fara rost."

***
"Daruieste-mi Doamne, dragoste pentru cei de aproape ai mei, care traiesc impreuna cu mine. Da-mi sa rabd neputintele lor, caderile si rautatile lor. Da-mi sa ma imbogatesc in dragoste, smerenie, nerautate si rabdare, in infranare, curatie si ascultare, in sarguinta la lucru.
Toate sunt vis si desartaciune, in afara de dragoste."

***

"Cum poate fi exprimata dragostea noastra, daca nu prin iertarea supararilor pe care ni le-au pricinuit apropiatii nostri si prin rugaciunea sincera pentru ei? Toti gresim! Si inca mult. Iata, astazi m-am rugat sincer Celui ce vede inimile noastre pentru casnicii mei- care m-au suparat cu neascultarea si injuraturile lor - si bunul Dumnezeu mi-a daruit pace. O, de-ar avea parte si ei de ea!
Cand sunt cuprins de duhul maniei, al dusmaniei si al razbunarii, nu e nici urma de pace in oasele mele. Doamne, intareste in mine pacea si dragostea fata de cei ce ma supara! Alminteri, cum voi dovedi credinta, ascultarea si dragostea mea fata de Tine?
Trebuie sa ma inarmez impotriva mea si a patimilor mele, iar nu impotriva oamenilor"

Sfantul Ioan de Kronstadt, Calea pocaintei launtrice - Jurnal duhovnicesc needitat",
Ed. Evanghelismos




duminică, 21 iulie 2013

Cartea de pe noptierã



Am citit zilele trecute, Nebunul,  carte scrisa de Ieromonahul Savatie Bastovoi. De la bun început, trebuie sã spun cã textul nu este o operã aghiograficã, dar inspirat din realitãtile consemnate în viata Sfântului Simeon cel Nebun întru Hristos din Edessa.  Cartea e de fapt un roman despre viaţa Sf. Simeon cel Nebun întru Hristos, acţiunea petrecându-se în Siria sec. al VI-lea pe vremea împăratului roman Justinian.
Redau cateva fragmente pline de talc si frumusete, in sens filocalic,  relatate din viata Sfantului, nu inainte de a va indemna sa cititi cartea...

***
Ce lucru straniu, găndi Nebunul, când omul zâmbeşte frumos, faţa i se luminează şi te face să-l iubeşti, dar când râde nestăpânit, faţa i se strâmba şi se înroseşte. Se gândi că omul nu e făcut să râdă în hohote, deoarece asta îl urâţeşte.
Interesantă mi s-a părut şi ghicitoarea pe care o adresează Nebunul mulţimii.
Fericit este împăratul care domneşte peste supuşii săi. Întrebarea e cine este împăratul şi cine sunt supuşii?
Împăratul este mintea, iar supuşii sunt simţurile omului. Fericit este omul a cărui minte stăpâneşte peste simţurile sale şi le face să lucreze numai ceea ce este bine şi folositor. Cu adevărat un astfel de om este mai fericit decât un împărat care domneşte peste lumea întreagă, dar peste simţurile sale nu este stăpân.

***
-Nu. Hainele nu schimba pe om. Oare crezi ca Simeon in pat sau in drum nu este acelasi?
-Dar ce schimba pe om, Parinte?
-Dragostea.

***

Acest nebun nu era nebun, ci era mai înţelept decît toţi înţelepţii acestui veac şi cel ce se părea că este nesănătos era drept şi cuvios. Sub chipul cel de nebunie şi de păcătos, îşi ascundea înaintea oamenilor viaţa sa cea înţelepţită de Dumnezeu şi plăcută Lui. Astfel viaţa şi nevoinţele Sfantului Simeon au fost minunate, el fiind un nebun pentru Hristos. A petrecut ca Lot cel de demult în mijlocul sodomitenilor, care nu s-a întinat de păcatele acelora. Aşa şi el acum, vieţuind în mijlocul lumii, nu s-a vătămat cu patimile cele lumeşti.
Cuviosul Simeon s-a sfîrşit în 21 zile ale lunii iulie, iar după dînsul şi Cuviosul Ioan, tovarăşul lui de pustnicie, a adormit cu fericit sfîrşit în pustiul Iordanului.

vineri, 19 iulie 2013

Cuvânt de bucurie al Părintelui Arsenie Papacioc


Iubiți copii ai lui Hristos,
1. Bunul Dumnezeu ne-a creat singur numai pentru El – nu și pentru dracu sau patimi. Ne-a creat dintr-o fără margini iubire.
2. Trebuie să-i dovedim și noi iubire, fie direct, fie iubind semenii noștri și întreaga creație.
3. Nu-i niciodată cineva degeaba lângă tine, dă-i ceva, nu din ceea ce ai, dă-i din ceea ce ești.
4. Prin marea Întrupare Hristos ne-a adus mai mult decât ne-a pierdut Adam: îndumnezeirea după har și putința de a ierta – deci prețuim cât prețuiește El (după trup). A fost una cu noi și acum noi suntem una cu El.
5. E foarte dureros că pierdem timpul care e foarte scump la Dumnezeu și că se intră într-o dulce nepăsare.
6. Trezește-te frate și întreabă-te cine ne-a făcut și pentru ce ne-a făcut – sigur – să fim împreună cu El în marea Fericire veșnică lângă Maica Domnului ca îngerii.
7. Maica Domnului este o nouă lume. Cât poate Dumnezeu cu puterea poate și Maica Domnului cu rugăciunea. Consider că e supărată pe toți care nu-i cer nimic.
8. Iertați fără amânare. Iertarea este mai mare decât jignirea pe care considerăm că ți s-a făcut pentru că iubirea lui Dumnezeu este mai mare decât ura și dușmănia satanică.
9. Să ne iubim fraților. Nu mai este vreme și de altceva. Nu mai judecați cu inimă rea pe alții, luați câte o gură de aer creștin și păstrați-vă inima într-o veselie răcoritoare; aceasta vă poate înlocui nepăsarea sufletului și să rămâneți într-o mare apropiere de inima Domnului Iisus Hristos, Care a aruncat focul pe pământ și a zis: „Ce alta doresc decât să țineți cu strășnicie flacăra aprinsă și înțelegeți că omul nu este lup, ci este dumnezeu pentru om“.
10. Ca să puteți respira aerul îngerilor rămâneți într-o ne-schimbată prezență creștină care este mai plăcută la Dumnezeu decât o obișnuită și pretențioasă nevoință.
11. Încercați să vă cunoașteți zborul pe singura direcție – Iisus Hristos.
12. Și... hai, veseliți-vă!

miercuri, 17 iulie 2013

Miercurea fara cuvinte...





Ce este "Miercurea fara cuvinte"? Miercurea , pe internet, bloggerii care participa la "Wordless Wednesday" ( "miercurea fara cuvinte"), posteaza pe blogul lor o fotografie (de preferinta proprie, si nu luata de pe net) care nu are nevoie de explicatii. De aici si titlul "wordless"- adica "fara cuvinte". Se considera ca fotografia vorbeste de la sine, astfel incat nu mai e nevoie de o descriere. Desigur, daca cineva doreste sa adauge cateva cuvinte nu e nici o problema...


 


Biserica pe plaja...


vineri, 5 iulie 2013

Învăţând de la mişcarea desculţilor


Un reportaj foarte bun!
În Rajasthan, India, o şcoală extraordinară învaţă femeile şi bărbaţii din mediul rural -- mulţi dintre ei analfabeţi -- să devenină ingineri specialişti în exploatarea energiei solare, artizani, stomatologi şi medici în propriile lor sate. Se numeşte Colegiul Barefoot (Desculţ), şi fondatorul ei, Bunker Roy, explică modul în care funcţionează.




miercuri, 3 iulie 2013

Chipul mărturisitorului contemporan

 
Tot din sinaxarul zilei de 2 iulie, Sfantul Ioan Maximovici (1896 -1966)
considerat de catre crestinii ortodocsi de pretutindeni, ca fiind cel mai mare sfant al secolului XX. Manifestand diferite forme de sfintenie, el a fost in acelasi timp un mare teolog inspirat de Dumnezeu si "nebun intru Hristos", un zelos ierarh misionar si un aparator al saracilor, un ascet desavarsit si un parinte iubitor pentru orfani. Asemeni lui Moise, el si-a scos turma din robie, conducand-o din China in lumea libera. Urmas al primilor apostoli, el a dobandit de la Dumnezeu puterea de a tamadui sufletele si trupurile suferinde. Strabatand valul timpului si spatiului, el cunostea si raspundea gandurilor oamenilor, inainte ca acestia sa si le exprime. Fericitul Ioan raspandea o putere ce-i atragea pe oameni mai mult chiar decat nenumaratele sale minuni. Aceasta era puterea iubirii lui Hristos - marea taina inaccesibila intelegerii lumesti.
 
 

Viata Sfantului Ioan Maximovici

 
 

marți, 2 iulie 2013

Sfântul Voievod Ştefan cel Mare


“Putna este Ierusalimul neamului românesc, iar mormântul Sfântului Ştefan cel Mare este altarul conştiinţei naţionale. Pentru noi, românii, ziua de 2 iulie trebuie să fie zi naţională, iar Sfântul Voievod Ştefan cel Mare este erou al întregului nostru popor. În Actul Patriarhal, care hotărăşte ca data de 2 iulie să fie al doilea hram al Mănăstirii Putna, s-a împlinit un crez al poetului Mihai Eminescu!” -
 Înaltpreasfinţitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților 


  
Stefan, Dreptcredinciosul Voievod, a pus biruintele sale nu pe seama iscusintei mintii sale ci, cu smerenie pe seama voii si puterii lui Dumnezeu, care i-a stat mereu în ajutor. Maritul Voievod a fost nu numai aparator, ci si marturisitor al credintei prin numarul mare de mânastiri si biserici zidite, atât în Moldova cât si în Muntenia, Transilvania si Muntele Athos. Prin frumusetea si maretia acestor sfinte lacasuri, împodobirea lor cu pictura, înzestrarea lor cu cele necesare sfintelor slujbe, toate lucrate cu o maiestrie artistica neîntrecute pâna astazi, binecredinciosul Stefan cel Mare si Sfânt aduce înaintea lui Dumnezeu "slava poporului sau", adica a neamului nostru românesc.
Ca om al rugaciunii, evlaviosul Voievod a cerut sfintitilor parinti sa se roage pentru poporul dreptcredincios al Moldovei, pentru ostenii sai, pentru cei vii si pentru morti. El însusi se ruga cu post si facând nenumarate fapte de milostenie în vremuri de primejdie mai ales, asa cum este înfatisat pe icoanele pictate în ctitoria sa de la Putna. Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul i-a fost parinte si povatuitor duhovnicesc si întelept sfatuitor în ceasurile sale de rugaciune si veghe. Deopotriva a fost om al întelepciunii si dreptatii, precum si al iubirii si iertarii: "Te-am iertat si toata mânia si ura am alungat-o cu totul din inima noastra", scria Voievodul, adresându-se boierului sau Mihu, unul din cei care participasera la uciderea parintelui sau. Gândul mortii pururea l-a avut în minte caci pentru el moartea era, potrivit învataturii crestine, o stramutare "de la cele vremelnice" catre "locasurile de veci", asa cum el însusi a pus sa se scrie pe piatra sa de mormânt, pregatita cu 12 ani înainte de mutarea la Domnul.
Paginile sfinte de cronica româneasca amintesc peste veacuri despre evlavia, cinstirea si credinta poporului român fata de Dreptcredinciosul Voievod Stefan cel Mare si Sfânt: "iar pe Stefan Voda l-au îngropat tara cu multa jale si plângere la mânastire la Putna care era de dânsul zidita. Atâta jale era de plângeau toti, ca dupa un parinte al lor", zicând mai departe cronicarul: "Ce dupa moartea lui pâna astazi îi zic Sfântul Stefan Voda..., pentru lucrurile lui cele vitejesti, care nimeni din domni, nici mai înainte, nici dupa aceea l-au ajuns".

luni, 1 iulie 2013

Frânturi de bucurie...


"Opriţi-vă şi cunoaşteţi că eu sunt Dumnezeu"(Ps. 45, 11).

frânturi de bucurie din iunie...

bucuria in Domnul


cirese parguite in soare...

florile de mac

mirosul florilor de tei

ploile de vara

bogatie...

sanziene

splendoare


suras in soare


„Opriţi-vă şi cunoaşteţi că eu sunt Dumnezeu“ (Ps. 45, 11).
Să te opreşti înseamnă să izgoneşti afară din suflet tot ce ar putea să întunece chipul lui Dumnezeu aşa cum îl vede mintea, cu simţirile ei să izgoneşti tot ce-ţi îndepărtează atenţia şi simţirea de la Dumnezeu. Dar cum să te opreşti în acest fel în timpul lucrului? Propune-ţi să împlineşti aceasta ca pe porunca lui Dumnezeu, iar nu ca pe un început al tău sau ca pe ceva cerut din afară.
(Sf. Teofan Zăvorâtul, Viața lăuntrică, p. 129)


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare