luni, 28 iunie 2010

Vremea ceaiurilor-Farmacia Domnului

In perioada aceasta a verii se pot aduna o multime de plante medicinale. Doar un mic efort sa facem, de a iesi din orasele aglomerate, la cele mai apropiate campii nepoluate sau dealuri si gradina Domnului ne rasfata cu daruri. Pe langa faptul ca sunt folositoare pentru sanatate, plantele ne ajuta sa ne bucuram de lucrurile simple, sa redobandim simplitatea gustului natural. Cat de bucuros si multumitor poti fi atunci cand savurezi un ceai racoros in arsita verii sau un ceai cald in crivatul iernii!
M-am gandit sa incep sa scriu despre aceste cateva plantute pe care le putem avea in casa la iarna sau in orice moment al anului si mai ales in zilele grele care se anunta...


Azi, va voi spune cateva cuvinte despre CIMBRISORUL DE CAMP


Aceasta plantuta noi o culegem de obicei de pe dealurile Casienilor, in lunile iunie si iulie, destul de mult timp, avand in vedere ca unele plante pot fi culese doar una sau doua saptamani. Am folosit acest ceai mai ales atunci cand am avut probleme respiratorii. Intotdeauna bronsitele copiilor se lasau cu o tuse care se vindeca cel mai greu. Ceaiul acesta de cimbrisor va pot spune ca face minuni!
Am folosit acest ceai si in combinatie cu alte ceaiuri, de exemplu, cu menta si busuioc, alte doua plante aromatice minunate.

Daca nu aveti timp sa-l culegeti, il puteti cumpara din piata, dar sa aveti incredere in persoana de la care cumparati, sa nu fie cules de pe marginea soselelor.

Mai multe amanunte gasiti si pe net aici si aici


Liliana

sâmbătă, 26 iunie 2010

Hristos-Dumnezeu Cel alungat


Vindecarea demonizaţilor gadareni – Hristos-Dumnezeu Cel alungat

Duminica a 5-a după Rusalii ne prezintă minunea vindecării a doi demonizaţi din cetatea Gadara, cu o populaţie diversă alcătuită din iudei şi păgâni: romani, greci şi semitici.
Textul ne prezintă trei planuri distincte: starea celor demonizaţi, dialogul Iisus-demoni finalizat cu exorcizarea şi relaţia dintre gadareni şi Hristos.
Demonizarea este prezentată ca o stare cumplită de robire a puterilor sufleteşti, vizibilă prin violenţă extremă, întunecare a raţiunii, lipsa voinţei, dezumanizare şi izolare socială.
Vindecarea nu poate veni decât prin forţa şi autoritatea Stăpânului Creaţiei, oameni şi îngeri.
Dialogul dintre Iisus şi demoni demonstrează Atotputenicia Fiului lui Dumnezeu şi totodată universalitatea şi solemnitatea Judecăţii finale a lui Dumnezeu.
Viclenia şi răutatea demonilor este nevindecabilă, dovadă cererea acestora de a intra în turma de porci, pentru a face şi mai multă pagubă.
Aprobarea cererii de către Hristos este dovada pedagogiei iubitoare de oameni a Domnului, care voia ca prin aceasta să-i vindece de necredinţă şi pe gadareni, oameni împietriţi la inimă prin iubirea de profit.
Din păcate, orbirea sufletească a gadarenilor a fost mai gravă decât demonizarea celor doi, deoarece, neînţelegând valoarea superioară a omului faţă de întreaga creaţie, îl roagă pe Hristos, din frică, să plece de la ei,
Astfel gadarenii devin personaje negative ale istoriei, care au alungat pe Dumnezeu, binefăcătorul lor şi vindecătorul tuturor sufletelor.

preluat de aici


Va doresc o duminica linistita!

Liliana


flower bar Pictures, Images and Photos

Despre grija cea multa

"În ziua de azi, oamenii sunt foarte zăpăciți, fiindcă nu trăiesc simplu. Deschid multe fronturi, și se pierd în grija cea multă. Eu pun în bună rânduială un lucru-două, și abia apoi mă gândesc la altele. Niciodată nu fac mai multe lucruri deodată. Acum mă gândesc să fac lucrul cutare. Îl termin, și abia după aceea mă gândesc să fac altceva – pentru că dacă încep altul fără să îl fi teminat pe primul, nu am liniște. Când cineva are de făcut mai multe deodată, o ia razna și numai ce se gândește la ele, că îl și apucă schizofronia.

A venit la coliba mea un tânăr care avea probleme psihice. Mi-a spus că este chinuit, pentru că este supărat de problema moștenirii etc. ,,Despre ce moștenire îmi vorbești?” i-am spus. ,,Mai întâi ai nevoie de odihnă. Apoi trebuie să îți iei diploma de abslovire, după care vei merge în armată, și apoi să îți cauți un loc de muncă”. M-a ascultat, sărmanul, și și-a aflat calea. Așa se află pe sine oamenii.

-Părinte, și eu obosesc repede când lucrez. Nu înțeleg care-i pricina.

-Ceea ce îți lipsește ție este răbdarea. Și pricina pentru care nu poți să ai răbdare este că te apuci de multe. Te împrăștii în multe părți, și obosești. Asta îți pricinuiește și o nervozitate, fiindcă ai mărime de suflet și îți dai ostenală.

Când eram în mănăstire, aveam un slujitor la tâmplărie – pe bătrânul Isidor. Sărmanul de el, nu avea de loc răbdare. Începea să facă o fereastră, se descuraja; se apuca să facă uși, se supăra și le lăsa. După aceea, se apuca să facă acoperișuri. Pe toate le lăsa neterminate. Nimic nu scotea la capăt. O parte din lemn o pierdea, altă parte se tăia greșit. Așa se omoară câte unul fără să reușească nimic.

Sunt unii care, deși au puteri limitate, putând face numai un lucru-două, se apucă și se încurcă în multe – însă nu fac nimic cum se cuvine și îi trag după ei și pe alții. Pe cât se poate, să facă omul numai un lucru-două, să le termine cum se cuvine având mintea curată și odihnită, și după aceea să înceapă altceva: căci dacă mintea se împrăștie, ce lucruri duhovnicești va face omul după aceea?

Cum își va aduce aminte de Hristos?"

Cu durere și dragoste pentru omul contemporan- Cuv.Paisie Aghioritul (Editura Schitul Lacu)



Liliana

vineri, 25 iunie 2010

Zile ploioase

Iubesc ploaia. Zilele acestea cel putin m-am simtit ca-n zilele de octombrie, doar ca peisajul este verde. Daca n-as fi atat de ocupata si casa n-ar fi atat de ravasita din cauza zugravelilor, as sta la un ceai cald si as citi o carte buna. Cand ploua imi place sa-i simt pe copiii pe langa mine, vorbind si jucandu-se in soapta, sa am casa curata, mancare in frigider, facturile platite...ehe...ce vremuri.....acum, de mai bine de o saptamana sunt data peste cap complet...si cu somnul dar mai ales cu programul copiilor.
Dar vine soarele si pe strada mea :) si daca vad partea plina a paharului, mai am putin si termin...


Va doresc o zi linistita!
Liliana

miercuri, 23 iunie 2010

Floarea verii


Imi plac florile agatatoare si mi-am dorit dintotdeauna sa am si eu pe teresa sau in balcon verde, cat mai mult verde. Asa incat la inceputul verii am cumparat un pui de "Mana Maicii Domnului". Zilele acestea, am avut bucuria sa vad ca-i merge tare bine plantutei si are chiar si cateva flori, care reusesc sa parfumeze intreaga terasa. O vedeam mai ales pe gardurile caselor si imi placea teribil mirosul imbatator. Vara mai ales, cand geamurile sunt mai tot timpul deschise, e minunat sa-si improspatezi mirosul casei cu parfumul acestor flori.



Va doresc o zi cu spor!
Liliana



Flower Car Pictures, Images and Photos

marți, 22 iunie 2010

Valeriu Gafencu – Despre criza


"Valeriu, care este fondul crizei de azi?
- Ateismul.
- Ce vezi in lumea de azi?
- Vad un haos interior, o descompunere care merge spre nihilism, caci oamenii sunt obsedati de nimicul materiei, de fictiunea formelor, de epuizarea senzuala, de istoricismul fara transcendenta, de ceremonialitatea fara Dumnezeu, de consumatorismul fara spiritualitate, de falsitatea ce se ascunde sub autozeificarea omului. Dezastrul se desfasoara pe toate liniile de forta ale vietii omenesti. E necesara multa suferinta pentru reorientarea spirituala a lumii si pentru schimbarea modului ei de viata.(…)
- Care ar fi modalitatile de iesire din criza?
- Intoarcerea la Hristos. Este necesara o elita crestina care sa nu paraseasca poporul, ci sa lupte cu indrazneala contra tuturor formelor de impilare si inrobire a lui. Poporul nu poate fi aparat numai prin rugaciuni si pomeni, adica prin formalism sec, ci si prin lupta, indrazneala si putere. Lumea asta e in stapanirea lui Hristos si crestinii nu au voie sa o paraseasca. Nu exista nici o acuzatie mai grava decat sa se spuna ca Biserica a parasit poporul, caci atunci L-a parasit pe Hristos, oricate dogme ar fi stabilit si respectat ea.(…)
- Cum se poate iesi din criza materialista?
- Prin Hristos, numai ca El nu e primit in lumea de azi; nimeni nu e dispus azi sa-si modifice viziunea si modul de viata, cu toate ca se merge spre dezastru. Evenimentele sunt in curs si nu mai pot fi oprite nici de crestini. Totusi avem datoria sa strigam oamenilor: “Opriti-va din dezmat, renuntati la tiranie, puneti ordine in voi insiva, puneti limite nesatiului vostru, intoarceti-va la natura, renuntati la orgolii, distrugeti armele atomice; daca sunteti rationali, renuntati la rationalism, daca sunteti realisti, vedeti realitatea spirituala; daca aveti cunoastere, ancorati-va in transcendent! Dati sufletului vostru sfintenie de sus, caci numai asa va veti mantui. Pocaiti-va! Chemati pe Dumnezeu sa puna ordine in voi si in lumea voastra, pe pamantul vostru si in cerul vostru!” Toate acestea sa nu fie insa numai indemnuri abstracte si moralizatoare. Crestinii sunt chemati sa fie treji. Lumea are nevoie de Hristos, de credinta si de autentic crestinism."

(Ioan Ianolide – Intoarcerea la Hristos)





Liliana

sâmbătă, 19 iunie 2010

Grija vs ingrijorare


De o saptamana toata casa este in vacanta :) spre bucuria copiilor, dar si bucuria mea, pentru ca numai trebuie sa ma impart intre casa si serviciu. Anul acesta, in august, cu ajutorul lui Dumnezeu sustin gradul al II-lea si ma gandesc foarte serios sa-mi iau in toamna doar jumatate de norma ca sa-mi ramana cat mai mult timp pentru familie. Daca voi reusi sa-mi pun orele si atunci cand sunt copiii plecati ar fi si mai bine pentru familia mea . Stiu, am ramas in urma cu toate gradele si cursurile, dar am considerat ca familia are prioritate si nu cred ca am gresit procedand asa. E putin mai bine ca sunt titulara... probabil as fi zburat din scoala in scoala prin invatamant .
Situatia de la scoala, cel putin in ultimul timp, reflecta situatia din intreaga tara. Se lasa sa se auda ca norma didactica se va mari la 24 de ore, salariile oricum se vor micsora...nimic nou la orizont.

Asa incat sa fim sanatosi, sa ne bucuram de binecuvantarile primite! Vacanta este inca un dar prin care ne linistim, doar ingrijindu-ne de tot ce ne place si nu ingrijorandu-ne de orice ne serveste vremelnicia acestui veac.


Va doresc o vacanta linistita!
Liliana

vineri, 18 iunie 2010

Maica Siluana despre Taina Spovedaniei

Sunt oameni care isi cauta o viata duhovnicul...

Duhovnicul nu se cauta batand din poarta in poarta, ci strigand la Dumnezeu: Si atunci Dumnezeu ne conduce. Pana atunci, noi toti avem duhovnicul nostru din parohie. Taina duhovniciei are doua dimensiuni: prima este taina spovedaniei, care poate fi facuta de orice preot care a fost hirotonisit ca duhovnic. Prin aceasta hirotonisire, primeste un har, o putere de la Dumnezeu prin care, atunci cand dezleaga pacatele, ele sunt iertate. In taina spovedaniei, omul pune in fata lui Dumnezeu pacatele spuse pe nume. Aici este marea lucrare a omului. Ca pe el, Dumnezeu de la inceput l-a pus sa dea nume fapturilor. Pacatele noastre, energiile acestea cu care facem rau sunt ca niste fiare, ca niste animale salbatice. Nu zicem noi cateodata: <>? Si punandu-le nume, noi intram in stapinirea lor. Spunem: <>...Si cand punem nume pacatului pe care l-am facut, am devenit stapani pe el, l-am legat. Si apoi i-l dau lui Dumnezeu, caci zice: „ Iata mielul lui Dumnezeu care a venit sa ridice pacatul lui“. Spui: <>. Si in clipa aceea pacatul i l-am dat Mantuitorului. Nu-l anunt: <>. Ci spun: <>. Si atunci parintele ne dezleaga prin cuvint. Toata taina spovedaniei este a cuvantului. Omul este cuvantator, pune greselile lui in cuvant, apoi parintele ne dezleaga prin cuvant, si Dumnezeu - cuvantul ne ridica pacatele. De aceea nu trebuie sa ne spovedim in gand. De aceea nu trebuie sa zicem: <>. Ba da, stie! Si-l doare ca eu am facut lucrul acela. Dar vrea ca eu sa i-l dau. Si cum sa i-l dau? N-am cum decit asa: punandu-l in cuvant si dandu-l“.

(fragment din interviul acordat de Maica Siluana, apărut in revista „Gazeta de Sud”, 10 aprilie 2004))

Liliana

miercuri, 16 iunie 2010

Lacrima celui de-al doilea botez, Maica Siluana


Cum trebuie sa ne primenim sufletul pentru ca Dumnezeu sa-l considere demn sa salasluiasca in el?


„Sufletul nostru este pregatit si demn ca Dumnezeu sa locuiasca in el de la Sfintul Botez. Toti cei care sintem botezati avem aceasta demnitate. Apoi a si venit Dumnezeu. Duhul Sfint a coborit prin taina mirungerii, imediat dupa Botez si acolo unde sint Fiul si Duhul Sfint este si Tatal. Si imediat dupa Botez ne-a si impartasit. Am mincat singele si trupul Mintuitorului, deci il avem pe Dumnezeu locuind in noi inca de la nasterea prin duh si prin apa, de la botez. Insa, crescind noi si vazind ce usor se fac cele rele si ce placute sint la prima senzatie, ne murdarim haina sufletului. Atunci, Bunul Dumnezeu a dat si Sfinta Biserica a pastrat cu grija taina spovedaniei. Prin taina spovedaniei se spala sufletul. Taina spovedanie presupune o cainta din partea omului, o lacrima. Chiar daca nu intotdeauna curge pe obraz, dar ea macar in suflet, in inima se prelinge. Lacrima este o apa foarte tainica in trupul omului! Oamenii de stiinta nu-i stiu inca rostul. Aceasta lacrima de cainta pentru ca ne-am murdarit haina sufletului este considerata de parintii nostri ca un al doilea Botez, o improspatare a Botezului. Si, asa cum obisnuim sa ne spalam trupul ca sa fim mai proaspeti, mai vioi, mai bucurosi in pielea noastra, asa se cuvine sa ne spalam si sufletul de intinaciunea pacatelor. Si acest lucru se intimpla atit de des, incit simtim nevoia sa fim curati. Unii oameni fac baie o data pe an, altii fac saptaminal, altii fac zilnic, iar altii fac de doua ori pe zi de exemplu. Asa si cu sfinta spovedanie“.


(fragment din interviul acordat de Maica Siluana, apărut in revista „Gazeta de Sud”, 10 aprilie 2004)




Liliana

luni, 14 iunie 2010

Despre grijile vietii

Mi-a placut foarte mult predica Mitropolitului Bartolomeu Anania la Duminica a III-a dupa Rusalii, Despre grijile vietii . Am gasit un fragment si pe net din volumul "Cuvinte de invatatura" si l-am postat si eu :)

"Una din cele mai frumoase pagini ale Noului Testament este ceea ce se numeste "Predica de Munte", adica o suita de invataturi pe care Mantuitorul Hristos le-a rostit in auzul ucenicilor Sai, dar si in acela al multimilor care venisera sa-L asculte, undeva, pe o inaltime de unde putea fi mai bine vazut si ascultat. Si pentru ca in fruntea acestor invataturi se afla Cele Noua Fericiri - pe care le cunoasteti din fiecare Liturghie -, inaltimea aceea mai poarta si numele de "Muntele Fericirilor".
Prima grija mentionata aici este preocuparea excesiva a omului de a strange cat mai multi bani si de a-i pastra exclusiv pentru sine. Nu puteti sa slujiti la doi domni: lui Dumnezeu si lui Mamona, acesta din urma fiind zeul banului, al avaritiei, al egoismului, al posesiunilor materiale. Asadar, nu bogatia in sine e rea (printre prietenii Mantuitorului s’au numarat si oameni bogati), dar ea e primejdioasa prin aceea ca poate deveni un viciu. In acest caz, nu omul stapaneste banul, ci banul il stapaneste pe om, asa cum se intampla, de pilda, cu alcoolul, cu fumatul sau, mai nou, cu consumul de droguri. Dumnezeu e bogat, dar e generos. Iov era un om foarte bogat, dar I s’a asemanat lui Dumnezeu tocmai prin aceea ca era si foarte generos: din avutia lui ii ajuta pe toti nevoiasii, fapt de care s’a tinut seama cand, dupa incercarile la care fusese supus, si-a redobandit averile.
A doua grija este aceea pentru hrana si imbracaminte.
Inainte insa de a trece le talcuire, consider necesar sa umblam din nou la cuvinte, deoarece o buna talcuire a Bibliei presupune si o traducere cat mai corecta. In cele mai multe editii romanesti ale Noului Testament se spune: Nu va ingrijiti pentru viata voastra ce veti manca si ce veti bea... sau cu ce va veti imbraca. Aceasta expresie e mostenita din vremea cand limba romana inca nu cunostea diferentierile si nuantele de acum. Daca am urma aceasta porunca in litera ei, ar insemna, pur si simplu, sa nu muncim, sa nu facem nimic pentru noi insine si sa asteptam ca totul sa ne vina pe de-a gata, cu atat mai mult cu cat ni se dau ca exemple pasarile cerului si crinii campului! Aceasta insa ar fi in contradictie cu numeroasele locuri din Sfanta Scriptura in care ni se spune ca omul trebuie sa lucreze, adica sa produca, atat pentru el, cat si pentru obstea din care face parte. Munca si capacitatea omului de a munci sunt un dar al lui Dumnezeu. ... Stim, de asemenea, ca Dreptul Iosif era dulgher de meserie si ca muncea pentru intretinerea casei. Ucenicii lui Iisus, cei mai multi, aveau meseria de pescari si au exercitat-o nu numai inainte de chemarea la apostolat, dar si dupa invierea Domnului. Apostolatul insusi, adica propovaduirea Evangheliei printre neamuri, era o indeletnicire profesionala pentru care ucenicii Domnului fusesera anume pregatiti si din care aveau dreptul sa se intretina. Trimitandu-i in misiune, Domnul le-a poruncit sa nu-si ia bani sau hrana asupra-le, caci vrednic este lucratorul de plata sa. Sfantul Apostol Pavel, desi nu tagaduia dreptul confratilor sai de a face la fel, prefera sa procedeze altfel; el, intelectualul prin definitie, instruit in cele mai inalte scoli rabinice, cunostea (probabil de la parintii sai din Tars) meseria facerii de corturi si o practica spre a se intretine, fie impreuna cu colaboratorul sau Barnaba, fie cu sotii Acvila si Priscila. ... Asadar, nici pe departe nu ni se interzice "sa ne ingrijim" de trebuintele noastre firesti.
In realitate, verbul nu este "a te ingriji", ci a purta grija, cu sinonimul a te ingrijora. "A te ingriji" exprima o activitate, pe cand a te ingrijora anunta o stare de spirit care consta in neliniste, framantare, tulburare, preocupare presanta, povara, stres. Am cunoscut intr’o familie un barbat care, desi avea in camara alimente pentru cel putin patru-cinci luni de zile, in permanenta era framantat, chinuit, terorizat de gandul ca acestea se vor ispravi, ca el si sotia sa vor muri de foame. O asemenea stare de spirit poate duce de-a dreptul la neurastenie (ceea ce, de altfel, s’a si intamplat cu amicul meu). Asadar, textul corect al pericopei noastre este: Nu purtati grija pentru viata voastra ce veti manca si ce veti bea. (...) Iar de imbracaminte de ce purtati grija? (...) Asadar, nu va ingrijorati spunand: Ce vom manca? sau: Ce vom bea? sau: Cu ce ne vom imbraca?
Avertismentul are si o motivatie cat se poate de clara: ca stie Tatal vostru Cel ceresc ca aveti nevoie de toate acestea. Iar exemplul extrem cu pasarile cerului si crinii campului este tocmai argumentul ca daca Dumnezeu are grija de niste vietuitoare care primesc totul pe de-a gata, cu atat mai mult Se va ingriji de oameni, care au la indemana priceperea si munca.
Dupa introducere, avertisment si argument, pericopa se incununeaza cu o splendida concluzie: Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui, si toate acestea vi se vor adauga. E cat se poate de limpede ca raportul dintre spirit si materie nu este acela de excludere a spiritului sau a materiei, ci de prioritatea spiritului asupra materiei. Ele co-exista in aceeasi fiinta umana, dar intaietatea o are spiritul si spiritualitatea. In acest sens, un exemplu graitor il avem tot in Noul Testament. Iisus se afla, ca oaspete, in casa surorilor prietenului sau Lazar, Marta si Maria. In timp ce Marta se da de ceasul mortii sa pregateasca un ospat pe masura Oaspetelui (la care ospat, probabil, vor mai fi si altii), Maria se asaza la picioarele lui Iisus si-I soarbe, cu nesat, cuvintele. In mod normal, cele doua surori trudeau impreuna la pregatirea unui astfel de eveniment, si asa se explica de ce Marta, inglodata in treburi si oarecum nervoasa, ii reproseaza Mariei ca a lasat-o singura si-I cere lui Iisus sa i-o trimita in ajutor. Domnul insa, fara s’o dispretuiasca pe Marta, o lauda pe Maria ca pe una ce si-a ales partea cea buna, care nu i se va lua. Suntem insa indrituiti sa credem ca dupa aceea, la masa, Iisus i-a multumit Martei pentru bucatele gustoase si a laudat-o ca pe orice gospodina care si-a onorat oficiul de gazda. Concluzia noastra este aceea ca cele doua surori nu trebuie privite antagonic, ci complementar in ierarhia valorilor: partea cea buna, aceea a spiritului, e prioritara fata de aceea a materiei, pe care insa nu o exclude. (...)
Nu te ingrijora, deci, pentru cele de trebuinta vietii tale, dar ingrijeste-te de ele cu gandul si rugaciunea la Dumnezeu, asa cum face taranul cand infige plugul in tarina pentru prima brazda. Cauta mai intai imparatia lui Dumnezeu, care a si venit prin Liturghie si va veni deplina pe norii cerului, dar si dreptatea Lui, care nu e altceva decat bunatatea de a-L fi trimis la noi pe Fiul Sau, Iisus Hristos, pentru ca tot prin El sa ni-L trimita pe Duhul Sau Cel Sfant."


sursa aici


Va doresc o saptamana binecuvantata!

Liliana

duminică, 13 iunie 2010

Predica Mitropolitului Augustin de Florina la Duminica a III-a a lui Matei

Predica Mitropolitului Augustin de Florina
la Duminica a III-a a lui Matei

ADORAREA MAMONEI
(Matei 6, 22-33)

Aţi ascultat, iubiţii mei, Sfânta şi Sfinţita Evanghelie. Ce ne spune? Ne spune că nu trebuie să devenim sclavi, sclavi ai “mamonei” (Matei 6, 24). Dar cine este acest ”mamona”?

***

Oamenii de astăzi se împart după credinţă în două categorii. O categorie sunt necredincioşii, cei care zic că nu există Dumnezeu. Să nu credeţi că oamenii de ştiinţă sunt cine ştie ce. Adevăraţii oameni de ştiinţă care au făcut descoperiri, cred în Dumnezeu. Cei de aici, care sug minciuna că nu există Dumnezeu, sunt nişte tineri studenţi care prin mii de chinuri au luat o hârtie şi de atunci au închis cărţile, stau la cafenele picior peste picior, joacă cărţi, fumează, vorbesc în deşert, ruşinos şi porcos. Aceştia zic că nu există Dumnezeu şi încearcă să dezrădăcineze şi din inima altora cea mai nobilă floare, credinţa în Hristosul nostru. Într-un sat, o bătrână de 80 de ani se primejduia să moară. De asta a aflat preotul - păstor bun - şi s-a dus să o grijească.
- Bunică, zice, am venit să te spovedeşti.
- A, eu nu cred; nu există Dumnezeu.
- Dar, tu, femeie bătrână, care într-o clipă te duci, şi spui nu cred? De ce? Cine ţi-a spus că nu există Dumnezeu?
- Am un nepot care studiază la universitate şi mi-a spus că nu există Dumnezeu… Auzi, deci, bunica a ascultat pe nepotul ateu!
Dacă veţi întâlni vreun astfel de om şi vă va spune că nu există Dumnezeu, să-i spuneţi un cuvânt: Dacă mă vei convinge că a ta casă, în care locuieşti, s-a zidit singură, atunci voi accepta că şi această mare casă, care se numeşte Pământ şi Universul a apărut de unul singur. Logica spune că “orice casă e zidită de cineva, iar Dumnezeu este Cel ce zideşte toate”; fiecare casă este construită de către cineva, iar cel care zideşte Lumea este Dumnezeu (Evrei 3,4). Celelalte sunt nebunie, absurditate. “Zis-a cel nebun întru inima sa: Nu este Dumnezeu!” (Psalmul 13:1).
Aşadar o categorie sunt necredincioşii. Cealaltă? Cealaltă nu sunt necredincioşi. Aceştia la Crăciun şi la Paşti aprind lumânări în biserică şi fac şi câte o rugăciune. Spun că ei cred în Dumnezeu, dar nu cred, spun minciuni. Cred într-un alt Dumnezeu. Cine este Dumnezeul lor? “Mamona”, adică banul, gologanii. Acesta este dumnezeul lumii de astăzi.
Cei care adoră banul lucrează aspru. Nu ca să trăiască şi să-şi câştige pâinea; această muncă este binecuvântată. Aceştia se extenuează, nu pentru că nu au, ci ca să le înmulţească pe cele pe care le au. Au o sută de mii? Să le facă două sute. Au două sute? Să le facă patru sute… Sunt nesătui. Marea poate să spună râurilor: “Ajunge! Nu mai vreau apele voastre!; cimitirul poate să spună: “Nu mai vreau alţi morţi!”, dar lacomii, care îl adoră pe mamona, nu vor spune nicodată: “Îmi ajung cele pe care le am; slavă lui Dumnezeu!”. Lucrează şi duminica, şi în ceasul în care bat clopotele, lucrează şi în Sfânta şi Marea Vineri, lucrează continuu.
Şi doar lucrează? În plus, emigrează, pleacă din patrie. Nu mă refer la cei care nu au terenuri; aceştia sunt obligaţi să plece. Mă refer la cei care pot să trăiască aici, dar se risipesc în cele patru puncte ale orizontului, ca să adune avere, să devină milionari; şi apoi nu le mai pasă de cei de-ai lor de aici. A venit o bătrână în Florina şi cerea milostenie.
- Ai copii?- întreb.
- Am.
- Câţi?
- Patru.
- Unde sunt?
- Unul este în Australia, altul în Toronto, altul în New York, altul…
- Primeşti scrisori?
- Nimic. Cel care are un magazin în Sydney s-a săturat de dolari, dar mamei lui nu-i trimite!...
Oameni neîndurători! Nu dau apă nici îngerului lor. Dacă se mai numesc unii ca aceştia oameni! Cei care adoră pe mamona devin răi; inima lor este ca de piatră. Nu au simţăminte. Sunt ca Iuda; cum acesta L-a vândut pe Hristos pentru treizeci de arginţi, aşa şi aceştia pentru câţiva bani sunt gata să le vândă pe toate. Sunt lacomi de bani. Aceştia sunt adoratorii banului.
Dumnezeul lor este Mamona; tot ce le spune acesta, asta fac. Le spune mamona “furaţi!”? Vor fura. Le zice să se ducă la tribunal să se jure? Pun mâna pe Evanghelie. Le spune să nedreptăţească pe văduvă şi pe orfan? Nedreptăţesc. Le spune să facă război? Fac. (Aceste două războaie mondiale, primul şi al doilea, nu s-au făcut din idealuri nobile şi înalte; s-au făcut pentru cărbuni şi petrol, pentru bani). Le zice să smulgă pâinea de la gura săracului? O fac. Când avea să se deschidă la graniţa elino-sârbă de atunci un mare supermarket, mii de oameni săraci, care aveau mici magazine în Florina, erau în pericol de a rămâne în drum. Oamenii lui mamona au alcătuit o bandă, care s-a numit societate anonimă, şi aceşti 20 - 25 voiau să mulgă toată bogăţia şi-i lăsau pe toţi ceilalţi să flămânzească. Nu luau în calcul nimic, nu-i interesa dacă sărăcuţii vor rămâne pe drumuri. Societăţile multi-naţionale anonime nu sunt nimic altceva decât nişte bande ale mamonei.
Mamona împărăţeşte astăzi şi mulţi şi-au pus nădejdea în el. Bani! - îţi zic. Dar banul poate fi nădejdea noastră? Am cunoscut doi oameni. Erau negustori, aveau magazine amândoi, lucrau şi o duceau bine. Dar a venit criza în comerţ. S-au îndatorat amândoi şi nu aveau nicio drahmă, nici unul, nici altul. Unul, care nu credea în Dumnezeu, a crezut că i-a murit dumnezeul – banul, s-a deznădăjduit, s-a dus şi s-a aruncat în râu şi s-a înecat. Celălalt însă, care credea în Dumnezeu, văzându-se rupt de acum, fără magazin, fără clienţi, fără nimic, şi că băncile îl urmăresc ca să-l prindă, şi-a făcut cruce şi a început din nou lucrul, iar acum trăieşte fericit cu familia lui.

Mare lucru este să creadă cineva în Dumnezeu! Pentru că Dumnezeu este Tată, cum zice Evanghelia (vezi Matei 3, 26); şi precum un tată se îngrijeşte de copil, aşa şi Părintele ceresc se îngrijeşte de toţi copii lui, mici şi mari. Aşa trăim. Dar suntem nemulţumitori. O, falsă societate! Îi dai câinelui un os şi-ţi dă din coadă; omul abia are o buchie în gură, abia ştie să vorbească, şi-L înjură pe Dumnezeu. Nemulţumitori oameni! Dacă cerul nu va ploua, dacă soarele nu va răsări ca să-şi trimită razele, dacă nu va sufla aerul răcoritor, culturile se vor usca, animalele vor muri, veţi deceda. Ce zic? Scoateţi-vă ceasul! Cinci minute fără aer, omul nu trăieşte, vom păţi asfixiere. Ar trebui să avem o rachetă şi pe cel necredincios, care zice că nu există Dumnezeu, să-l băgăm în ea şi să-l trimitem pe Lună. Acolo, nicio pară, niciun măr, nici apă, nici aer nu există; aici Dumnezeu ne dă de toate, şi cu toate acestea rămânem nemulţumitori, nerecunoscători. Va veni ceasul când le vom duce lipsa…
Trăim, pentru că o vrea Dumnezeu. O zice Evanghelia: O pasăre nu cade pe pământ fără voia lui Dumnezeu, un fir de păr nu cade fără voia Lui (vezi Matei 10, 29-30). Toate trăiesc pentru că le conservă El şi cu atât mai mult pe om. Este foarte important ca cineva să creadă în Dumnezeu şi nu în banii necinstiţi.
Cei care cred în ban, şi deci îl au pe acesta drept dumnezeu al lor, se sinucid; nu au alt dumnezeu. Toţi cei care cred în Dumnezeul cel viu nu deznădăjduiesc. Au trecut mulţi ani de când plimbându-mă prin Tesalonic am văzut într-o zi foarte de dimineaţă un bătrânel vânzând zarzavaturi şi pe căruţ cu litere roşii avea o inscripţie: “Are grijă Dumnezeu!”. M-a impresionat şi m-am apropiat de el:
- De ce ai scris pe căruţ “Are grijă Dumnezeu!”?
- Sunt refugiat, zice. În Pont am trăit bine, eram bogaţi. S-a întâmplat însă catastrofa şi am venit goi în Elada. M-am dus la biserică, am îngenunchiat şi am spus: Dumnezeul meu, Tu care hrăneşti păsările şi corbii, nu ne lăsa. Şi am început să muncesc. Am femeie şi cinci copii. Îmi fac cruce, ies şi vând şi astfel trăiesc. Slavă lui Dumnezeu!...

Nu deznădăjdui! Şi chiar dacă te-ar lăsa toţi şi lumea s-ar întoarce pe dos, există Dumnezeu!

“ Şi dacă nu rămâne în lume
Ceva de care să mă sprijin, să stau,
Acolo în înălţime este Dumnezeul meu;
Cum aş putea deci să deznădăjduiesc?”.

Aceste lucruri ni le spune Evanghelia. Să le ţinem strâns. Să credem. Să ne astupăm urechile şi să nu ascultăm ce zic ciorile necredinţei, ci să trăim precum vrea Hristos, cel ce este binecuvântat în veci.

† Episcopul Augustin

(Omilia Mitropolitului de Florina, părintele Augustin Kandiotis, în Sfânta Biserică a Sfântului Gheorghe Vevis – Florina, 19.06.1977)


sursa aici



Liliana

sâmbătă, 12 iunie 2010

La cirese

Au dat navala copiii de pe ulita satului in curtea noastra la ciresele coapte, noi ajungand doar la sfarsitul saptamanii am ramas doar cu cateva... cu pozele :)


Belsug
de Lucian Blaga


- Negrule, cireşule,
gândul rău te-mprejmuie.

Jinduiesc la taine coapte
guri sosite-n miez de noapte.

Om şi păsări, duhuri, fluturi,
nu aşteaptă să te scuturi.

Prea eşti plin de rod şi vrajă,
vine furul, pune-ţi strajă!

- Las' să vie, să culeagă,
Vara mea rămâne-ntreagă.

Stelele deasupra mea
nimeni nu mi le-a fura!










Liliana

Simpozion: HRANA TA= SANATATEA TA, la Curtea Brancoveneasca


Vă invităm la simpozionul :

HRANA TA = SĂNĂTATEA TA

Dă-ţi o şansă pentru sănătate! Află ce să mănânci, cum să mănânci, ca să învingi stresul şi oboseala cronică pentru a fi sănătos toată viaţa.

Invitat special, doamna Doctor Maria Firuţ din Bucureşti, cu o bogată experienţă în domeniul dieteticii şi nutriţiei.


Sâmbătă, 12.06.2010, ora 16.00, la Curtea Brâncovenească.

VĂ AŞTEPTĂM !

Intrarea libera!

flower bar Pictures, Images and Photos

joi, 10 iunie 2010

Lectie de fiscalitate

Într-o dimineaţă, stăpânitorul unei cetăţi fu trezit de nişte strigăte care se auzeau din piaţă: „Hai la mere! Mere dulci cum n-aţi mai gustat!”.
Ridicându-se indispus din pat şi privind pe fereastră, văzu un târgoveţ ce vindea, într-adevăr, mere, înconjurat de o mulţime de muşterii.
„Trebuie să fie tare bune merele alea”, îşi spuse mai-marele cetăţii şi, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic şi îi porunci: „Ia cinci galbeni şi mergi în piaţă să cumperi mere de la târgoveţul acela”.
Primul sfetnic îl chemă pe paharnic şi îi spuse: „Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere”.
Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului: „Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la târgoveţul acela”.
Stolnicul îl chemă pe primul străjer îi dădu doi galbeni şi îl trimise în piaţă.
Acesta dădu un galben unui străjer din subordine, iar acela se duse la târgoveţ şi îi luă la rost: „Hei, ce tot strigi aşa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetăţii, iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ţi confisc căruţa asta cu mere”.
Zis şi făcut.
Întors la şeful său, străjerul se lăudă: „Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu mere a tărgoveţului”.
Primul străjer merse la stolnic: „M-am târguit şi, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reuşit să cumpăr un sac cu mere!”. Stolnicul - repede la paharnic: „Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere”.
Paharnicul dosi jumătate din cantitate şi apoi merse la primul sfetnic: „Iată, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere”.
Iar primul sfetnic se înfăţişă dinaintea stăpînitorului cetăţii şi glăsui: „Măria ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am reuşit să târguiesc decât cinci mere”.
Mai-marele cetăţii muşcă dintr-un măr şi cugetă: „Hmmm… Cinci mere pentru cinci galbeni… scump, foarte scump! Şi, cu toate astea, târgoveţul acela avea o mulţime de cumpărători. Înseamnă că lumea o duce bine, are bani. Ia să măresc eu birurile!”



via email

Si nu se intampla si azi la fel, daca nu mai rau?!



Doamne ajuta!


Liliana

miercuri, 9 iunie 2010

Conferinte la Tomis- "Hrana ta, Sanatatea ta"


Sambata 12 iunie ora 16 la Curtea Brancoveneasca va avea loc o conferinta pe teme medicale intitulata "Hrana ta, Sanatatea ta", Da-ti o sansa pt. sanatate: afla ce sa mananci , cum sa mananci ca sa invingi stresul si oboseala cronica pentru a fi sanatos toata viata.
Vino, la simpozionul cu teme de nutritie cu doamna doctor Maria Firut, cu o bogata experienta in domeniul dieticii si nutritiei"



Liliana

Din gradina Domnului

De cateva zile au inceput si roadele pomisorilor din livada sa se vada. Desi n-am facut nimic anul acesta pentru acesti pomi, avem totusi roade imbelsugate. Atunci cand am luat casuta a fost prea tarziu ca sa mai taiem din crengile uscate si i-am lasat asa cu gandul sa-i primenim la toamna. Este o bucurie si o mangaiere pentru noi apropierea de minunile Lui Dumnezeu din natura.

"Apoi a zis Dumnezeu: "Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră"(Facerea 1, 29)


















Liliana

marți, 8 iunie 2010

Imbratisarea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel


Imbratisarea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel este tema uneia dintre icoanele pastrate de Traditia crestina, inca din primele zile ale crestinismului. Aceasta compozitie, rara, iar uneori chiar neintalnita de multi, este de o deosebita frumusete, caldura si unitate.
Icoana in care cei doi Sfinti Apostoli se imbratiseaza este de o deosebita frumusete. Fiecare sfant il tine pe celalat cu o mana peste umar, iar cu cealalta peste brat. Obrajii acestora sunt apropiati, lucru ce indica o foarte mare unitate in cele propovaduite, pana si in ganduri. Niciodata ucenicii sau Apostolii adevarati ai Domnului nu au stat suparati ori in contraziceri. Chiar daca pareri diferite s-au ridicat uneori, acestea s-au unit in foarte scurt timp, spre a intari puterea cuvantului si a comuniunii crestine.
Icoana indica in primul rand unitatea crestinilor in slujirea Cuvantului lui Dumnezeu. Niciodata parerile de sine, izolate de ceilalti si rupte de Biserica lui Hristos, nu vor zidi Trupul cel tainic al Domnului. Adevarul si puterea lucrarii cuvantului Evangheliei sta in comuniunea crestinilor intre ei si in Hristos. Nimic nu se face de unul singur, nimic separat. De aceea, icoana cu "Imbratisarea Sfintilor Apostoli" aduce neincetat in mintea inchinatorului ideea neaparata a unitatii si impacarii, mai ales intre aceia care au pareri diferite, ori ganduri separate.
Icoanele cu aceasta compozitie nu sunt multe la numar. Una dintre cele mai renumite icoane de acest gen se afla in Sfantul Munte Athos, la Manastirea Caracalu (vezi foto). De asemenea, ea se afla si in unele fresce foarte vechi din Grecia, Macedonia si Serbia. In Romania, spre exemplu, ea poate fi admirata la Manastirea Snagov, langa Bucuresti, in turla centrala, unde sunt infatisati toti Apostolii, cei doi fiind insa singurii care stau imbratisati.




Cu drag,
Liliana

luni, 7 iunie 2010

Dulceata de fragi




Fragutele sunt primele fructe de padure care apar. Pentru ca zilele trecute am avut un drum pe la munte, am gasit la tarani si am luat cateva caserole. Dupa ce am mancat pe saturate, am facut din fragutele ramase dulceata.

Am incercat sa gasesc pe net o reteta , pentru ca n-am mai facut pana acum. Reteta o gasiti aici, doar ca eu am folosit zahar brun. Dulceata a iesit delicioasa :) Acum sper sa se si manance, dat fiind faptul ca mai am in camara borcane de gem si dulceata nemancate din anii trecuti... :)




Cu drag,
Liliana

Cafeluta de cicoare



Ieri, am baut la o prietena, o bunatate de cafeluta din cicoare.

Azi, am cumparat si eu :) de la magazinul naturist cicoare instant, si am pregatit-o precum ness-ul, frecata putin cu zahara brun si apoi apa calduta. Cand nu este post se poate pune si lapte. M-am gandit sa incerc si varianta aceasta pentru a reduce cat mai mult cafeaua. Pe langa complexul de vitamine, se poate servi si in orice moment al zilei.

Mai mult informatii despre cicoare aici


Cu drag,
Liliana

flower bar Pictures, Images and Photos

vineri, 4 iunie 2010

Sfintii Martiri de la Niculitel

SFINŢII MUCENICI ZOTIC, ATAL, CAMASIE ŞI FILIP


MANASTIREA COCOS
In anul 1971, pe teritoriul comunei Niculitel, in apropierea manastirii, sapaturile arheologice au adus la lumina o cripta care adapostea moastele a patru sfinti mucenici, primele descoperite pe teritoriul tarii noastre. Acestia sunt crestini martiri din secolele III-IV. Inscriptiile in limba greaca din interiorul criptei atesta astazi moastele a patru martiri pentru Hristos: Zoticos, Attalos, Kamasis si Philippos. La doi ani de la descoperirea lor, Sinodul Bisericii Ortodoxe a decis ca moastele celor patru sa fie depuse in patru racle, la Manastirea Cocos din apropiere.
La 17 ianuarie 1973 sunt aduse in manastire si asezate la loc de cinste in biserica, intr-o frumoasa racla, moastele sfintilor martiri Zotic, Atal, Camasie si Filip, ca o marturie incontestabila a credintei stramosesti. Praznuirea acestor martiri se face in fiecare an la data de 4 iunie.


Mai multe aici si aici
Slavit sa fie Domnul Dumnezeu intru Sfintii Sai!

Flori la ferestre

Totdeauna mi-au placut florile la ferestre, pe langa frumusetea si eleganta pe care o ofera, sunt si o perdea de taina.















Va doresc o vara plina de flori,

Liliana
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare