luni, 18 noiembrie 2013

Ce este viața?

 
"Ceea ce se intampla atunci cand tu esti ocupat cu altceva."
 
Pr. Cezar Axinte, din Cuvantul tinut  la Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina
 

sâmbătă, 16 noiembrie 2013

O zi speciala...

 
...pentru toti Mateii
 
 
SFÂNTUL APOSTOL ŞI EVANGHELIST MATEI şi-a deschis urechile sufletului la glasul Cuvântului şi lepădând jugul grijilor lumeşti a urmat Acestuia pe calea înţelepciunii, îmbogăţindu-se în darurile cele duhovniceşti. Primind pecetea Duhului Sfânt, cu credinţă a propovăduit lumii pe Cel Milostiv Care S-a întrupat voind a ne scoate pe noi din întunericul patimilor. Iar acum alergând cu nădejde către dânsul să strigăm: Sfinte Apostole şi Evangheliste Matei, cununa cea bine înmiresmată a înţelepciunii dumnezeieşti ce împodobeşte Evanghelia mântuirii, roagă-te Stăpânului Hristos să ne dăruiască nouă răspuns bun la judecată, primind mai înainte revărsarea rugăciunii tale luminate !”.
 
Multumim mult, Harry si Manu!

sursa aici si aici
 
 

vineri, 15 noiembrie 2013

Bucurie!

 
 
 
 
 
Sfatul duhovnicului cel mai important dupa cum ne spune si Parintele Arsenie Boca:

"Firea trupului fiind surda, oarba si muta, nu te poti intelege cu el decat prin osteneala si foame, acestea insa trebuie conduse dupa dreapta socoteala, ca... sa nu dauneze sanatatii. Acestea il imblanzesc, incat nu se mai tine vrajmas lui Dumnezeu. Rugaciunea si postul scot dracii poftei si ai maniei din trup. Foamea imblanzeste fiarele.

Cu tot dinadinsul se atrage luarea aminte ca toata lupta aceasta sa nu se duca fara indrumarea unui duhovnic iscusit care stie a cumpani pentru fiecare ins aparte:
 masura, trebuinta si putinta fiecaruia. "

Parintele Arsenie Boca
 
Va doresc post cu folos si bucurie!

 

miercuri, 13 noiembrie 2013

Conferinta la Tomis- "Taria credintei", Pr. Nicolae Bordasiu

 
Curtea Brancoveneasca va invita joi,la orele 17.00,la o conferinta de
exceptie,sustinuta de Parintele Profesor Nicolae Bordasiu.

 
Vrednic slujitor al Bisericii,spirit viu, mereu atent la cei din jur, intotdeauna pregatit si neostenit in a le fi de folos credinciosilor ,Parintele este un om care a trait o viata marcata de asprimea celor mai dure inchisori, dar si de amintiri de aur cu Parintele Profesor Dumitru Staniloae sau Parintele Profesor Constantin Galeriu.
 
Va asteptam cu drag,in sala de conferinte a Curtii Brancovenesti
(strada V.Lupu nr 43-45,zona capitol)
 
 

Despre presupusa primejdie a citirii Psaltirii

 
            Am tot auzit in ultima vreme vorbidu-se despre "pericolul" citirii Psaltirii.  Articolul de mai jos lamureste foarte limpede aceasta asa zisa problema. Vorba unui Parintele, ispite ai si daca citesti si daca nu citesti, asa ca,  mai bine sa citesti, nu?
 
Se recomandă citirea Psaltirii în post în mod special? Se spune că poate fi primejdioasă. În ce sens?
 
Nu ştiu cum poate să fie primejdioasă Psaltirea. Nu poate să fie primejdioasă Psaltirea în nici un fel. Sfântul Vasile cel Mare spune că mai degrabă să stea soarele pe cer decât să înceteze citirea Psaltirii. Este un lucru apărut în ultima vreme – nu ştiu cum a apărut acest lucru. Este mai mult ca o sminteală, ca o piedică pusă în faţa oamenilor, ca să se îndoiască şi să nu mai citească Psaltirea. Deci, întâi, în perioada postului este foarte mult recomandată citirea Psaltirii. Şi la slujbele din biserică, la mânăstiri, ea se citeşte mai mult decât în afara posturilor. Adică, în afara posturilor, la slujbele din mânăstire se citeşte întreaga Psaltire în decursul unei săptămâni. În perioada Postului Mare, se citeşte de două ori Psaltirea, în fiecare săptămână. Deci Psaltirea este potrivită – lectura Psaltirii, citirea Psaltirii – este foarte potrivită cu postul şi nu este primejdioasă în nici un fel, aşa cum nu este primejdioasă rugăciunea. Pentru că ce este altceva decât tot o rugăciune: ar însemna că şi rugăciunea este primejdioasă, dacă Psaltirea este primejdioasă. Deci, nu este primejdioasă în nici un fel. Ce pot, totuşi, să spun despre asta? E adevărat că în Psaltire sunt exprimate anumite lucruri într-un anumite fel: găsiţi acolo şi blesteme (psalmul 108), şi un mod de exprimare care arată aşa ca un fel de răzbunare, un fel de luptă cu vrăşmaşii. Mai întâi că peste tot unde este vorba de vrăşmaşi, noi trebuie să înţelegem pe vrăşmaşul nevăzut. Psaltirea descrie lupta sufletului cu vrăşmaşii nevăzuţi. Psalmul de blestem este un psalm profetic şi el se referă la Iuda. Dumnezeu caută să ne atragă spre sine şi să ne depărteze de cele rele prin toate mijloacele: şi prin făgăduinţe, şi prin lucruri bune, şi printr-un fel de ameninţări.

Vorbeşte fiecăruia după felul cum poate să înţeleagă. De aceea, acele blesteme (în psalmul 108), întâi, am spus, se referă în mod profetic la Iuda. Apoi ele pot avea şi rolul de a-i trezi pe cei care sunt mai împietriţi, mai obraznici, mai lipsiţi de simţire. De unde pot apărea unele ispite: în momentul în care omul se întărâtă în chip pătimaş, citeşte Psaltirea cu patimă, ca şi cum şi-ar blestema vrăşmaşii, pe cei care i-au făcut rău, în clipa în care omul face lucrul acesta, e de aşteptat să se aleagă cu multe ispite. Dar nu din cauza Psaltirii, ci din cauza felului cum o citeşte. Deci, Psaltirea nu poate să aducă nici un fel de rău, aşa cum nu ne aduce nici un fel de rău rugăciunea. Fiecare însă trebuie să simtă care este puterea lui şi s-o citească după puterea lui, să nu exagereze. Să-şi aleagă ceva după puterea lui, să nu citească numai aşa de gradul de a citi, urmărind numai cantitatea.
„Fărâmături duhovniceşti”
Pr. Arsenie Muscalu
Aşezământul Vasiliada,
Bucureşti, 2005

marți, 12 noiembrie 2013

Cum să ingrijim muscatele in sezonul rece?

 

Mușcatele sunt printre cele mai cunoscute și prezente flori la noi, la români. De cand mi-am inmultit coletia, m-am interesat si de cum sa le ingrijesc in anotimpul rece. Iata trei sfaturi pentru ca la primăvară să avem mușcatele pline de flori.

adelaparvu.com despre muscate in sezonul rece Pelargonium  (6)

1.Când vine frigul, mușcatele trebuie băgate la interior, dar trebuie ținute într-un loc cu temperatură de circa 15 grade, deci undeva într-un balcon închis, unde deschideti geamurile măcar o dată pe zi. În niciun caz să nu le puneti pe pervazul de deasupra caloriferului, adică la căldură pentru că se vor moleși. Le place și pe scara blocului, unde clar este curent și mai răcoare, dar să fie undeva la lumină pentru că mușcatele iubesc lumina. Dacă le țineti la căldură și mai puneti și apă des, frunzele vor începe să se îngălbenească de la bază în sus.
 
adelaparvu.com despre muscate in sezonul rece Pelargonium  (7)
 
2.Udarea este o problemă, mai ales în perioada rece pentru că mulți pun prea des și prea multă apă. Mușcatele trebuie să aibă pământul mai degrabă ușor uscat în perioada rece, decât umed. Așa că ele trebuie udate o dată la trei săptămâni sau chiar o lună de zile. Ele acum intră într-un repaus de creștere, așa că fotosinteza nu mai este intensă și nici nevoie de apă nu mai este la fel ca în perioada de vară. Dacă le țineti undeva într-o încăpere la 20 de grade Celsius, atunci e bine să le udati cam o dată la 10 zile, dar nu mai des.
 
adelaparvu.com despre muscate in sezonul rece Pelargonium  (5)
 
3.Ca să aveti flori imediat cum începe primăvara, e bine să  tundeti mușcatele acum. Tulpina lor are niște noduri, cam la fel cum au garoafele. Numarati de la vârf la bază și lasati 3-4 internoduri, un internod reprezentând distanța dintre două noduri. Și da, pentru asta o să rupeti și frunza, iar planta va arăta ca un ciot. Dar sa nu va faceti probleme pentru că la primăvara va exploda de flori. Dacă nu o tundeti acum, ea va deveni plăpândă, firavă, cu tulpinile înalte, iar la primăvară va trebui să o tundeti oricum. Asta înseamnă că va avea nevoie de o perioadă de refacere, deci veti avea flori mult mai târziu.

 Sper să va prindă bine sfaturile, că si mie mi-au fost de folos :)
 
adelaparvu.com despre muscate in sezonul rece Pelargonium  (2)
 
adelaparvu.com despre muscate in sezonul rece Pelargonium  (8)
 
adelaparvu.com despre muscate in sezonul rece Pelargonium  (4)
 
 
adelaparvu.com despre muscate in sezonul rece Pelargonium  (10)
 
Articol preluat de la Adela Parvu
 
 
 
 

luni, 11 noiembrie 2013

"Mila e toata Scriptura" Alexandru Vlahuta

 
Un cuvant ramas de la  Duminica samarineanului milostiv:

"Datoria noastra cand vedem o suferinta, un om in patimire, pe aproapele nostru pe o oarecare cruce, ori in apropiere, in preajma, in perspectiva unei cruci, datoria noastra nu este sa ne refugiem in abstractiuni si generalizari, in dragostea de omenire si emiterea dorintei de a se modifica legile si sistemele sociale, ci e sa-l ajutam si sa-l mangaiem si, pe loc, sa-l covarsim cu bunatatea noastra pe omul acela si suferinta aceea anume."


Jurnalul fericirii, Nicolae Steinhardt
 

 
 



 
 

duminică, 10 noiembrie 2013

De cercetat la ceas de seara...

 
În „Vocea română din lume” puteți asculta români care, deși trăiesc în Occident, și-au păstrat identitatea lor culturală și spirituală românească. Ei nu și-au uitat patria mamă și reprezintă cu cinste România în țările unde locuiesc. Fie că lucrează în domeniul spiritual, cultural, științific sau economic, aceștia oferă lumii o imagine frumoasă a poporului român. Ei ne împărtășesc experiența lor, care este interesantă atât pentru românii din țară cât și pentru cei din diaspora.Emisiunea este realizată de părintele Bogdan Florin Vlaicu.Mai multe informații despre această emisiune puteți afla consultând pagina voceadiasporei.mitropolia.eu.

27 octombrie 2013 Mircea Vulcănescu – invitat: Pr. Cons. Emilian Marinescu
 

20 octombrie 2013 Silvia Kerim și Valentin Eugen Dăianu
 

13 octombrie 2013 Parohia „Sfânta Parascheva” din Paris
 

6 octombrie 2013 Lidia Stăniloae

29 septembrie 2013 Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” din Belgia

22 septembrie 2013 Conferințe în diaspora susținute de Pr. Prof. Vasile Mihoc


25 august 2013 Ortodoxia românească din Belgia - invitat: IPS. Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale și Meridionale
 
18 august 2013 Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” din Belgia

11 august 2013 Ideologie comparată asupra comunismului și capitalismului – invitat: Conf. Dr. Viorel Ștefăneanu

4 august 2013 Martirii mărturisitori din închisorile comuniste – Valeriu Gafencu (partea a III-a) - invitat: Monah Moise Iorgovan, de la Mănăstirea Oașa

28 iulie 2013 Martirii mărturisitori din închisorile comuniste – Valeriu Gafencu (partea a II-a) - invitat: Monah Moise Iorgovan, de la Mănăstirea Oașa

21 iulie 2013 Martirii mărturisitori din închisorile comuniste – Valeriu Gafencu - invitat: Pr. Emilian Marinescu

14 iulie 2013 Martirii mărturisitori din închisorile comuniste – Pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa (partea a doua)
- invitat Demostene Andronescu

7 iulie 2013 Martirii mărturisitori din închisorile comuniste – Pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa (prima parte)

- invitat Demostene Andronescu

30 iunie 2013 Centrul „Dumitru Stăniloae”

23 iunie 2013 Esența spiritualității românești – invitat: Pr. Marc-Antoine Costa de Beauregard

16 iunie 2013 Mircea Vulcănescu – invitat: Pr. Cons. Emilian Marinescu

9 iunie 2013 IPS Nicolae al celor două Americi (a doua parte)

2 iunie 2013 IPS Nicolae al celor două Americi (prima parte)

26 mai 2013 Lidia Stăniloae (a doua parte)

19 mai 2013 Tradiții – invitat: Academician Sabina Ispas

12 mai 2013 Lidia Stăniloae (prima parte)

28 aprilie 2013 PS Marc Nemțeanul și Pr Marc-Antoine Costa de Beauregard

15 aprilie 2013 Învierea Domnului în Nurnberg - invitat: IPS. Serafim, Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord
 

sâmbătă, 9 noiembrie 2013

Mica, dar perfecta pentru familie!

 
Povestea acestei case o puteti citi aici, insa pana acolo, va las pozele sa va vorbeasca...
Sper să vă inspire!
 
adelaparvu.com despre casa mica dar perfect apentru familie Foto ElMueble (1)
 
 
adelaparvu.com despre casa mica dar perfect apentru familie Foto ElMueble (8)
 
 
adelaparvu.com despre casa mica dar perfect apentru familie Foto ElMueble (10)
 
 
adelaparvu.com despre casa mica dar perfect apentru familie Foto ElMueble (9)
 
adelaparvu.com despre casa mica dar perfect apentru familie Foto ElMueble (7)
 
adelaparvu.com despre casa mica dar perfect apentru familie Foto ElMueble (11)
 
adelaparvu.com despre casa mica dar perfect apentru familie Foto ElMueble (12)
 
adelaparvu.com despre casa mica dar perfect apentru familie Foto ElMueble (13)
 
adelaparvu.com despre casa mica dar perfect apentru familie Foto ElMueble (14)
 
adelaparvu.com despre casa mica dar perfect apentru familie Foto ElMueble (15)
 
adelaparvu.com despre casa mica dar perfect apentru familie Foto ElMueble (2)
 
adelaparvu.com despre casa mica dar perfect apentru familie Foto ElMueble (6)
 
adelaparvu.com despre casa mica dar perfect apentru familie Foto ElMueble (3)
 
adelaparvu.com despre casa mica dar perfect apentru familie Foto ElMueble (4)
 
adelaparvu.com despre casa mica dar perfect apentru familie Foto ElMueble (5)

vineri, 8 noiembrie 2013

Cuvânt de folos...

 
 
 
 
***
"Sora, daca cei alaturi de care traiesti te inteleg sau te sprijina foarte putin ori poate chiar deloc, aminteste-ti ca ai o ceata intreaga de sfinti si ingeri care iti sunt pururea prieteni. Si inca ce prieteni! Eu au savarsit cu vitejie alergarea acestei vieti vremelnice, aratand prin insasi pilda lor ca omul care duce pe pamant o viata crestineasca ajunge sa devina fiu al lui Dumnezeu. Exemplul lor sa-ti fie sper intarire si sa alungi pentru totdeauna scuza obisnuita, desarta, cu care iti indreptatisti lenevia cand zici: "Dar ei au fost sfinti, iar noi suntem pacatosi si slabi!""Nu, n-au fost sfinti, au devenit sfinti prin credinta , prin dragoste si lupta lor ascetica! Straduieste-te, asadar, sora, sa devii si tu o luptatoare sfanta! Este un lucru ce-ti sta in putinta, tie si tuturor.
"Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ma, ajuta-ma!
Sfinte Ingere pazitor, binecuvinteaza-ma, ajuta-ma!
Sfinte...(si zici sfantul al carui nume il porti) si
toti sfintii, binecuvantati-ma, ajutati-ma si luminati-ma cu invataturile voastre!"
 
Pilda sfintilor se intareste in noi prin citirea vietilor si a scrierilor lor si prin impreuna-vorbirea cu ei in rugaciune.
Facand asa, niciodata nu te vei simti singura si te vei imbogati curand in stiinta de a vietui dupa invatatura lui Hristos."
 
Sfanta Elisebeta Feodorovna a Rusiei, un crin in vaile muceniciei, pag. 343
***
 
 

marți, 5 noiembrie 2013

...

 
 
"Nu exista oameni rai,
ci numai oameni pentru care trebuie sa te rogi mai cu dinadinsul"
 
din cartea Sfanta Elisabeta Feodorovna a Rusiei, un crin in vaile muceniciei, pag. 333
 
 

luni, 4 noiembrie 2013

Lunea căsătoriei...

 
 
"Investim voință pentru a înfăptui multe lucruri în viața noastră,
uneori chiar neînsemnate,
dar nu investim aproape nici un strop de voință pentru a iubi.
Ne amăgim că dragostea este ceva care vine de la sine"
 
Care sunt sfaturile Sfinţiei Voastre pentru a avea o căsnicie fericită?
 
Eram mai optimist în tinerețe. Acum sunt mai pesimist. Experiența câtorva zeci de ani de căsnicie, dar mai ales de contact duhovnicesc cu nenumărate familii mi-a temperat mult entuziasmul din tinerețe. Cred și de data aceasta că pentru a avea o căsnicie fericită trebuie mai întâi să vrei cu tot dinadinsul acest lucru. O să vi se pară deranjantă insistența mea asupra acestui aspect, dar tot din experiență vă spun că soții vor mai curând dreptate în familie decât fericire. Eu îi provoc la spovedanie să spună cu glas tare că vor o căsnicie fericită și cei mai mulți nu pot să spună măcar acest lucru. Am în vedere pe cei care au fost cuprinși de rutina și de inerția căsniciei. Înainte de căsnicie și la început toți spun că își doresc o căsnicie fericită și chiar și-o doresc cu adevărat. După ce s-au confruntat cu concretețea însoțirii, sunt mai curând prinși de dorința obsesivă de a avea dreptate în disputa cu celălalt, de a se îndreptăți. Și în consecință nu văd fericirea decât cu condiția ca să se facă voia lui și celălalt să renunțe la dreptatea sa, să se îndrepte, să fie cum și-l dorește. Reușita căsniciei depinde de măsura împlinirii personale, iar măsura împlinirii personale este dată de măsura capacității sacrificiului de sine, a jertfelniciei. Căsnicie presupune răspunsul la chemarea sau provocarea esențială a vieții, aceea de a iubi pe celălalt. Ori iubirea celuilalt presupune sacrificiu de sine. Mare provocare este nu să-l ai pe celălalt, ci să i te dai! Dacă această logică este inversată se anulează orice șansă de împlinire în căsnicie, și aceasta devine un chin zadarnic. Viața omului este un mare dar, o mare taină, un univers extraordinar, o adâncime de nepătruns, o minune. De aceea responsabilitatea lui este uriașă. Investim voință pentru a înfăptui multe lucruri în viața noastră, uneori chiar neînsemnate, dar nu investim aproape nici un strop de voință pentru a iubi. Ne amăgim că dragostea este ceva care vine de la sine. O confundăm cu atracția trupească de cele mai multe ori. Nimic mai greșit! Și totuși majoritatea dintre noi cădem în această capcană. Capabil de iubire nu poate fi cineva confuz, inconștient, care-și duce viața la nivelul instinctelor primare. Pentru a iubi este nevoie de maximă trezvie sufletească, duhovnicească, de simțire curată.   
Parintele Constantin Coman

sâmbătă, 2 noiembrie 2013

"Tinerii trebuie câștigați pentru ca ei să fie (primii) principalii apărători ai culturii vieții împotriva culturii morții"

Interviu cu pr. Nicodim Petre, secretarul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei
 

Mai jos publicăm un interviu cu părintele Ieromonah Nicodim Petre, secretar al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, responsabil cu activitățile dedicate tinerilor în această mitropolie. În perioada 14 ianuarie – 14 martie 2010 părintele Nicodim Petre a fost trimis ca preot misionar într-un centru al Mitropoliei de Irinopolis din Tanzania.

 
1) De ce această preocupare pentru pastoraţia tinerilor?
Nu m-am gândit niciodată foarte mult la lucrul acesta. Pentru că trebuie. Pentru că este categoria de vârstă cea mai vulnerabilă; o vârstă a neștiinței, a naivității, a exuberanței fără rezerve… Tinerii sunt în multe cazuri ținta principală a reclamelor. Tineretul a devenit un segment social foarte expus astăzi în societate. Pe de altă parte, preocuparea vine din interior. Oricum, foarte adesea când citesc ceva legat de viața tinerilor îmi întăresc convingerea privind importanța ieșirii în întâmpinarea întrebărilor si căutărilor lor. Cred că după investiția în formarea preoților, a doua prioritate a Bisericii este investiția în tineri.
Alt răspuns la de ce aceasta preocupare? Pentru că eu și generația mea nu ne-am bucurat la această vârstă de o îndrumare spirituală. Am terminat liceul înainte de evenimentele din ’89. Aveam energie, întrebări, inteligență, căutări frumoase dar nu aveam un om, un călăuzitor care să ne poată răspunde corect la întrebările noastre, să ne ajute să înțelegem care-i scopul existenței noastre, să dăm sens energiei si entuziasmului nostru. Așa că… jucam fotbal, citeam romane polițiste și făceam drumeții pe munte cu colegii de clasa. Abia în armată, în urma unor conversații cu câțiva colegi militari, am început să caut mai atent, să înțeleg valoarea vieții creștine. Am înțeles că Ortodoxia nu este un calmant pentru bătrâni.
Apoi, acum mai mulți ani, citind o carte cu viața unui părinte grec, din cei traduși in românește, am dat peste o întâmplare descrisă acolo care mi-a confirmat și ea necesitatea implicării în pastorația tinerilor. Părintele - în una din nopți - a avut o conversație cu neprietenul din care a aflat că ținta preferată a diavolului sunt tinerii. Încă odată am înțeles că aici trebuie să lucreze și Biserica cu mai multă insistență.
Trebuie să arătăm față de tineri o mare încredere și totodată o mare speranță în posibilitățile lor de a se dezvolta; trebuie să ajutăm generațiile tinere să-și pună întrebări asupra sensului existenței. Biserica trebuie să le ofere răspunsuri autentice la întrebările fundamentale ale vieții și să le sugereze opțiuni de viață care să le dea un sens.
Credincioși sau nu, noi toți așteptăm ceva de la viață, ceva care să dea sens existenței noastre, ceva care să salveze viața noastră de inutilitate și de hău.
Am nădejdea că tinerii care se bucură de activitățile organizate pentru ei în Biserică vor ține minte peste ani că Biserica le-a întins o mână.

2) De ce trebuie sa facem o pastorație separată pentru o categorie de credincioși precum cea a tinerilor?
Pentru că astăzi tinerii, în cea mai mare parte a timpului, trăiesc separat de celelalte categorii de vârstă și pentru că fiecare vârstă are caracteristicile ei.
Tinerețea este un timp în care omul trebuie să aleagă, să ia decizii. Hotărârile luate acum îi vor marca întreaga existență. Mai ales în aceste momente este bine ca Biserica să fie prezentă, pentru a aduce în viața fiecăruia valorile creștine.
Este bine să înțelegem și să profităm(în sensul bun al cuvântului) de corespondența dintre elanul unui tânăr deschis către lucrurile frumoase, noi, lucruri care-l fac curios și-l animă și dinamica Duhului Sfânt, de partea cealaltă, dinamică din care Biserica primește inepuizabil propria Sa tinerețe. Tinerețea este primăvara sufletului. Acum are nevoie de apa cea vie, pentru ca la vremea potrivită să dea rod frumos.
Toți tinerii au ceva în comun: căutarea. De altfel se zice că doar un tânăr în căutare este cu adevărat tânăr. Dar tinerii trebuie să fie ajutați în căutările lor. Este necesar un permanent dialog cu generațiile tinere care sunt deschise vieții spirituale sau care sunt în căutare. Altfel, este riscul să găsească în altă parte, să se oprească din căutările lor dezamăgiți sau blazați sau să se mulțumească doar cu aparențe de autentic. Pot eșua. De aceea suntem chemați să ieșim în întâmpinarea căutărilor tinerilor și să-i înțelegem chiar dacă ei înșiși la vârsta asta nu se înțeleg. Fiecare generație – spunea cineva - este un nou popor ce trebuie evanghelizat.
Pentru a ne pune speranțe în generațiile tinere, în posibilitățile lor, trebuie mai întâi să investim în ei. Nu putem avea roade dacă nu am semănat și nu am udat, dacă nu am investit mai întâi.
Apoi, pastorația tinerilor este și o activitate profilactică în Biserică. Face parte din măsurile care se iau pentru prevenirea apariției și răspândirii bolilor. Este mai ușor de prevenit decât de vindecat mai târziu, la vârsta maturității sau a bătrâneții, cancerul patimilor. Dacă nu investim pentru a preveni acum la vârsta tinereții vom fi nevoiți peste ani să soluționăm stări grave de depresie, alcoolism, delicvență, traume post-avort, să aducem echilibru în familiile dezorganizate. Atunci va fi mult mai greu.
3) Care sunt prioritățile in ce privește pastorația tinerilor?
Într-o lume în care trebuie să alegem în fiecare zi, tinerii au nevoie de discernământ. Societatea de astăzi seamănă cu un imens Supermarket ce oferă o mulțime de produse. Cea mai mare parte a acestora sunt produse inutile din punct de vedere al realizării noastre ca persoane umane și al mântuirii. Majoritatea acestor oferte ne deturnează de la adevăratul scop al vieții și, mai mult, ne dăunează. Virtutea discernământului se lucrează toată viața dar începutul se pune prin dobândirea unui sistem de valori autentic. F.M. Dostoievski spune în una din cărțile lui: Omul nu poate trăi fără să îngenuncheze în fața a ceva. Dacă omul îl refuză pe Dumnezeu va îngenunchea cu siguranță în fața unui idol. Astăzi există atâția dumnezei.
Tânărul trebuie să aleagă și să ia hotărâri. Este perioada când, fără a i se anula libertatea, are nevoie să fie acompaniat.
Suferințele de la vârsta maturității (divorțul, singurătatea, depresia...) sunt datorate ideilor false și periculoase legate de prietenie, dragoste, viață, idei pe care tinerii și le însușesc de la alți tineri de vârsta lor sau din mass-media.
Provocarea cu care ne confruntăm este aceea de a-i ajuta pe tinerii noștri să înțeleagă și să depășească toată această diversitate ce se propune și totodată să rămână cu fața spre Dumnezeu. Cum îi invităm spre Biserică și cum îi pregătim să rămână creștini în această societate nouă care se schimbă pe zi ce trece? Cum îi ajutăm să priceapă că vremurile cu toate noutățile și ofertele lor, se demodează? Cum îi facem să creadă că singur numai Dumnezeu nu se demodează niciodată.
Invitarea lor pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu cuprinde în ea în plan uman, dincolo de invitația la nemurire, la viața veșnică și o invitație la simplitate.
Am formulat aici doar un gând. Cu siguranță putem găsi și alte priorități în pastorația tinerilor.

4) Ce așteaptă tinerii de la Biserica?
Așteaptă să vadă propuneri de viață autentică. Nu doresc să găsească un spațiu al legilor, al interdicțiilor. Este clar că poruncile lui Dumnezeu trebuie respectate dar ele trebuie prezentate ca niște mijloace de eliberare, ca izvoare de putere. Tinerii așteaptă să găsească în Biserică oameni, persoane nu funcționari grăbiți. Tinerii au fost întotdeauna gata să-și dea și viața pentru dreptate, pentru adevăr. Disponibilitatea aceasta stă în firea lor. Am întâlnit tineri care trăiesc în păcat dar care atunci când au văzut o nedreptate s-au indignat. S-au schimbat la față gata să intervină, în autobuz, pe stradă, la școală. Chiar trăind în păcate tânărul are o sensibilitate, o atenție, un simț al falsului pe care adultul adesea l-a pierdut. Capacitatea de a te indigna ține de o anumită puritate, vădește un suflet tânăr și sensibil.
Tânărul este în căutarea unei veritabile legături între viață și credință; el nu vrea să se așeze de partea Bisericii dacă această Biserică nu constituie o forță reală pentru viață, soluția pentru problemele și căutările lui.
Tinerii așteaptă să nu-i judecăm. Să-i înțelegem, să-i acceptăm și să-i iubim așa cum sunt. Avem nevoie să cunoaștem profund condițiile lor de viață, luptele lor, aspirațiile lor înainte de a răspunde așteptărilor și nevoilor lor. Ei vin spre Biserică și aici se simt acasă atunci când Biserica are capacitatea de a-i face să se simtă persoane, când le asigură lucrurile de care au nevoie; încredere, recunoaștere, când sunt ascultați, când sunt valorificați, când se bucură de o comuniune reală, când se simt liberi.
Din întâlnirea dintre ființa umană tânără, care are pentru câțiva ani decisivi, toată disponibilitatea pe care o oferă tinerețea și Biserica în tinerețea spirituală permanentă, se va naște și de o parte și de alta o bucurie de înaltă calitate și o promisiune roditoare.
Cum oferim, ca părinți, profesori, preoți, speranță tinerilor și cum le sugerăm un mod de viață care să le dea sens existenței lor și să fie un răspuns autentic pentru întrebările fundamentale ale vieții? Aceasta este întrebarea. Până la urmă, nu avem dreptul (sau nu pare corect) să așteptăm o dezvoltare religioasă la tineri atât timp cât nu am sădit nimic, nu am investit ceva în ei.
Cred că lucrul pe care-l așteaptă cel mai mult tânărul din relația cu noi (preot, profesor, părinte) și implicit cu Biserica este să-i conștientizăm lui și să-i dezvoltăm darurile lui Dumnezeu pe care le are înlăuntrul său. Să-l punem în valoare, să-l ajutăm să rodească.

5) Ce așteaptă Biserica de la tineri?
Ce se așteaptă de la tineri? Să fie tineri. Trebuie să înțelegem că tinerețea nu este doar o vârstă biologică ci este și o stare de spirit. De aceea se și spune că în Biserică nu există vârstnici ci doar tineri de diferite vârste. Biserica are nevoie în lucrarea ei de forța și entuziasmul tinerilor, de idealurile lor, de darurile și capacitățile lor, de bucuria și „nebunia” lor. Să-și trăiască viața ca pe o vocație, în perspectiva darurilor primite de la Dumnezeu. Să fie ei înșiși și să dăruiască ceea ce au mai bun și mai frumos din ei, pentru binele lor personal și pentru binele comunității. Lucrul acesta este posibil prin atenția pe care le-o acordăm, prin dragostea noastră sinceră față de ei.
Tinerii trebuie câștigați pentru ca ei să fie (primii) principalii apărători ai culturii vieții împotriva culturii morții. Trebuie luată în considerație forța de răspândire a valorilor creștine prin tinerii câștigați pentru Biserică. Cedăm prea adesea ispitei de a-i subevalua, de a minimaliza importanța potențialului lor.
Ce mai așteaptă Biserica de la tânăr și ce poate acesta oferi este, efortul schimbării lui proprii. Mulți dintre noi suntem nemulțumiți de lumea în care trăim și am vrea s-o schimbăm. Dar nu putem schimba nimic în jurul nostru dacă nu ne schimbăm noi mai întâi. Calitatea vieții mele, frumusețea vieții mele personale contribuie la calitatea și frumusețea vieții sociale. Pe de altă parte tinerețea are și riscuri. De aceea timpul vieții prezente poate fi timpul împătimirii sau timpul despătimirii. Tinerii liberi însă, adică neîmpătimiți sunt podoabă a Bisericii. În acest sens au nevoie să fie ajutați în efortul lor de a învinge în confruntarea cu tentațiile și sprijiniți în eforturile lor, uneori timide, de a se regăsi în Biserică. Aici este nevoie de prezența tinerilor de celelalte vârste. Încheind, adaug că, până la urmă tânărul trebuie să-și rămână fidel lui însuși pentru că în adâncurile lui se află ascunsă tainic căutarea frumosului, a binelui, a iubirii și deci, căutarea lui Dumnezeu Cel ce este izvorul frumosului, al binelui, al iubirii curate.
6) Suntem noi pregătiți pentru a-i primi pe acești tineri chiar și în plan simplu uman?
Nu se poate răspunde prin da sau nu. Depinde cu cine se întâlnește tânărul dar în general cred că nu suntem pregătiți. Încă întâlnesc oameni care nu înțeleg că s-a schimbat ceva în modul tinerilor de a percepe viața. Și oamenii aceștia sunt din toate categoriile; părinți, profesori, preoți. Îi tratăm pe tineri așa cum am fost noi tratați sau încercăm să dăm răspunsuri la probleme pe care le-a avut generația noastră și nu la problemele generațiilor de azi. Am citit despre o întâmplare petrecută la Berlin în cadrul unei serii de conferințe pastorale ținute de personalități ale lumii catolice pentru tineri. Spre finalul susținerilor un tânăr s-a ridicat, a cerut cuvântul și a spus: Voi nu ne înțelegeți pe noi. Nu încercați să ne înțelegeți. Puteți să ne examinați, să ne interogați, să ne studiați...dar nu ne veți înțelege. Noi nu suntem ca voi...Noi suntem prea diferiți, prea dispersați, prea schimbători, prea opuși... voi nu ne cunoașteți pe noi. Cam dur, nu? Pentru a-i înțelege este nevoie de timp pentru a-i asculta; este nevoie să fim și noi tineri pentru a intra în spiritul lor, pentru a le susține idealurile sau a le fi alături când sunt descurajați. Putem noi înțelege tinerețea lor în contextul societății de azi? Nu este la îndemâna oricui. Și apoi, nu avem timp.
Avem proiecte, avem probleme importante. Poate nu avem timp pentru că, din punct de vedere financiar tinerii nu sunt un segment social profitabil. Ei nu au bani. Ei doar consumă bani. Acordăm timp adulților, celor care pot aduce un profit, un avantaj imediat. Tinerilor nu li se acordă atenție și timp suficient nici măcar de către părinții biologici. Vedem că unii părinți trăiesc un sentiment de vinovăție pentru faptul că nu acordă destul timp copilului și încearcă să compenseze această lipsă dăruindu-i tot ceea ce-i trebuie fiului sau fiicei, adică bani, obiecte scumpe, pentru a nu-i lipsi nimic. Se păcălesc și ei și-i păcălesc și pe copii. Dificultatea de a-i înțelege pe tineri și de a-i accepta așa cum sunt nu este ceva nou. Aristotel era și el nemulțumit de generația tânără despre care spunea că a pierdut respectul și că este imorală. Până la urmă problema tinerilor se pune la fiecare generație întotdeauna în aceiași termeni: adulții se plâng de ideile și conduita tinerilor iar tinerii se plâng că nu sunt înțeleși. Problema este că ei au circumstanțe atenuante pe când noi adulții, mai puțin. A le pune etichete sau - în cealaltă extremă - a fi indiferenți la viața lor pe considerentul că trebuie să le respectăm libertatea nu sunt cele mai inspirate atitudini.
Tinerii trebuie sa fie priviți în lumina speranței, ca o resursă și nu ca o problemă. Toți tinerii au vocația sfințeniei. În această perspectivă să-i privim și să-i susținem, spre a-și descoperi fiecare plinătatea propriei vocații. Rolul nostru este de a apropia Biserica de tineri și pe tineri de Biserică.
7) Care sunt dificultățile cu care ne confruntam în pastorația tinerilor?
Cred că lipsa unei bune cunoașteri a realităților în care trăiesc ei astăzi și a percepției pe care o au ei asupra lumii. Sunt necesare niște constatări(radiografii) pentru a lua în serios lucrarea cu tinerii. Ne putem gândi la un organism uman. Un om se simte slăbit, este palid, are stări de amețeală dar nu știe ce are, ce se întâmplă cu el. Ceea ce știe este că nu e bine; nu știe însă cât este de grav bolnav. Există semnale de alarmă, există chiar studii referitoare la starea de sănătate spirituală a tineretului dar nu sunt suficiente. Cunoașterea directă, nemijlocită a realităților pastorale în mediul generațiilor tinere este o necesitate. Este nevoie de un diagnostic bun pentru a găsi și aplica un tratament eficient.
Un alt neajuns este lipsa oamenilor pregătiți pentru a se ocupa și a întreprinde activități de calitate cu tinerii.
O altă dificultate este insuficiența fondurilor necesare pentru o investiție serioasă, de impact și pe termen lung pentru tineri.
Suntem conștienți că lipsa resurselor, a atenției și a preocupărilor pentru formarea spirituală a tinerilor va face ca generațiile viitoare să plătească erorile, neglijența și neputința noastră de astăzi. Lucrul acesta îl afirmă și pedagogii și clericii și unii dintre politicieni. Ei și ce facem? Ne descurajăm? Nu. Oricum ar fi și în orice condiții am trăi, trebuie să credem în potențialul de bunătate, de adevăr și de frumusețe care se află în inima fiecărui tânăr. Îmi aduc aminte de istorioara în care un copil încerca să salveze steluțele de mare rămase pe țărm după reflux. Un domn în vârstă plimbându-se alene de-a lungul unei plaje, a zărit în depărtare un puști care se agita aruncând ceva în mare. Apropiindu-se, a observat că băiatul, culegea din nisipul plajei steluțe de mare pe care apoi le arunca în apă.
S-a apropiat de băieţel şi l-a întrebat:
- Bună, tinere! Ce faci tu aici?
- Bună ziua, domnule! Arunc înapoi în apă steluţele de mare eşuate pe nisip. Soarele este foarte puternic, mareea se retrage, astfel încât, dacă nu le arunc înapoi, ele vor muri.
- Tinere, tu îţi dai seama că sunt kilometri întregi de plajă şi probabil mii sau zeci de mii de steluţe de mare eşuate? Eforturile tale sunt practic inutile? Crezi că ce faci tu contează?
Băieţelul l-a ascultat politicos pe bătrânul domn, apoi s-a aplecat, a cules o nouă steluţă de mare şi a aruncat-o în apă spunând.
- Uite, pentru această steluţă contează.
Arta păstorului este de a pune în lumină darurile fiecărui om și de a le face roditoare în Biserică, indiferent de condițiile în care trăim și de resursele financiare pe care le avem. Investiția cea mai bună este aceea care se face în perioada de creștere, de formare, când omul este în elan. Acum mai ales, tinerii au nevoie să ieșim în întâmpinarea căutărilor lor și să îi însoțim în drumul pe care-l au de parcurs. Cum găsim echilibrul între a lucra cu ei fără să le îngrădim libertatea și totodată fără să-i părăsim, și asta este o dificultate.
Sa ne ajute Dumnezeu!

vineri, 1 noiembrie 2013

Mozaic la sfarsit de luna...


Nu stiu cand s-au dus si zilele lui octombrie, parca traim pe scurtatura...imi este din ce in ce mai clar ca daca nu vom iesi din graba lumii, timpul se va duce chiar mult mai repede decat cum simtim deja  acum ci doar rugandu-ne si acorandu-ne viata in Domnul timpul va avea rabdare cu noi...
In luna octombrie am avut bucurii dar si multe incercari, boli si  probleme, dar am trecut cu bine avand asa bogatie de sfinti si constientizand cat de important este sa ne rugam cat mai mult impreuna.
 

Va doresc noiembrie cu pace si un sfarsit de saptamana cu bucurie!
 
Cu drag,
Liliana

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare