vineri, 30 martie 2012

Cum să iubim şi cum să ne rugăm?


"Copilul meu, ia seama si nu uita să te rogi. Fiece rugăciune, dacă este pornită din inimă, mărturiseste un simtământ nou, iar acel simtământ e, la rândul său, izvorul unei idei noi, ce nu ti-a trecut niciodată prin minte până atunci si care te va îmbărbăta; astfel, îti vei da seama că rugăciunea aduce cu sine un spor de întelepciune. Nu uita, deci, să spui în fiecare zi în gând, ori de câte ori îti stă în putintă: ”Miluieste, Doamne, pe toti cei ce s-au înfătisat astăzi înaintea Ta.”

Căci nu e ceas si nu e clipă în care mii de oameni să nu părăsească viata pământească, iar sufletele lor urcă în ceruri. Si câti dintre ei nu se despart de lume însingurati si stingheri, cu amară tristete si adâncă mâhnire la gândul că nu-i nimeni care să plângă după ei, că nimeni, poate, n-are habar de mai trăiesc sau nu!

Si cine stie dacă nu tocmai atunci, din celălalt capăt al pământului, se înaltă spre Domnul ruga ta pentru odihna sufletului lor, desi nu i-ai cunoscut în viată si nici ei nu te-au cunoscut pe tine. Cât de înduiosat va fi sufletul singuratic ce se înfătisează cu teamă înaintea Domnului când va simti că în clipa aceea înfricosată mai e totusi cineva pe lume care se roagă pentru el, o fiintă pământeană care-l iubeste! Si Dumnezeu va căta cu drag la voi amândoi, căci dacă tu te-ai îndurat de sufletul acela, cu atât mai vârtos se va îndura de el, în nemărginita Lui milă si dragoste. Si-l va ierta poate tocmai pentru rugăciunile tale.

Fratilor, nu pregetati, cuprinsi de spaimă în fata ticălosiei oamenilor; iubiti-i asa ticălosi cum sunt, căci astfel iubirea voastră va fi după chipul si asemănarea iubirii lui Dumnezeu, ridicându-se pe culmea cea mai înaltă a dragostei pământesti. Iubiti toată plăsmuirea Ziditorului acestei lumi, în întregimea ei, precum si fiecare grăunt de nisip în parte.

Cătaţi cu drag la fiece frunzulită, la fiece rază de soare. Iubiti dobitoacele necuvântătoare si firul de iarbă, iubiti orice lucru neînsufletit. Iubind, veti întelege taina divină ce se ascunde în toate si deslusind-o o dată pentru totdeauna, cu fiecare zi vi se va arăta tot mai lămurit. Numai asa veti putea îmbrătisa întreaga lume cu o dragoste desăvârsită, atotcuprinzătoare.

Iubiti dobitoacele: către ele şi-a îndreptat Dumnezeu mai întâi gândul si le-a hărăzit o bucurie senină. Nu le-o stricati si nu le chinuiti, feriti-vă să le răpiti bucuria de a trăi, spre a nu sta împotriva celor lăsate de Dumnezeu. Omule, nu te semeti, socotindu-te mai presus decât dobitocul necuvântător, căci, cu toată semetia ta, pângăresti pământul oriunde îti calcă piciorul, si-n urma ta rămâne o dâră de putregai. Si, din păcate, vai vouă, asa se întâmplă aproape cu fiecare dintre noi!

Iubiti mai cu osebire pruncii, căci si ei sunt fără de prihană, ca îngerii din cer si trăiesc pentru a ne umple sufletul de duiosie si pentru a ne curăta inimile noastre păcătoase, luminând asupra noastră ca un semn ceresc. Vai de cel ce umileste un prunc! […]

Ti se întâmplă uneori să stai în cumpănă, nedumerit, în fata păcatului omenesc, întrebându-te: “Cum să-l iau, cu osândire sau cu smerită dragoste?” Alege totdeauna dragostea cea smerită. Si dacă te-ai hotărât asa, o dată pentru totdeauna, nu-ti va fi greu să cuceresti întraga lume. Dragostea împletită cu smerenie este o putere înfricosată, mai vajnică decât oricare alta de pe fata pământului, căci n-are asemănare.

Prieteni dragi, rugati-vă Domnului să vă blagoslovească dăruindu-vă bucuria. Bucurati-vă ca niste copii, ca păsările vazduhului.

Să nu vă înspăimânte ticălosia oamenilor, nici să vă gânditi că s-ar putea zăticni în ostenelile voastre, zădărnicindu-vă truda. Să nu ziceti: ”Vajnic este păcatul, aprigă ticălosia si plină de vârtosie răutatea ce ne înconjoară, când noi suntem singuri si slabi. Răutatea lumii va ridica stavilă în calea străduintelor noastre, osteneala si toată fapta bună nu vor fi de nici un folos.” Nu lăsati să vă biruie deznădejdea, fetii mei! Nu e decât un mijloc ca să scapi de ea: pasă de-ti încarcă sufletul cu toate păcatele oamenilor, socotindu-te singurul vinovat. Si pe bună dreptate, prietene drag, căci, de îndată ce te vei simti în adâncul inimii răspunzător pentru toti si pentru toate, ai să-ti dai seama că este într-adevăr asa, că numai tu esti vinovat de toate si fată de toti. Iar dacă, dimpotrivă, încerci să arunci metehnele tale, trândăvia si neputinta ta în seama celorlalti, vei sfârsi prin a cădea în ispita trufiei satanice si prin a cârti împotriva lui Dumnezeu.

Căci trufia e mestesug diavolesc si anevoie ne putem da seama de ea, aici, pe pământ, de aceea ne putem însela atât de usor si cădea atât de lesne în greseală, ba încă, pe deasupra, suntem încredintati c-am făcut cine stie ce lucru minunat si de ispravă.

Multe din cele mai strasnice simtăminte si imbolduri ale firii noastre nu le putem pricepe aici, pe pământ; nu te lăsa uluit de ispită, nici nu-ti închipui cumva că pe temeiul acesta te-ai putea dezvinovăti; Judecătorul ceresc nu-ti va cere să dai socoteală pentru ceea ce mintea ta nu s-a învrednicit să priceapă, ci pentru ceea ce era pe întelesul tău. Si ai să te încredintezi că asa este când ai să te înfătisezi la scaunul judecătii, pentru că atunci ai să le vezi pe toate asa cum sunt si n-ai să mai poti tăgădui nimic."

Sfaturile Stareţului Zosima din romanul Fraţii Karamazov al lui Dostoievski

marți, 27 martie 2012

Cum sa traim fara lipsuri...

Saptamanile trecute am recitit viata Staretul Gavriil, sfant rus ce a trait la sfarsitul secolului al- XIX-lea, in acelasi duh cu marii stareti ai crestinismului din vechime pentru care a si fost numit „Unul din cei de demult”
Cartea ne introduce in viata sa mistica, vorbind despre rugaciunea arzatoare, despre trairile duhovnicesti, vedenii minunate si fapte de inaintevedere si vindecare. Autorul cartii, ucenic al staretului, el insusi sfant nou mucenic, intra in cele mai adanci detalii despre felul in care se ruga si vietuia parintele sau duhovnicesc. Istorisirea ne dezvaluie si noua mirenilor la ce adancime a vietii duhovnicesti se poate ajunge aici si acum, si in orice imprejurari s-ar afla cineva. Biruinta sa asupra puterilor demonice si asupra propriilor patimi ne da nadejde si noua, celor ce suntem inca in arena razboiului nevazut si insetati de unirea cu Dumnezeu.




Testamentul Staretului Gavriil catre fii sai duhovnicesti

"Pesemne ca, in curand, voi muri. Va las mostenire cu bogatii mari si inepuizabile. Ajunge pentru fiecare, trebuie doar ca sa va folositi de ea, nu sa va indoiti. Cel ce va fi indeajuns de intelept sa se foloseasca de aceasta mostenire, va trai fara lipsuri.


Unu: cand cineva simte ca e pacatos si nu poate gasi nicio iesire, sa se inchida singur in chilia sa si sa citeasca Acatistul Preadulcelui Iisus Hristos si Canonul de pocainta catre Mantuitorul Hristos si lacrimile ii vor fi leac de alinare.


Doi: cand cineva se afla intr-un necaz oarecare, de orice fel ar fi, sa citeasca Paraclisul Maicii Domnului si toate necazurile lui vor trece nebagate in seama pe langa dansul, spre rusinea celor care il asaltau.


Trei: cand cineva simte nevoia de limpezire a sufletului, sa citeasca Catisma a 17-a cu atentie si ochii launtrici i se vor deschide. Va urma intelegerea a ceea ce sta scris acolo. Va creste nevoia de a-si curati constiinta mult mai des prin spovedanie si de a se impartasi cu Sfintele Taine ale Trupului si Sangelui lui Hristos. "




Va doresc o seara linistita


Cu drag,


Liliana

luni, 26 martie 2012

"Nu te teme, turma mica..."

"Cautati mai intai imparatia Lui. Si toate acestea se vor adauga voua. Nu te teme, turma mica, pentru ca Tatal vostru a binevoit sa va dea voua imparatia. Vindeti averile voastre si dati milostenie; faceti-va pungi care nu se invechesc, comoara neimputinata in ceruri, unde fur nu se apropie, nici molie nu o strica. Caci unde este comoara voastra, acolo este inima voastra" (Luca 12, 31-34).


"Marsul pentru viata", Constanta, 24 martie 2012















sâmbătă, 24 martie 2012

Gand la Bunavestire...


Sf. Andrei Rubliov - Bunavestire


"Prin Preacurata s-au impreunat cele pamantesti cu cele ceresti, Maica mult iubita a Imparatului Cerului si a Pamantului, devenind puternica mijlocitoare intru El si oameni prin rugaciunile sale fierbinti pentru miluirea noastra, a pacatosilor. In fiecare ceas de ruga, ridicam gandul nostru spre aceea in care “inima omului a batut impreuna ca niciodata, cu inima Domnului.” Celei mai alese dintre toate neamurile ii credintam in taina bucuriile, nadejdile si mai ales mahnirile noastre, cunoscand puterea ei de preamilostiva mijlocitoare intre noi pacatosiii si Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul sau si Dumnzeul nostru."

(Maica Benedicta- Acad. Zoe Dumitrescu-Busulenga)



Va doresc duminica cu pace si bucurie!

Cu drag,
Lilina

vineri, 23 martie 2012

Pentru o viaţă morală


Invitatie
Cu binecuvantarea IPS Teodosie si autorizarea Primariei Constanta se va organiza sambata 24 martie un MARS PENTRU VIATA.


Program:
orele 11-12 Adunarea la Catedrala Sf Apostoli Petru si Pavel Constanta - 12 Plecare - 12.15 Statuia lui Ovidiu - 12.30 Primarie - 12.45 Posta Romana - 13.00 Magazin Tomis cu mitingul de final, luari de pozitie, fluturasi, sloganuri, banere, s.a.


Marsul se desfasoara la nivel national si se doreste a fi o atitudine ferma impotriva imoralitatii care a invadat societatea noastra.


Practic prin acest mars nu facem decat sa ne alaturam, in mod public eforturilor pe care dumneavoastra le faceti zi de zi în educaţia de acasă.


Vă invităm să participaţi împreună cu copiii şi prietenii dumneavoastră la această activitate.
Prin implicare copiii îşi vor împropria mesajul



Vă mulţumim!


sâmbătă, 17 martie 2012

Sfanta Cruce - icoana icoanelor

Maica Siluana - Despre Sfanta Cruce(1)
Mântuitorul a ales acest fel de a-Şi da viaţa pentru noi, a ales Crucea tocmai pentru că, reprezintă legătura dintre cer şi pământ, unirea cerului cu pământul, unirea înaltului cu adâncul şi cuprinderea largului în inima lui Dumnezeu, Care S-a aşezat acolo ca să ne adune pe noi în inima Lui, pentru că o luasem razna.
R: De ce şi-au ales creştinii ca simbol suprem Crucea, Crucea numită de un părinte chiar icoana icoanelor?


M. Siluana: N-aş spune că a fost aleasă de creştini, ci Crucea i-a ales pe creştini. Crucea este legată de Persoana Fiului lui Dumnezeu întrupat, de jertfa Mântuitorului pentru noi, oamenii, şi ea are atât înţeles duhovnicesc, dar şi o realitate trupească, pentru că şi omul este o făptură şi trupească, şi duhovnicească, iar Mântuitorul a ales acest fel de a-Şi da viaţa pentru noi, a ales Crucea tocmai pentru că, cum spuneai, reprezintă legătura dintre cer şi pământ, unirea cerului cu pământul, unirea înaltului cu adâncul şi cuprinderea largului în inima lui Dumnezeu, Care S-a aşezat acolo ca să ne adune pe noi în inima Lui, pentru că o luasem razna. Deci Crucea ne-a ales pe noi, Crucea ne apără pe noi, nu noi o alegem pe ea, ci noi acceptăm sau nu. Acceptăm să fim ai lui Hristos, şi atunci primim Crucea, sau nu acceptam, suntem liberi să nu acceptam, fugim de Cruce, dar dăm de…


R: …de ce este la antipod.


M. Siluana: De cel care fuge de Cruce.

R: Chiar se spune că, dacă ne facem semnul Crucii, ne închinăm, atunci duhurile rele sunt alungate.


M. Siluana: Da, pentru că nimic nu i-a speriat mai mult pe demoni şi puterile răului, decât această de neînţeles jertfă a lui Dumnezeu. Cum a putut să moară? Toată făptura fuge de durere, toată făptura fuge de ce este neplăcut, şi El a ales în mod liber să Se lase omorât atunci când i-a fost vremea, că, altfel, L-au tot ameninţat cu pietre şi L-au lovit de-atâtea ori, au vrut să-L omoare, şi n-au putut, pentru că nu venise ceasul. Iar când L-au prins, aţi văzut, au căzut cu faţa la pământ când El a zis: Eu sunt. Dar El i-a lăsat, pentru că alesese această moarte pentru că e moartea care reface demnitatea omului, de făptură aflată ca inel de legătură între cer şi pământ, între duhovnicesc şi trupesc, material.


R: Este, într-adevăr, momentul cel mai dramatic din istoria creştinismului, atunci când Mântuitorul a fost răstignit pe Cruce, poate din cauza aceasta nici nu prea ne place să ne amintim, ni se pare, poate, prea sângeros pentru sensibilitatea noastră modernă, dar nu putem să-l ocolim.


M. Siluana: Mă iertaţi, dacă aceasta ne este sensibilitatea, nu înţeleg de ce ne uităm cu atâta plăcere la filmele în care se împuşcă, în care este atâta cruzime, atâta violenţă, oare de sânge fugim sau de Cruce? Haideţi să ne întrebăm cinstit: ce ne îngrozeşte?


R: Probabil că este şi setea după ficţiune. Probabil că, în momentul în care ne uităm la acele cruzimi, avem ideea ca e ceva cumplit, se omoară…


M. Siluana: Să ne întrebăm conştiinţa, să vedem ce anume ne îngrozeşte?


R: Să ne întoarcem la Cruce. Cum ne ajută, cum o folosim?


M. Siluana: Mă ajută Dumnezeu prin Cruce. De ce? Pentru că prin Cruce a venit bucurie la toată lumea. Aşa cântăm, aşa mărturisim, prin Cruce a venit. Dacă nu Se urca pe Cruce, dacă nu-Şi dădea viaţa pe Cruce, care a fost altarul pe care S-a jertfit, Mielul lui Dumnezeu S-a jertfit, şi toată lumea cinsteşte altarul, noi cinstim acest altar pentru că aşa a fost toată tradiţia, să cinstim altarul pe care se aduceau jetfele. Or, altarul pe care S-a adus Mielul lui Dumnezeu ca jertfă, Fiul lui Dumnezeu ca jertfă, este această Cruce care e prezentă în orice cruce: în crucea aceasta, făcută din lemn, în crucea de metal, în orice cruce care spune: aceasta este Crucea lui Hristos şi care-L are pe Hristos pe ea, văzut sau nevăzut, şi care e însoţită în Ortodoxie de nişte raze. O să vedeţi în Biserică, sunt nişte raze, întotdeauna Crucea este însoţită de raze, pentru că nu există Cruce fără Înviere, nu există moarte fără Înviere. Deci, pentru mine, Crucea nu este răstignirea, ci răstignirea urmată de Înviere. Ce caut eu este Învierea, nu să mă răstignesc. Cine ar vrea să facă lucrul ăsta şi de ce l-ar face? Dar dacă asta e poarta, dacă numai pe aici se trece la Înviere, la lumina şi la bucuria Învierii, nu există altă poartă! Au încercat bieţii oameni tot felul de… Şi se încearcă în continuare. La orice există soluţie. Radar - am văzut maică anti-radar, care se vinde în mod oficial! Şi se zice că la fiecare durere există un anti-durere, la fiecare pericol există un anti-pericol, dar, ca să ajungi în rai, ca să ajungi la Înviere, nu ai decât Crucea.
Dar, să vezi, că sunt trei cruci: una a lui Dumnezeu-Fiul Care S-a răstignit pe ea şi prin care a ajuns bucuria la noi; şi, de-o parte şi de alta a Lui, pe Golgota, erau doi tâlhari, tâlhari-tâlhari, care făcuseră răutăţi, cum fac tâlharii. Unul de-a dreapta şi unul de-a stânga, unul Îl huleşte pe Dumnezeu şi-I spune: Dacă eşti Dumnezeu, dă-Te jos şi scapă-ne şi pe noi, şi scapă-Te şi pe Tine! Şi acesta a rămas în hulă, a rămas în îndoială: „Ăsta nu-I Dumnezeu”! Câţi dintre noi, aflaţi pe crucea vieţii noastre, durerea vieţii noastre, nu strigăm: „Ăsta nu-I Dumnezeu, dac-ar fi Dumnezeu n-am pătimi, dacă ar fi Dumnezeu n-ar fi atâta răutate, şi cruzime, şi boală pe pământ, şi atâţia nevinovaţi care mor”! Parcă Dumnezeu i-ar omori! Noi îi omorâm! Şi acesta este tâlharul de-a stânga, care rămâne în hulă şi cere dovezi: Dacă eşti Dumnezeu, scapă-ne Tu! Eu nu fac nimic, eu fac tâlhării, dar Tu scapă-mă! Acesta este tâlharul din stânga. Tâlharul din dreapta ce spune? De ce spui asta? Pentru că noi pe drept suferim. Când a spus pe drept suferim, pentru tâlhăriile noastre, el s-a spovedit, a mărturisit că eu am greşit,şi se întoarce către Mântuitor şi-I spune: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta! Şi Dumnezeu îi spune: Astăzi vei fi cu Mine în rai.
Deci, în clipa în care eu sunt într-un necaz, unde sunt răstignit, totul mă doare, totul este chin, dacă mă revolt împotriva lui Dumnezeu, rămân în chin, revoltându-mă, pentru că nu Dumnezeu m-a urcat pe crucea aceea, ci oamenii ne-au răstignit acolo, sau eu, omul. Dar dacă zic: „Doamne, pomeneşte-mă, Doamne, în împărăţia Ta, pentru păcatele mele, ale omului, ale omenirii, ale oamenilor…”, că noi suntem una toţi, „sufăr ce sufăr, dar Tu pomeneşte-mă întru împărăţia Ta”, El atunci spune: Astăzi! Nu nu ştiu când… Astăzi vei fi cu Mine în rai. Şi în clipa aceea eu primesc lumina raiului, mângâierea raiului, puterea şi bucuria Învierii, pe care eu o trăiesc încă de-acum. Dar noi nu putem să spunem cuvântul acesta: „Pe drept sufăr, Doamne, pomeneşte-mă întru împărăţia Ta!”, care se spune, aţi văzut, la biserică, înainte de ieşirea cu Sfintelor Daruri.


R: Pentru mulţi, Crucea este un simbol al morţii. Am văzut multe persoane care sunt oripilate când trec pe lângă un cimitir şi văd mulţimea aceea de cruci.


M. Siluana: Pentru că ei văd lemnul, nu văd Învierea, sigur că e groaznic să vezi Crucea şi să nu vezi Învierea. Dar noi, când am pus-o la capul nostru: „Doamne, să am o cruce, acolo, să nu mor fără Cruce!”. De ce? Pentru că acesta este semnul şi puterea Învierii. Eu voi învia pentru că eu cred în Cruce. Faptul că mi-am pus Crucea la cap este mărturisire de credinţă: „Cred, Doamne, că fără jertfa Ta pe Cruce şi fără Învierea Ta eu nu aş fi înviat şi aş fi putrezit, m-ar fi mâncat viermişorii în veci şi m-aş fi făcut doar ţărână”. Dar eu nu sunt doar trupul acela, care s-a întors în ţărână, eu sunt o făptură, trup şi suflet. Şi, temporar, trupul se desparte, dar el rămâne încă în legătură cu sufletul, că, altfel, de ce unele trupuri s-ar face moaşte şi altele nu se fac? De ce unele trupuri nu putrezesc dacă sunt sub blestem sau au făcut blestemăţii şi nu au luat dezlegare, de ce nu putrezesc? Pentru că este o legătură între sufletul care se chinuie şi trupul care ar trebui să se odihnească, între sufletul care e la bucurie şi trupul care este. Ştiţi că în mirul care izvorăşte din sfintele moaşte s-au găsit celule albe? Că trupul acela nu e mort, el se odihneşte, acolo, sau se chinuie dacă nu…
(Transcriere și adaptare: Carmen Creţu)





sursa foto: orthphotos
sursa articol: Doxologia


Va doresc o duminica linistita!
Cu drag,
Liliana

vineri, 16 martie 2012

7 lucruri necesare unei sotii crestine

flower bar Pictures, Images and Photos


Sotul tau nu iti poate citi mintea. Nu poate intelege tot ceea ce simti. Acesta nu este un joc este casatorie!


1. Ca soţie, nu trebuie niciodată, repet niciodată să subestimezi puterea cuvintelor tale în vorbirea ta cu soţul tău. Tu trebuie să fii prima sursă de încurajare. Cuvintele pe care le spui soţului şi despre el în faţa altora au mai multă greutate decât ţi-ai imagina vreodată!

2. O femeie care încearcă să manipuleze, să controleze soţul ei prin explozii emoţionale, plâns sau accese de furie nu este concentrată la ceea ce este mai bun pentru căsătorie, ci mai degrabă obsedată să se facă aşa cum vrea ea … ceea ce totdauna duce la diviziuni în relaţia maritală (Pilde 12:4, Pilde 19:13, Pilde 21:9, Pilde 21:19, Pilde 25:24, Pilde 27:15).

3. Soţul tău nu trebuie să fie niciodată obiectul veneraţiei tale – îl vei strivi sub această greutate! El este un bărbat … va face sigur ceva stupid, va spune ceva fără simţire şi nu îţi va împlini toate nevoile sau dorinţele. Ţinta veneraţiei tale trebuie să fie întotdeauna Dumnezeu … pe măsură ce creşti în iubirea pentru El, Îl vei ruga tot mai mult să îl vezi pe soţul tău prin Ochii Lui (aceasta va avea un impact imens în familia ta).

4. Orice bărbat doreşte să ştie dacă poate avea încredere în soţia sa. Fii vrednică de încredere! Unui bărbat îi ia timp să îşi deschidă inima, sentimentele, şi când se deschide este bine să fii de încredere. Dacă iei ceea ce îţi spune el şi foloseşti aceste informaţii în conversaţiile cu prietenele tale, şi va afla, va fi greu să mai aibă încredere în tine în viitor.

5. Soţul tău nu îţi poate citi mintea. Nu poate înţelege tot ceea ce simţi. Acesta nu este un joc, este căsătorie. Dacă ceva este greşit, selectează un moment potrivit, vorbeşte adevărul în iubire şi nu îl ataca atunci când îi mărturiseşti ceea ce este în inima ta. Scopul nu este să câştigi disputa, ci să rezolvi problema.

6. Cum vorbeşti despre el în faţa copiilor voştri dictează succesul sau eşecul său ca tată. Dacă tu în mod constant îl vorbeşti de rău în faţa copiilor, atunci şi ei îl vor vedea aşa cum îl vezi tu, nu vor avea respect pentru el şi în viitor, când vei avea nevoie de el pentru explicaţii sau disciplină, atunci copiii nu îl vor asculta datorită fundaţiei de batjocură pe care ai zidit-o.

7. Caracterul tău este cea mai importantă calitate în viaţa voastră, în raport cu ceea ce soţul tău are nevoie sau vrea de la tine (Pilde 31, 10-12). Petrece tot atât de mult pentru dezvoltarea ta interioară cât petreci pentru aparenţa ta exterioară!

(Articol scris de Perry Noble)

Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati

Sursa:
DOXOLOGIA




flower bar Pictures, Images and Photos



joi, 15 martie 2012

"Daca tineretea ar sti...si batranetea ar putea..."

Vad ca primavara isi intra usor, usor in drepturi iar eu vreau sa dau
zor sa termin o bascuta si o esarfa pentru mezina familiei care va implini in aprilie 6 anisori. Am zis sa nu treaca iarna asta si sa puna praful pe lucrul meu de mana si nici sa intram in sezonul agricol de primavara. Asa incat, mi-a atras atentia saptamanile trecute un fir de acryl in degrade, cu nuante de mov si bineinteles roz, care se potrivesc de minune sezonului primavaratec.


Inceputul nu a fost greu, am facut bentita si apoi am sos ochii ca sa pot inmulti, iar cand a fost sa incep clinii mi-am prins de-a binelea urechile. Asa incat am apelat la bunica mea. Da, da, ati citit bine! Bunica mea si strabunica copiilor mei, care le stie pe toate :) O batranica de aproape 90 de ani care a prins marea criza din anii 30, a crescut 5 copii in cel de-al doilea razboi mondial, a iesit verticala din comunism iar de aproape 20 de ani isi traieste vaduvia simplu si curat. A tinut la familie sa fie unita, chiar daca vremurile au fost cumplit de grele, fara sa carteasca si invatand toata viata din greutati, intretindu-si familia din croitorie. Este o mare incurajare pentru noi toti sa aflam astfel de povesti de viata, sa apreciem jertfa si sa vedem ca se poate sa traiesti si frumos oricat de greu ar fi, daca esti cu Hristos.






Ajutorul ei n-a intarziat, iar bascuta a fost gata intr-o singura zi, tot ea m-a invatat si un model pentru esarfa nu foarte complicat dar de mare efect. Sunt singura ca mezina va fi incantata, sa poarte la Paste ceva roz :)






Va doresc o seara placuta!
Liliana

marți, 13 martie 2012

Liturghia Darurilor mai inainte sfintite


Slujba cunoscută sub numele de Liturghia darurilor mai înainte sfinţite este de fapt un ritual de împărtăsanie dezvoltat prin îmbinarea vecerniei cu unele elemente ale Sfintei Liturghii. Cu toate că nu se aduce jertfa cea fără de sânge şi nu se sfinţesc darurile de pâine şi vin, ea poartă denumirea de Liturghie deoarece în cadrul ei are loc împărtăşirea cu Sfintele Taine.


Slujbă specifică Postului Mare

În prezent Liturghia darurilor mai înainte sfinţite este o slujbă specifică Postului Mare putându-se săvârsi în zilele de peste săptămână (de luni până vineri) cu exceptia zilelor aliturgice, a sărbătorii Buneivestiri şi a Joii şi Sâmbetei Mari.


Aparitia şi dezvoltarea acestei slujbe a avut loc în contextul interzicerii de către Biserică a săvârsirii Liturghiei propriu-zise în zilele de rând din Postul Mare. Această interdictie vine să exprime incompatibilitatea dintre atmosfera de tristete, de absentă a Mirelui, specifică zilelor de rând din Postul Mare şi caracterul festiv şi luminos al Sfintei Liturghii, ca sărbătoare a venirii Mirelui Hristos în mijlocul Bisericii Sale.


Ritual de împărtăsire cu Sfintele Taine

Sfânta Liturghie este centrul vieţii noastre în Hristos având ca punct culminant unirea cu Hristos prin împărtăşirea cu Sfintele Taine. Dar împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului nu este numai plinirea ostenelilor şi tinta spre care năzuim ci este şi ajutorul divin pe care îl primim în nevoinţa noastră duhovnicească şi care ne ajută să aspirăm către o comuniune desăvârsită în ziua cea neînserată a Împărătiei lui Dumnezeu. De aceea Biserica a rânduit un ritual de împărtăsire şi în zilele de rând din Postul Mare.


Postul ascetic şi postul total

Postul mare este o perioadă de mare nevointă sufletească şi trupească în care se îmbină cele două feluri de postire: postul ascetic şi postul total. Postul ascetic reprezintă abtinerea de la anumite mâncăruri şi băuturi şi reducerea substantială a regimului alimentar în vederea eliberării de sub stăpânirea poftelor trupului. Postul total sau ajunarea este renunţarea totală la mâncare şi băutură pe o durată scurtă de timp (o zi sau două) fiind expresia stării de pregătire şi asteptare. În acest sens ajunarea face parte întotdeauna din pregătirea pentru unirea cu Hristos în Sfânta Împărtăsanie.


În Postul Mare, în zilele de peste săptămână, Biserica îndeamnă la ajunare până seara. De aceea ritualul de împărtăsanie din aceste zile a fost legat de vecernie, slujba care marchează încetarea ajunării. Acest ritual, destul de simplu la început, a fost înconjurat treptat de o solemnitate tot mai mare adăugându-i-se câteva elemente din rânduiala Sfintei Liturghii. Astfel s-a ajuns la constituirea Liturghiei darurilor mai înainte sfinţite care a devenit unul din momentele de vârf ale Postului Mare prin frumusetea sa deosebită şi solemnitatea sa. Atribuită Sfântului Grigore Dialogul, această slujbă nu a fost alcătuită de un singur autor ci este opera colectivă şi anonimă a Bisericii întregi.


Împărtăsania de seară

Întreaga rânduială a Liturghiei darurilor mai înainte sfinţite, în care cântări de mare frumusete se împletesc cu ritualuri impresionante şi rugăciuni de mare profunzime, creează ambianta necesară întâlnirii şi împărtăsirii cu Hristos după o zi de pregătire şi asteptare. Din păcate, ca o concesie făcută celor care nu pot sau nu vor să ajuneze precum şi prin analogie cu Liturghiile propriu-zise, s-a răspândit destul de mult practica slujirii Liturghiei darurilor mai înainte sfinţite dimineata.


Dar împărtăşirea de seară la Liturghia darurilor mai înainte sfinţite după o zi de ajunare descoperă adevăratul sens al postirii şi al vieţii creştine, în totalitatea ei, ca pregătire şi asteptare a Împărătiei lui Dumnezeu. Ostenelile duhovnicesti şi fizice din timpul zilei sunt luminate de asteptarea primirii Trupului şi Sângelui Domnului, toate ocupatiile obisnuite, gesturile, cuvintele, gândurile, capătă o importantă deosebită în lumina viitoarei întâlniri cu Hristos. Timpul este resimtit în mod acut ca o asteptare a lui Hristos. Ziua de ajunare încununată cu împărtăşirea de seară devine astfel o imagine a vieţii creştine ca pregătire şi asteptare a “serii acestei lumi”. Bucuria şi slava acestei Împărătii putem să o pregustăm încă de acum tocmai pentru a dori şi mai mult comuniunea harică desăvârsită cu Dumnezeu şi a putea duce la bun sfârsit “lupta cea bună” şi a deveni “biruitori asupra păcatului”.


Concluzii

Câteva concluzii se impun de la sine:


* Liturghia darurilor mai înainte sfinţite este un ritual de împărtăsire alcătuit din ratiuni foarte practice şi anume pentru a face posibilă împărtăşirea credincioşilor în zilele de peste săptămână. Ca urmare, atunci când nici un credincios nu se împărtăseste slujba îsi pierde sensul transformându-se în spectacol.


* Întreaga rânduială şi logica alcătuirii Liturghiei darurilor mai înainte sfinţite o arată ca pe o slujbă de seară, ora cea mai potrivită pentru săvârsirea ei fiind ora vecerniei.

Preot Florin BOTEZAN


luni, 12 martie 2012

"Marsul pentru viata"

„Marşul pentru Viaţă” este un eveniment care se desfăşoară anual, concomitent, în mai multe oraşe din România, în jurul datei de 25 martie (sărbătoarea „Buna Vestire”) şi este organizat de asociaţii ale societății civile care compun mişcarea provita. Scopul este afirmarea dreptului la viaţă pentru toate fiinţele umane începând cu momentul concepţiei şi totodată susținerea familiei tradiționale și a valorilor acesteia, temelia unei societăți solide și sănătoase.




mai multe detalii www.marsulpentruviata.ro



In Constanta intalnirea va fi in fata Catedralei Arhiepiscopale la orele 11





sâmbătă, 10 martie 2012

Bucuraţi-vă de orele de dimineaţă

Ziua creste, noaptea scade, zorii Invierii se intrevad...


"Prindeţi orele de dimineaţă, bucuraţi-vă de ele, acestea arată a fi ca ale unei vieţi noi, care s-a primenit în timpul somnului. Ele preînchipuie într-un fel acea stare când vom fi cu toţii înnoiţi, în dimineaţa de obşte a neînseratei zile a învierii, când ne vom dezlega de trupul cel muritor.

Fiinţa lăuntrică a omului, liberă de zădărniciile acestei lumi, de bezna în care o ţine firea cea trupească, nelegată în vreun fel de ispitele celui rău, pare a se bucura de o libertate mai mare dimineaţa, îndată după trezirea din somn; atunci ea arată precum peştele care se aruncă uneori vesel deasupra luciului apei. în restul timpului ea pare să stea într-o umbră aproape compactă, ca legată la ochi, ceea ce o împiedică să vadă adevărata ordine a lucrurilor duhovniceşti şi a celor ce sunt percepute prin simţuri.


(Sf. Ioan de Kronstadt- Viata mea in Hristos)



Va doresc o duminica binecuvantata!


Cu drag,


Liliana

miercuri, 7 martie 2012

Pretuieste sau nu pretuieste femeia ce a facut Hristos pentru ea?

sursa foto

"Azi e 8 martie? A, maine. Maine va fi dezastru mare. Tot postul tinut pana acum, maine se da peste cap. Femeile sunt invitate la restaurant si mananca de toate. Daca nu le inviti, se invita ele. Este o sarbatoare fixita pe la Copenhaga, prin 1938 parca de precusoarea comunismului si n-are nimic comun cu noi, cu crestinismul. Ca si sarbatoarea Sfantului Valentin, de asemenea n-are niciun comun. 1 martie parca ar avea ceva, ca avem martisorul cu alb, simbolul Invierii si simbolul vietii, sa zicem ca ar fi ceva, dar asta, nici pe de parte.

Greseala vietii, sa zicem este alta: ca duminica mironositelor nu este declarata ziua femeilor crestine sau daca e declarata, nu se serbeaza. Dar nu numai aceasta sarbatoare poate sa fie. Am putea sa avem in ziua de 9 martie, ziua mamelor crestine, parintilor-crestini, si asa mai departe. Dar, daca tot e la moda sa aducem onoruri femeii. Intrebarea este: femeia coboara sau se urca pe scara valorilor? Pretuieste sau nu pretuieste femeia ce a facut Hristos pentru ea, adica a ridicat-o la nivelul obisnuit al starii ei. Femeia a fost creata egala cu barbatul. Ramane in egalitatea asta, dar ramane la tinuta ei de persoana fina, asa a fost creata, sau nu?

( Parintele Nicolae Tanase- Sot ideal, sotie ideala, pg. 274)


sursa foto

duminică, 4 martie 2012

La Duminica Ortodoxiei...

Biserica a randuit prin glasul purtatorilor de Dumnezeu Parinti, ca astazi sa praznuim biruinta Ortodoxiei, numita si Duminica Ortodoxiei.
Asadar, va spun, La multi ani frumosi, luminosi si bucurii duhovnicesti, pentru ca astazi este ziua noastra, ziua drept-maritorilor crestini. Sa ne ajute Dumnezeu sa avem parte de toata vesnicia, sa venim si sa ramanem in dreapta credinta!

Troparul Duminicii Ortodoxiei

“Preacuratului Tau chip ne inchinam, Bunule, cerând iertare de gresalele noastre, Hristoase Dumnezeule; ca de voie ai binevoit a Te sui cu trupul pe cruce, ca sa izbavesti din robia vrajmasului pe cei pe care i-ai zidit. Pentru aceasta cu multumire strigam Tie: toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cel ce ai venit sa mântuiesti lumea.”

Cu drag,

Liliana

sâmbătă, 3 martie 2012

Icoana - "post al ochilor"

Icoana este o adevarata indrumare spirituala a vietii crestine si in special a rugaciunii: icoana ne arata atitudinea pe care trebuie sa o adoptam in rugaciune, pe de o parte fata de Dumnezeu si pe de alta parte fata de lumea din jur. Rugaciunea este o intrevedere cu Dumnezeu; de aceea ea necesita absenta patimilor, surditatea si respingerea stimulilor lumesti din afara.

“Asadar, fratilor –spunea Sfantul Grigorie Teologul – sa nu facem fara curatie cele sfinte, in chip murdar cele sublime, in chip necinstit cele vrednice si, pentru a vorbi pe scurt , in chip lumesc cele duhovnicesti (...) La noi, toate sunt duhovnicesti: lucrarea, miscarea, dorinta, cuvintele, chiar si mersul sau hainele, pana si gestul, de vreme ce intelectul cuprinde toate si modeleaza omul in toate, potrivit lui Dumnezeu; de aceea si bucuria noastra este duhovniceasca si solemna.” Aflam aici tocmai cele pe care icoana ni le arata. Indrumarea rationala a simturilor este indispensabila, pentru ca, prin ele, scandalurile patrund in sufletul omenesc: “

Curatenia inimii omenesti se strica din pricina miscarii dezordonate a imaginilor care intra si ies pe calea simturilor: vederea, auzul, pipaitul, mirosul, precum si cuvantul” – spune Sfantul Antonie cel Mare. Pentru a spune astfel, Parintii socotesc cele cinci simturi ca pe niste porti ale sufletului: “Inchide toate portile sufletului tau, adica simturile – invata Sfantul Isaia – pentru ca nu cumva, prin ele, sufletul sa rataceasca in afara si pentru ca nu cumva cuvintele sau treburile lumesti sa-ti cotropeasca sufletul”. Asadar macar in timpul rugaciunii, sa ne inchidem portile sufletului, straduinde sa ne deprindem trupul (asa cum sfantul din icoana a facut cu al sau) sa ramana randuit in si prin harul Sfantului Duh: pentru ca ochii nostril “sa priveasca neintinat”, pentru ca urechile noastre sa “ asculte pace”...si pentru ca inima noastra “sa nu se hraneasca cu ganduri necurate”. Prin imagine, Biserica cauta astfel sa ne ajute, pentru a restaura firea noastra viciata de pacat.
Asadar, icoana este deopotriva o cale de urmat si un mijloc; ea insasi este o rugaciune, care ne dezvaluie direct, vizibil, acea eliberare de patimi despre care ne vorbesc Parintii; ea ne invata, potrivit expresiei Sfantului Dorothei, “sa postim cu ochii” . Si intr-adevar este imposibil “sa postim vizual” inaintea oricarei imagini, doar icoana ne poate arata ce inseamna acest “post al ochilor” si ce ne permite el sa dobandim.
(Leonid Uspenski- Teologia Icoanei)
Icoana Mântuitorului la mănăstirea Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai...
... despre care se spune că are un ochi mângâietor şi un ochi judecător, icoana datează din sec. VI, fiind una dintre multele şi preţioasele icoane care au fost păstrate şi ocrotite în mănăstirea din deşertul Sinaiului, supravieţuind astfel furiei iconoclaste.


sursa icoane

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare