sâmbătă, 29 septembrie 2012

Conferite la Tomis- Prof. dr. Virgiliu Gheorghe

Constănţenii sunt invitaţi la o nouă conferinţă cu profesorul Virgiliu Gheorghe.


Evenimentul se va desfăşura astazi, 29 sept. 2012, de la ora 17, în Sala mică a Casei de Cultură din Constanţa.
Tema o constituie:
Dezvoltarea şi funcţionarea creierului copiilor şi tinerilor în contextul societăţii mediatice şi consumatoriste”.
Conferinţa este organizată de Şcoala Brâncovenească, iar intrarea va fi liberă.



Cauzele principale ale nefericirii femeii zilelor noastre.
 
Interviu cu bioeticianul Virgiliu Gheorghe despre miturile lumii de astăzi

Familia Ortodoxa: Credeţi că suntem mai fericiţi decât bunicii şi străbunicii noştri? (I)
De vorbă cu bioeticianul Virgiliu Gheorghe despre miturile lumii de astăzi

Peste tot, pe toate gardurile, massmedia ne oferă reţete pentru o viaţă fericită. Promisiuni de fericire mai primim nu doar de ziua noastră, ci în toate zilele de la generoşii domni politicieni. În atâta bunăvoinţă generală, ar trebui să trăim cele mai fericite timpuri din istorie. Fericiţii de noi! Îşi mai pune, oare, în aceste condiţii, cineva întrebarea: „Sunt eu cu adevărat fericit?” Viaţa merge mai departe şi fără întrebări existenţiale. Să încercăm, împreună cu Virgiliu Gheorghe, să aflăm răspuns la câteva dintre problemele privind fericirea sau, cine ştie, nefericirea omului zilelor noastre…

- Domnule Virgiliu Gheorghe, credeţi că noi suntem astăzi mai fericiţi decât erau bunicii şi străbunicii noştri?

- Fericirea este greu de cuantificat… poate mai greu decât orice altceva. În general, orice stare sufletească este greu de pus sub microscop, dar ştim cu toţii că fericirea este mult mai mult decât o stare sufletească. Este, adică, un fel de sumă a vieţii noastre trecute, a existenţei noastre sufleteşti, un fel de rezumat realizat sau conştientizat la un moment dat. De pildă, într-un anume moment al vieţii, poţi să nu fii neapărat bucuros, ori pentru că eşti bolnav, ori pentru că-ţi lipseşte ceva, dar să nu te consideri deloc nefericit, căci poţi privi în urmă şi vezi realizările din viaţa ta, faptul că este cineva care te iubeşte, că nu eşti singur.

Pe de altă parte, poţi, să spunem, să te distrezi foarte bine la o petrecere, dar când te întorci acasă singur şi obosit şi vezi lipsa de sens din viaţa ta, să te simţi trist şi nefericit. Deschizi televizorul, iei un pahar cu băutură în mână încercând să-ţi umpli cu ceva, cu orice, golul din suflet. Iar dacă cineva te întreabă de eşti fericit – o, da, te disimulezi cât mai bine, ca să te convingi în primul rând pe tine însuţi de asta. Ceea ce înseamnă că în nici un caz aparenţele, zâmbetele afişate sau bunăstarea socială nu ne pot ajuta să înţelegem dacă oamenii sunt mai fericiţi astăzi ca odinioară.

O viziune greșită asupra fericirii

- Hai să punem întrebarea altfel: sunt oamenii de astăzi mai nefericiţi decât cei de acum o sută de ani?

- Să luăm un alt punct de reper. Anume, să fim atenţi la tristeţea omului contemporan, la depresiile, anxietăţile, angoasele lui şi la tot spectrul psihotic, al cărui procentaj creşte an de an. Şi putem spune cu mai multă siguranţă că, dacă tristeţea este o consecinţă a nefericirii (sau, mai bine-zis, a unei anumite neîmpliniri), înseamnă că lumea de astăzi, şi ne referim îndeosebi la ţările dezvoltate, este mult mai nefericită. Poate mai nefericită ca niciodată, atâta timp cât depresia în aceste ţări atinge între 15% şi 25% din populaţie. Cu alte cuvinte, în marile aglomerări urbane cel puţin una din cinci persoane este nefericită. Iar că depresia înseamnă tristeţe, chiar o tristeţe profundă, o suferinţă lăuntrică persistentă, ne-o spune cel mai precis limba greacă, unde cuvântul „thlípsi”, tristeţe, constituie rădăcina etimologică a noţiunii de depresie.

Aşadar, uriaşa pondere a depresivilor în societăţile dezvoltate contrazice întreaga viziune evoluţionistă privind fericirea. Cu alte cuvinte, nu un trai din ce în ce mai bun, mai îmbelşugat, ne face fericiţi, oricât de paradoxal ar suna pentru omul modern. Cineva poate suferi de foame sau de frig, dar să nu se considere nefericit. Şi, dimpotrivă, putem avea tot ce ne dorim, putem avea bani, divertisment, tot felul de bunuri materiale, dar să ne simţim foarte nefericiţi. Freddie Mercury, solistul de la Queen, după o viaţă în care a avut şi bani, şi faimă, şi tot ce şi-ar fi putut omeneşte dori, a spus, înainte de a muri, că nu s-a simţit fericit niciodată.

- Care poate fi explicaţia acestei creşteri tulburătoare a depresiei în societăţile dezvoltate?

- Sunt, fireşte, mai multe cauze, însă una din cele mai importante este faptul că omul zilelor noastre împărtăşeşte o viziune greşită asupra a ceea ce este sau ar trebui să fie fericirea. Fuge după o Fata Morgana pe care, când o ajunge, constată că i-a scăpat printre degete. O zăreşte iar puţin mai încolo, aleargă iar să o prindă, dar iar şi iar dispare, chiar atunci când era gata să pună mâna pe ea. Şi tot aşa până când ajunge să se epuizeze, să nu mai creadă în adevărata fericire.

Goana după nefericire

- Şi cine este această „Fata Morgana”?

- În esenţă, este un produs imaginar, o ficţiune a unei fericiri propusă de mass-media sau de publicitate. Ceea ce nu ştie însă consumatorul este că modelul publicitar al fericirii este construit numai pentru a vinde nişte produse şi nu pentru a-l face fericit pe om.

El chiar crede că dacă va avea maşina pe care şi-o doreşte, mobila, televizorul sau chiar vacanţele în străinătate la care visează, ei bine, va fi tare fericit. Şi ajunge să facă totul pentru a-şi cumpăra maşina asta. Munceşte ani mulţi, se zbate, se consumă. Şi, după ce o cumpără, constată că nu e fericit. Pe urmă iarăşi – se luptă pentru casă, pentru mobila cutare… Din cauza asta, nu mai află timp să petreacă cu familia şi apar certurile, nemulţumirea, şi uneori totul riscă să se surpe ca un castel din cărţi de joc. În realitate, trăise într-o iluzie. Unde este fericirea pe care a căutat-o? De fapt, nu a obţinut decât nefericirea. Nefericirea asta fiind tocmai conflictul dintre ceea ce omul face în realitate şi năzuinţele sale lăuntrice cele mai adânci, care ţin de însăşi firea sa, de structura sufletului omenesc. Omul nu este o bucată de metal pe care să o poţi prelucra aşa cum doreşti, ca s-o transformi într-o piesă potrivită într-o maşinărie. Dacă educaţia pe care a primit-o nu l-a şlefuit potrivit raţiunilor pentru care a fost făcut om, o astfel de persoană riscă să sufere toată viaţa, să se simtă întotdeauna nefericită şi fără sens.

Temeiurile unei vieţi în care să dobândim pacea sufletească şi adevărata fericire se pun încă din copilărie. Atunci este momentul când omul îşi configurează orizontul de aşteptări şi dorinţe, modelele pe care le va urma de-a lungul vieţii sale. Aşadar, factorii de care depinde fericirea viitoare nu sunt cei materiali, ci atmosfera vieţii de familie, comunitatea în care trăieşte copilul, educaţia de care are parte – toate acestea asigurau viitorul omului de altădată. Astăzi, lucrurile s-au schimbat…

- Dar ce s-a schimbat în mod atât de radical? Cum este posibil ca într-o lume considerată a fi mai evoluată decât cea de odinioară, în care nu mai suntem ameninţaţi zilnic de epidemii, războaie, foamete, cum este posibil să ne simţim din ce în ce mai nefericiţi?

- S-au schimbat multe, dar în primul rând s-au schimbat modelele pe care le urmăm. Mass-media, cu consimţământul părinţilor şi al comunităţii, a preluat rolul de pedagog al societăţii noastre. Mass-media este cea care îi şlefuieşte pe tinerii noii generaţii – şi nu numai pe ei, ci şi pe noi, care suntem deja formaţi, iar acest proces este direct proporţional cu timpul pe care i-l acordăm. Îngrijorător este faptul că mass-media nu are nici un criteriu moral. Interesul ei este numai să scoată bani şi, eventual, să manipuleze, conform cine ştie căror imperative ideologice. Ea este, prin excelenţă, instrumentul principal al puterii.

Trupul femeii văzut ca un obiect sexual

- Cum poate, concret, mass-media să ne facă nefericiţi? Suntem martorii unui proces de spălare a creierelor în masă?

- Încă din primii ani ai vieţii, copil fiind şi explorând lumea, omul caută modelele după care să se călăuzească atât în felul său de a acţiona, cât şi în felul său de a fi. Aşa învaţă, numai după modele. Vede cum fac ceilalţi şi îi imită, contextualizând în viaţa sa ceea ce vede.

Să luăm, de exemplu, mecanismul psihologic al obiectivării trupului. Ei bine, acum cincisprezece ani cercetătorii occidentali au descoperit un fenomen extrem de nociv pe care-l produce mass-media. Este vorba despre efectul pe care îl are sexualizarea aproape obsesivă a femeii în reprezentările mediatice contemporane. Un studiu publicat în urmă cu un an constata că, începând cu anii 1960 şi până astăzi, am asistat la o creştere continuă în presă a ponderii bărbaţilor şi femeilor sexualizate. Cercetătorii de la Universitatea Buffalo au analizat mai bine de 1.000 de imagini apărute în revista „Rolling Stone” în ultimii 43 de ani. Dacă la începutul anilor 1960 44% la sută dintre femei şi 11% dintre bărbaţi erau sexualizaţi, în anul 2000 85% dintre femei şi 17% din bărbaţi erau sexualizaţi! Dintreaceştia, 61% dintre femei şi 2% dintre bărbaţi erau hipersexualizaţi. În cele mai multe dintre imagini, femeile erau prezentate nu numai foarte sexualizat, ci şi „simple obiecte pasive destinate plăcerilor sexuale ale tuturor” (1).

- Bine, aţi vorbit acum despre anumite personaje mediatice. Dar ce legătură are cu toate astea viaţa noastră personală?

- La prima vedere, nici o legătură. Ei cu ale lor şi noi cu ale noastre, cum se spune. Dar asta pentru că nu se realizează faptul că orice vedem ne marchează profund existenţa, mai cu seamă dacă o imagine – sau un model – se repetă de mai multe ori, aşa cum se întâmplă cu modelul femeii sexualizate din media contemporană. Efectul acesteia a fost observat pentru prima oară abia în anul 1997, de Fredrickson şi Roberts (2), şi a fost numit Teoria Obiectivării (trupului). Constatarea lor, verificată în prezent de alte câteva zeci de studii, a fost faptul că modalitatea de a vedea trupul femeii ca pe un obiect sexual este însuşită automat de femei, care ajung să-şi privească propriul corp drept un obiect destinat plăcerii bărbaţilor. Este un fel de psihopatologie care poate fi mai mult sau mai puţin accentuată, în funcţie de gradul de expunere la mesajele mediatice. Gradual, fetele şi femeile învaţă să adopte o perspectivă de observator al propriului trup, să se privească şi să se evalueze potrivit aparenţelor, după cum observă Slater şi Tiggemann (3). Femeia marcată de acest fenomen este interesată aproape obsesiv de părerea celorlalţi, de impresia pe care le-o face, chiar dacă poate să nu conştientizeze acest lucru. Modul în care socializează aceste femei este determinat de felul în care sunt evaluate de ceilalţi sub raportul aparenţei înfăţişării fizice. După cum observă Fredrickson (4), această auto-obiectivare o determină pe femeie să se privească cu ochii unei a treia persoane, dintr-un punct de vedere străin propriei subiectivităţi, atentă până la obsesie la înfăţişarea exterioară, preocupată de imaginea propriului trup, sacrificând totul acestui scop: propria sănătate, propriile simţăminte, demnitatea şi respectul de sine.

Aceasta este una dintre cauzele principale ale nefericirii femeii zilelor noastre. În fapt, cultura media, prin mecanismul obiectivării trupului, împinge femeia pe panta transformării sale, dar, şi mai grav, a auto-transformării sale într-un obiect destinat plăcerii sexuale.

Credeţi că este o mare fericire să fii constrâns social şi mental să părăseşti condiţia de om pentru a ţi-o asuma pe aceea de obiect?
(va urma)

A consemnat Silvia Criveanu

Foto: Dan Dinescu

Note:

1 E. Hatton, M. N.Trautner, Equal Opportunity Objectification? The Sexualization of Men and Women on the Cover of Rolling Stone, Sexuality & Culture (2011) 15:256–278.

2 Fredrickson & Roberts, Psychology of Women Quarterly (1997).

3 Slater et al. A test of objectification theory in adolescent girls, Sex Roles, (2002), 46:343.

4 Fredrickson et.al. That Swimsuit Becomes You: Sex Differences in Self-Objectification, Restrained Eating, and Math Performance, Journal of Personality and Social Psychology, 1998, Vol. 75, No. 1, 269-284

Revista Familia Ortodox Nr 3 (38) / martie 2012 / via Ziaristi Online

Puteti sa o comandati online de la Publicatii Ortodoxe
Familia Ortodoxa, Martie 2012 + CD bonus - 5,90 RON


10 sfaturi pentru soţiile ortodoxe




* 1. Nu încerca să fii un dascăl pentru soţul tău. Cea mai bună cale de a-l schimba este să îl iubeşti ca pe tine însăţi şi să îl respecţi.

* 2. Căsnicia este o taină constantă dar minunată, care ne ajută să ne descoperim adevăratul eu, lumea sufletului partenerului nostru, şi să îl cunoaştem pe Dumnezeu în biserica căminului nostru.

* 3. Acceptă-ţi soţul aşa cum este el, cu slăbiciunile şi particularităţile lui, şi nu aşa cum ai vrea tu să fie. Familia este un teren în care ne antrenăm sufletele şi un pridvor de intrare în Rai.

* 4. Încearcă să îţi înţelegi soţul. Nu uita că bărbatul gândeşte cu o logică pură, în timp ce femeia gândeşte cu sentimentul, cu inima.

* 5. Nu încerca să îţi impui punctul de vedere şi să îţi corectezi soţul. Luptă-te mai bine să te corectezi pe tine însăţi. „Dragostea trăieşte prin armonizarea contrariilor şi prin iertare." Nu te enerva!

* 6. Cu credinţă, răbdare şi dragoste, toate greutăţile vieţii sunt biruite.

* 7. Cel mai mare duşman al vieţii de familie este egocentrismul. Nu te va salva atacul asupra soţului, ci mai degrabă atacul asupra propriului egocentrism.

* 8. Cel mai bun exemplu pentru copii este ca tatăl să o iubească pe mama, mama pe tata, iar copiii să îi vadă pe amândoi rugându-se şi mergând la biserică.

* 9. Secretul păcii din familie este să fii capabil să ierţi, să iubeşti şi să respecţi.

* 10. Căsătoria este „o mare Taină", care începe în Biserică şi se reînnoieşte prin
 Spovedanie, prin Sfânta Liturghie şi toate celelalte Taine ale Bisericii Ortodoxe şi ale credinţei trăitoare.


miercuri, 26 septembrie 2012

Miercurea cu poze si fara cuvinte...

Ce este "Miercurea fara cuvinte"? Miercurea , pe internet, bloggerii care participa la "Wordless Wednesday" ( "miercurea fara cuvinte"), posteaza pe blogul lor o fotografie (de preferinta proprie, si nu luata de pe net) care nu are nevoie de explicatii. De aici si titlul "wordless"- adica "fara cuvinte". Se considera ca fotografia vorbeste de la sine, astfel incat nu mai e nevoie de o descriere. Desigur, daca cineva doreste sa adauge cateva cuvinte nu e nici o problema...


sursa google



marți, 25 septembrie 2012

Viata e ca o furtuna...


Amintiri dintr-o tabara de neuitat...
 viata e ca o furtuna, poate fi si durere si despartire, dar mai presus de toate avem Invierea, care le biruie pe toate...


Tema întâlnirii  din acest an a fost: 
Cui şi cum dăruim dragostea noastră? Iubirea - şansă, binecuvântare şi limite

fotografii si detalii pe ATOR-Iasi




sâmbătă, 22 septembrie 2012

Frânturi...


Dupa o saptamana de alergaturi si sedinte nesfarsite, am revenit la treburi odihnitoare ale casei. Oricum, mi-e din ce in ce mai clar, daca vrei să îngropi o problemă înfiinţează o comisie pentru rezolvarea ei, iar pentru mai multă siguranţă, poţi înfiinţa mai multe "comitete şi comiţii". Ne ingropam in hartii si o data cu ele toate problemele scolii publice.
Dar sa revenim la lucruri care ne umplu cu adevarat viata...



Ieri dupa-amiaza, impreuna cu familia largita, ne-am bucurat de ultimile roade ale verii si primele daruri ale toamnei...


Astazi, ne-am organizat camerele in care copiii isi vor face rucodelia :)


 in continuare ne bucuram de o intalnire, ce o anticipam minunta,  cu Parintele Nicodim Petre



Va doresc un sfarsit de saptamana cat mai placut!


Cu drag,
Liliana

joi, 20 septembrie 2012

Cum sa folosim timpul de pace...


"Daca ma pot pazi de cele mici, scap usor si de celelalte, mari! Si daca timpul cu pace l-am folosit spre slava lui Dumnezeu, cand vin ispitele cu duhuri, imediat sunt scutit. Voi izgoni acele duhuri. Dar daca timpul de pace nu l-am folosit spre slava lui Dumnezeu, atunci ce sa vezi, vin ispitele, necazurile. Iar ajutorul lui Dumnezeu intarzie, ca astfel sa ma incerce, sa-mi arate cat de mic si de neinsemnat sunt. Dar totul pana ce ma pocaiesc! Dupa ce ma pocaiesc si ma smeresc, simt ajutorul lui Dumnezeu. Dar daca timpul de pace l-am folosit spre slava Lui Dumnezeu atunci cand vin ispitele rapid scap de ele. Rapid! Si nu mai e nicio indoiala! Dar, ca sa spun, trebuie multa smerenie!"

Convorbiri duhovnicesti cu Parintele Proclu, pg. 56, Editura Agaton


sursa google

Cu drag,
       Liliana

joi, 13 septembrie 2012

Manastirea Secu - "...o nestinsa candela a Moldovei"


"Poiana lui Ghenadie" la rasarit, "Poiana lui Gheorghe" si "Poiana lui Nifon" la nord, Muntele Vasan si Pustianul la apus, "Poiana Clopotariei" de sub Vasa, "Poiana lui Isochie" si "Dealul Arsitelor" la sud, iata cateva dintre denumirile ce s-au pastrat, de-a lungul timpului, in uzul monahilor si al sihastrilor vietuitori pe aceste meleaguri, toponime mostenite, cu siguranta, de la parintii stabiliti aici din timpuri indepartate.











apus peste Secu
 



Fara cuvinte, doar pace si randuiala, totul se masoara aici cu rugaciunea, "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu ...."




 
Cu drag,
Liliana

marți, 11 septembrie 2012

Sfantul Eufrosin Bucatarul si "ingredientele minune”


Astazi, Biserica noastra face pomenirea Sfantului Eufrosin Bucatarul.


Pentru faptul ca citim despre viata sa in Sinaxar si nu intr-o carte de bucate oarecare, ne dam seama ca Sfantul Eufrosin nu este praznuit de veacuri in Biserica pentru ca excela in bucatarie, pentru ca era un maestru desavarsit, gatind rapid si gustos. A ramas mai ales pentru anumite "ingrediente” care lipsesc astazi din viata si din bucataria omului modern precum: ascultarea, smerenia, rugaciunea, dragostea, rabdarea etc..
Dar cel mai important "ingredient” al Sfantului Eufrosin il reprezinta constiinta faptului ca "gatind semenilor, gatea lui Dumnezeu”. Sinaxarul subliniaza ca "la inceput, slujea fratilor la bucatarie; dar slujea nu ca oamenilor, ci ca lui Dumnezeu, cu mare smerenie si supunere, ostenindu-se in ascultare ziua si noaptea.”
Icoana Sfantului Eufrosin Bucatarul este una dintre icoanele pe care nu le intalnim, cel mai adesea, nici in biserica, nici in chiliile monahilor, ci in bucatariile manastirilor ortodoxe. Este insa o icoana ce ar trebui sa se gaseasca si in bucataria fiecarei familii ortodoxe ca una ce ne descopera viata sfantului Eufrosin, drept o adevarata pilda de ascultare si slujire jertfelnica.
Este nevoie ca, in vietile noastre, gatitul si alimentatia sa transceanda simpla satisfacere a unei nevoi trupesti si simpla satisfacere a poftei. De aceea, nu intamplator, in Biserica nu se vorbeste despre "arta culinara”, ci de gatit si alimentatie constituite in prilej comuniune cu Dumnezeu si cu semenii, in prilej de sfintire a vietii.

Fie ca viata Sfantului Eufrosin si harul dumnezeiesc, sa ne devina in bucatarie "carte de bucate”, respectiv "ingrendient minune”, spre mantuirea noastra si a semenilor.


Cu drag,
Liliana

luni, 10 septembrie 2012

Milogul...


desi e prezent la mai toate activitatile familiei, de nerecunosc in poza de mai jos...am ras cand am descarcat pozele, ce figura de milog are, dupa ce ca sta in fata! :))


joi, 6 septembrie 2012

Sinaxarul zilei: Pomenirea minunii Sfântului Arhanghel Mihail în Colose


In cursul anului bisericesc avem parte de mai multe sarbatori inchinate Sfintilor Arhangheli. Pe 6 septembrie facem pomenirea unei minuni a Sfantului Arhanghel Mihail, savarsita in Chones, in Colose, din Frigia. Mai avem soboarele praznuite pe 26 martie, 13 iulie si Soborul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil de pe 8 noiembrie, o sarbatoare pe care Biserica o dedica ingerilor. (www.crestinortodox.ro)
 
fresca, Minunea Sf. Arh. Mihail in Colose, hramul Manastirii Agapia Veche
 Când a trecut prin Frigia ca să propovăduiască Evanghelia, Sfântul Apostol Ioan a proorocit o apropiată vizită a întâistătătorului arhanghelilor, Sfântul Mihail, în locul numit Heretopa, din ţinutul Colose. La puţin timp, în acel loc a izbucnit din pământ un izvor vindecător de boli. Unul dintre mulţii credincioşi care au trecut pe la acest izvor, a cărui fiică s-a vindecat, a construit în semn de recunoştinţă o mică biserică închinată Arhanghelului Mihail. 90 de ani mai târziu, în această biserică s-a aşezat un tânăr numit Arhip, din Hierapolis. Pentru zelul şi dragostea acestui tânăr atlet al lui Hristos, Dumnezeu i-a dat harul de a face minuni şi vindecări. Dar nişte păgâni au schimbat cursul unui râu care curgea aproape şi l-au pornit asupra bisericii, ca să distrugă locul şi să-l înece pe Arhip. Sfântul Arhanghel Mihail, arătându-se, a lovit cu un toiag o piatră şi apele învolburate au fost înghiţite în acel loc, salvându-se astfel biserica. Astăzi mai sunt pomeniţi Sfântul Mucenic Macarie şi cei împreună cu el. (M. Nedelcu)


Va doresc o zi binecuvantata!

miercuri, 5 septembrie 2012

Bucuria si binecuvantarea Sihastriei


Daca tot ne mai bucuram cateva zile de vacanta :),  atunci sa mai depanam si din ultimile zile de pelerini la Manastirile Moldave

Manastirea Sihastria- Biserica veche

Biserica noua


chilii si flori

randuiala...
popas...

vesnicie...

trecere...

tihna...

binecuvantare...
bucurie...

smerenie...


"Manca-v-ar Raiul, sa va manance!" Parintele Cleopa

luni, 3 septembrie 2012

Cercul sarbatorilor vietii


Mi-a placut foarte mult ideea de a face impreuna cu copiii, la inceputul anului liturgic, un calendar in imagini(icoane) cu Praznicele de peste an. Noi am ales 13 Sarbatori, dar puteti adauga mult mai multe.

 Pentru realizarea proiectului aveti nevoie de:
-o foaie A3
-lipici
-foarfeca
-icoanele Praznicelor
-marker, creion
si bineinteles copiii din dotare :)

 Am printat seturile de icoane folosind o rezolutie mica, le gasiti aici, le-am decupat si am trecut la treaba...


 
Am asezat in centru Praznicul Invierii Domnului, si am format apoi un cerc...


 Am inceput cu Sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului si am terminat cu Sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului, in total 12 Sarbatori in jurul Praznicului Invierii


Am ales urmatoarele Praznice:

  • 8 septembrie, Nasterea Maicii Domnului
  • 14 septembrie, Inaltarea Sf. Cruci
  • 21 noiembrie, Intrarea in Biserica a Maicii Domnului
  • 25 decembrie, Nasterea Mantuitorului
  • 6 ianuarie, Batezul Domnului
  • 2 februarie, Intampinarea Domnului
  • 25 martie, Bunavestire
  • 28 aprilie, Intrarea in Ierusalim
  • 5 mai, Invierea Domnului
  • 13 iunie, Inaltarea Domnului
  • 23 iunie, Rusaliile
  • 6 august, Schimbarea la fata a Domnului
  • 15 august, Adormirea Maicii Domnului



"Fiecare sărbătoare liturgică reînnoiește și actualizează evenimentul sarbatorii respective...anul liturgic este, pentru noi, un mijloc special de unire cu Hristos"
(Pr. Lev Gillet).




Cu drag,
Liliana

sâmbătă, 1 septembrie 2012

Un nou inceput...


Inceput de an bisericesc, inceput de toamna...astazi mai mult ca in toate celelalte zile putem face bilantul anului care tocmai s-a terminat, ce lasam in urma noastra si care au fost invatamintele, dar si ce putem privi inca de pe-acum cu ochii mintii, avand mare nadejde la Bunul Dumnezeu.
 

Va doresc, dragii mei, un an binecuvantat si intru toate buna sporire!
 


Rugăciune la început de an

Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Izvorul vieții și al nemuririi, Făcătorul a toată făptura văzută și nevăzută, Care ai pus vremile și anii întru a Ta stăpânire și îndreptezi toate cu iconomia Ta cea cerească și întru tot bună, mulțumim Ție pentru îndurările minunate pe care le-ai făcut asupra noastră în toată vremea trecută a vieții noastre și Te rugăm, întru tot Îndurate Doamne: binecuvintează cununa anului ce a sosit cu bunătatea Ta și păzește pe binecredincioșii creștini români de pretutindeni, pe păstorii și învățătorii noștri; înmulțește zilele vieții noastre întru sănătate deplină sufletească și trupească și ne dăruiește sporire în toate faptele cele bune. Dăruiește de sus bunătățile Tale întregului Tău popor: sănătate și mântuire și întru toate bună sporire. Sfântă Biserica Ta, țara noastră cu toate orașele și satele, izbăvește-le de toată reaua întâmplare, dăruindu-ne tuturor pace fără de tulburare. Răzvrătirile eresurilor strică-le cu puterea Ta, iar pe noi întărește-ne, Doamne, întru iubirea Cea către Tine și întreolaltă, ca să ne învrednicim cu inimă curată totdeauna a aduce mulțumire Ție, Părintelui Celui fără de început și Unuia Născut Fiului Tău și Preasfântului și bunului și de viață făcătorului Tău Duh, Dumnezeului Celui slăvit întru o ființă, și a cânta preasfântului Tău nume: Slavă Ție, Dumnezeului și Binefăcătorului nostru, în vecii vecilor! Amin.


 
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare