sâmbătă, 30 aprilie 2011

Cine sunt fericiţi?

Duminica Tomii,
in care praznuim pipairea Coastei Domnului de catre Sfantul Apostol Toma

Sfântul Apostol Toma despre care ştim noi aşa de puţin şi despre care nu uităm totuşi că n-a avut destulă credinţă, parcă seamănă cumva cu noi. Să ne pară bine că în Sfânta Evanghelie mai sunt oameni prin care mai putem avea nădejde că şi noi, dacă avem îndoială, dacă avem ezitare, dacă avem rezervă putem să fim încredinţaţi prin puterea lui Dumnezeu că iată, au mai fost oameni ca şi noi şi Dumnezeu i-a miluit, nu i-a depărtat, nu S-a lepădat de ei.
Au trecut opt zile de zbucium pentru Sfântul Apostol Toma şi tot atâtea zile de bucurie şi pace pentru ucenicii care s-au încredinţat de învierea Domnului Hristos. Sfântul Apostol Toma dorea şi el să aibă bucuria celorlalţi şi nu a avut-o, dar a venit vremea ca Domnul Hristos să se arate tuturor ucenicilor, fiind şi Toma de faţă. Atunci l-a încredinţat pe Toma de învierea Lui şi a zis către el: "Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios!" (Ioan 20, 27). Mare lucru! Să-l auzim pe Hristos spunându-ne mereu: "Nu fi necredincios, ci credincios!" Atunci Sfântul Apostol Toma s-a uimit de prezenţa Domnului Hristos care intrase în casă prin uşile încuiate, aşa cum a ieşit din mormânt prin piatră. Credinţa noastră, învăţătura Bisericii noastre este că Domnul Hristos a ieşit din mormânt prin piatra mormântului, şi tot aşa a intrat şi la ucenicii Săi, uşile fiind încuiate, şi l-a încredinţat pe Sfântul Apostol Toma, zicându-i cuvintele acestea pe care să nu le uităm niciodată: "Nu fi necredincios, ci credincios!" Atunci Sfântul Apostol Toma, sub puterea Domnului Hristos, prin puterea Domnului Hristos, s-a încredinţat şi a zis: "Domnul meu şi Dumnezeul meu!". Au izbucnit din sufletul lui aceste cuvinte şi Sfântul Apostol Toma a fost învrednicit de Domnul Hristos să audă şi cuvintele: "Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!" (Ioan 20, 29).


Deci cine sunt fericiţi? Ştiţi cine? - Cei ce cred, cei ce cred în Dumnezeu, aceia sunt oameni fericiţi. Şi dacă crede cineva în Dumnezeu şi nu este fericit, să ştie că nu crede în Dumnezeu, sau în orice caz nu crede destul. Credinţa în Dumnezeu este izvor de fericire. Cine crede în Domnul Hristos aşa cum a crezut şi Sfântul Apostol Toma, zice şi el din tot sufletul - nu pentru că l-a învăţat cineva, nu pentru că este scris undeva -, zice: "Domnul meu şi Dumnezeul meu!", iar aceasta aduce în sufletul său fericire şi-i un om fericit, cum a fost şi Sfântul Apostol Toma, care s-a bucurat de prezenţa Domnului Hristos aşa cum s-au bucurat şi ceilalţi ucenici.


Arhimandritul Teofil Părăianu


sursa



“O, uimitoare minune! Ioan si’a plecat capul pe pieptul Cuvantului, iar Toma s’a invrednicit sa pipaie Coasta Lui; acela a scos de acolo, cu infricosare, adanc de Teologie: Taina Intruparii lui Hristos; iar acesta s’a invrednicit a ne invata pre noi cele de taina, ca a pus lamurit, inaintea noastra, dovezile Invierii Lui; graind: Domnul meu si Dumnezeul meu, slava Tie!”


(din Vecernia Mare a Slujbei Duminicii Tomei )


HRISTOS A INVIAT!

Dor de Parintele Arsenie

"Dragii mei, nu mai e timp, sincer vă spun ca un frate, că eu peste câţiva ani împlinesc o sută de ani: nu datorez şcolilor pe unde m‑am zbătut să adun şi eu cuvinte de folos, cât mi‑au folosit suferinţele! Atunci am văzut de ce Dumnezeu îl ţine pe dracul: ca să poţi să ai, într‑o formă ascunsă, sabia în mână. Că nu eşti luptător bun dacă sabia îţi tremură în mână! Nu‑i permis acest lucru, cu sabia în mână. Se poate orice în Hristos, orice... Nu permit să fie cineva întristat. Ăsta e cel mai mare câştig al satanei. O stare de veselie şi de încredere! Dar după smerenie. "







Hristos a inviat!



Liliana

vineri, 29 aprilie 2011

Izvorul Tămăduirii

“Nu este nevoie să te ostenești, căci apa este aproape! Pătrunde Leone, mai adînc în această pădure și luînd cu mîinile apa tulbure potolește setea orbului și apoi unge cu ea ochii lui cei întunecați”.

Bucură-te, Izvorule al bucuriei celei neîncetate;
Bucură-te, şuvoi al frumuseţii celei negrăite!
Bucură-te, izgonitoare a tuturor bolilor;
Bucură-te, nimicitoare a feluritelor patimi!
Bucură-te, râul prea limpede, care tămăduieşti pe cei credincioşi;
Bucură-te, apă prea plăcută celor bolnavi de tot felul!


Hristos a inviat!

Liliana

luni, 25 aprilie 2011

Perioada Penticostarul

Odatã cu învierea întregii naturi din moartea de peste iarnã, odatã cu bucuria ce însoteste trezirea la viatã si vietuirea din belsug, Biserica se desteptã la o altã viatã, se trezeste la bucuria pricinuitã de zdrobirea mortii prin Învierea Mântuitorului, la bucuria împreunãrii cu Hristos în Sfântul Duh, pusã în luminã de întregul Penticostal.


Numele Penticostarului, “Pentikostarior”, provine tocmai de la perioada ale cãrei cântãri le cuprinde, numitã cincizecime, deci o perioada de cincizeci de zile. El contine “cântãrile de veselie ale Învierii lui Hristos în care se vãdeste pretutindenea bucuria cea mare a crestinului.”



Cerurile dupã cuviintã sã se veseleascã si pãmântul sã se bucure, si sã prãznuiascã toatã lumea cea vãzutã si cea nevãzutã: cã a înviat Hristos, veselia cea vesnicã.”


Penticostarul începe cu rânduiala de slujbã pentru ziua de Pasti, cu Liturghia Pastilor, care este aceeasi pentru fiecare zi a sãptãmânii luminate, si tine pana prima duminică după Rusalii.


Textele din Penticostar din toatã sãptãmâna luminatã sunt izbucniri si revãrsãri de bucurie, sunt bucuria în actiune. În vremea Sãptãmânii luminate, la Utrenie, Biserica nu are altceva de spus decât bucuria izvorâtã din mormântul dãtãtor de viatã al Mântuitorului.



sursa


Hristos a inviat!

Liliana

sâmbătă, 23 aprilie 2011

Cheia tuturor parabolelor


Hristos a inviat! - intr-adevar Dumnezeu exista.
Hristos a inviat!- intr-adevar exista lumea cereasca, lumea reala si lumea fara de moarte.
Hristos a inviat!- viata este mai tare decat moartea.
Hristos a inviat!- raul este mai slab decat binele.
Hristos a inviat!- toate nadejdile bune ale omenirii sunt indreptatite.
Hristos a inviat!- toate problemele vietii sunt pe deplin dezlegate.

Problemele vietii sunt dezlegate, parabolele sunt lamurite, catusele intunericului si ale tristetii sunt sfaramate, fiindca HRISTOS A ÎNVIAT!

Sfantul Nicolae Velimirovici- Invataturi despre bine si rau




HRISTOS A ÎNVIAT!

ΧΡΙΣΤOΣ ΑΝEΣΤΗ!

ХРИСTОС ВОСКРЕСЕ!

CHRIST IS RISEN!





Sarbatori cu dragoste si bucurie!


Liliana

vineri, 22 aprilie 2011

Sambata Mare

“Sã tacã tot trupul omenesc si sã stea cu fricã si cu cutremur si nimic pãmântesc întru sine sã nu gândeascã, cã Împãratul împãratilor si Domnul domnilor merge sã se junghie si sã se dea spre mâncare credinciosilor. Si merg înaintea lui cetele îngeresti cu toatã cãpetenia si puterea , heruvimii cei cu ochi multi si serafimii cei cu câte sase aripi, fetele acoperindu-si si cântând cântare: Aliluia, Aliluia, Aliluia”. (Heruvic)


În aceastã sfântã zi, prãznuim îngroparea dumnezeiascã a Mântuitorului nostru Iisus Hristos si pogorârea în iad, prin care neamul nostru, fiind chemat din stricãciune, a fost mutat spre viatã vesnicã.

Iosif cel din Arimateea, coborând de pe cruce Sfântul trup al Domnului, l-a îngropat în mormânt nou, punând o piatrã mare la intrarea lui:


“Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând prea curat trupul Tãu, cu giulgiu curat înfãsurându-l si cu miresme, în mormânt nou îngropându-l, l-a pus”. (Tropar)



Cuvântul lui Dumnezeu a stat cu trupul în mormânt iar cu sufletul lui curat si dumnezeiesc Se pogoarã în iad. Sufletul a fost despãrtit prin moarte de trup si l-a dat în mâinile Tatãlui. Si-a dat si propriul Sãu sânge, pret de rãscumpãrare pentru noi. Trupul Domnului a suferit si despãrtirea sufletului de trup, dar nicidecum stricãciunea în întelesul unei putreziri a trupului.



"Sa taca deci tot trupul omenesc si sa stea cu frica si cu cutremur si nimic pamantesc intru sine sa nu gandeasca, ca imparatul imparatilor si Domnul domnilor merge sa se junghie si sa se dea spre mancare credinciosilor. Amin. "



joi, 21 aprilie 2011

Vinerea Patimilor



În aceasta zi, se pomenesc sfintele si mântuitoarele si înfricosãtoarele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos pe care le-a primit de bunãvoie pentru noi. Se mai face încã pomenire de mãrturisirea mântuitoare fãcutã de tâlharul recunoscãtor care a fost împreunã cu El.

Biserica numeste Patimile Domnului: sfinte – pentru cã Cel ce le-a rãbdat este Sfântul Sfintilor, sfintenia însãsi; mântuitoare – pentru cã ele sunt pretul cu care Domnul a rãscumpãrat neamul omenesc din robia pãcatului; înfricosãtoare pentru cã nu poate fi ceva mai înfricosãtor decât ocara pe care Fãcãtorul a rãbdat-o de la fãptura Sa.


În aceastã zi nu se sãvârseste Liturghia pentru cã însusi Mielul lui Dumnezeu este jertfit acum; este vreme de post total, pentru cã Mirele s-a luat de la noi. (Matei 9, 15). Se fac numai ceasurile împãrãtesti care ne pun înainte nemãrginita smerenie a Domnului, Crucea cea dãtãtoare de viatã si credinta tâlharului.

Seara sãvârsim denia prohodului Domnului, care este ultima treaptã a tânguirii pentru Hristos, înainte de Învierea Sa. Se înconjoarã de trei ori biserica cu Sfântul Epitaf – semn al celor trei zile petrecute în mormânt.


“În mormânt, Viatã, pus ai fost, Hristoase, si s-au spãimântat ostirile îngeresti, smerirea Ta cea multã preamãrind”. (Starea întâi – Prohod)



miercuri, 20 aprilie 2011

Joia Cinei celei de Tainã



“Când mãritii ucenici la spãlarea Cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rãu credincios, cu iubirea de arginti bolnãvindu-se, s-a întunecat … Vezi, iubitorule de avutii, cel ce pentru acestea spânzurare si-a agonisit. Fugi de sufletul nesãtios care a îndrãznit unele ca acestea asupra Împãratului. Cel ce esti peste toti bun, Doamne, slavã Tie”. (Tropar)


Patru lucruri mai prãznuim în aceastã zi: spãlarea picioarelor, Cina cea de tainã, Rugãciunea din grãdina Ghetsimani si vânzarea si prinderea Domnului.
Înainte de a începe Cina, Hristos S-a sculat, Si-a dezbrãcat hainele si El singur a spãlat picioarele tuturor. Prin aceasta a vrut sã îl facã pe Iuda sã se rusineze, iar celorlalti sã le aducã aminte sã nu umble dupã întâietãti: “Cel care vrea sã fie întâiul sã fie slujitorul tuturor” (Marcu 9, 35), dându-Se El însusi pildã. La sfârsitul mesei aduce vorbã si despre vânzarea Lui. Dupã putin timp, luând pâinea a zis: “Luati mâncati”; la fel si paharul, zicând: “Beti dintru acesta toti, acesta este Sângele Meu, al Legii celei Noi. Aceasta sã o faceti întru pomenirea Mea” (Matei 26, 26-28).
Dupã aceea, arãtându-Se om, spune ucenicilor: “Întristat este sufletul meu pânã la moarte” (Matei 26, 38) si S-a rugat în Grãdina Ghetsimani cu sudoare de sânge (Luca 22, 44). Iuda cunostea locul si, luând câtiva soldati, a venit sã-L prindã. A fost prins si dus la Ana, la Caiafa, si în cele din urmã la Pilat. Acum Petru se va lepãda de trei ori de Hristos, tãgãduind cã-L cunoaste.



Pentru a ne reaminti de toate acestea,

seara se scoate în mijlocul bisericii Sfânta Cruce.


Miercurea Mare

În aceastã zi, se face pomenire de femeia cea pãcãtoasã (Matei 25, 17-13; Luca 7, 37-50), care a uns cu mir pe Domnul pentru cã lucrul acesta s-a întâmplat putin înainte de mântuitoarea patimã.
Când Iisus s-a suit în Ierusalim si era în casa lui Simon cel lepros, o femeie pãcãtoasã s-a apropiat de El si a turnat pe capul Lui acel mir de mare pret. Pomenirea ei s-a pus în acea zi pentru ca, dupã cuvântul Mântuitorului, sã se predice pretutindeni si tuturor fapta ei cea cu multã cãldurã. Ce-a îndemnat-o oare la asta? Dragostea pe care ea a vãzut cã o are Hristos pentru toti, dar mai cu seamã faptul de acum, când L-a vãzut cã intrã în casa unui lepros. Se gândea deci femeia cã îi va vindeca boala dupã cum l-a vindecat si pe acela. Si într-adevãr Hristos a tãmãduit-o dându-i iertare de pãcate.




“Doamne femeia ce cãzuse în pãcate multe, simtind dumnezeirea Ta, luând rânduiala de mironositã si tânguindu-se, a adus tie mir mai înainte de îngropare…”

(Casiana monahia)




luni, 18 aprilie 2011

Martea Mare


Aceastã zi ne pregãteste pentru intrarea în cãmara Mântuitorului, cu douã parabole strict eshatologice – parabola celor zece fecioare (Matei 25, 1-13) si parabola talantilor (Matei 25, 14-30; Luca 19, 12-27).

Când Domnul se suia la Ierusalim si se ducea la Patimã, a spus ucenicilor Sãi si aceste douã parabole, pentru ca nu cumva cineva trãind în feciorie sã nu se îngrijeascã si de celelalte virtuti si mai ales de milostenie, prin care se vãdeste strãlucirea fecioriei. Pe cinci dintre fecioare le numeste întelepte cãci împreunã cu fecioria au avut si minunatul si îmbelsugatul undelemn al milostivirii. Pe celelalte cinci le numeste nebune pentru cã, desi si ele aveau virtutea fecioriei, nu aveau în aceeasi mãsurã milostenie. Pe când se scurgea noaptea acestei vieti au adormit toate fecioarele, adicã au murit. Cu adevãrat moartea se numeste somn. Pe când dormeau ele, strigãt mare s-a fãcut la miezul noptii; cele care au avut undelemn din belsug au intrat cu mirele la deschiderea usilor, iar cele nebune, pentru cã nu aveau undelemn din destul îl cãutau dupã ce s-au sculat din somn. Pentru aceasta deci, au rânduit dumnezeiestii Pãrinti pilda celor zece fecioare, împreunã cu cea a talantilor, ca sã ne îndemne sã veghem necontenit si sã fim gata sã iesim în întâmpinarea adevãratului Mire prin fapte bune, dar mai cu seama prin milostenie, pentru cã nestiutã este ziua si ceasul sfârsitului vietii. Dacã vom sãvârsi o singurã virtute, cea mai mare chiar, si nu ne vom îngriji de celelalte, si mai cu seamã de milostenie, nu vom intra cu Hristos în odihna vesnicã, ci vom fi întorsi rusinati. Si într-adevãr nu-i lucru mai rusinos ca fecioria sã fie biruitã de bani.

“La ceasul sfârsitului, suflete, gândind si de tãierea smochinului temându-te, cu iubire de ostenealã lucreazã-l, ticãloase, priveghind si strigând: Sã nu rãmânem afarã de cãmara lui Hristos”. (Condacul zilei)

Lunea Mare

“Iatã Mirele vine în miezul noptii si fericitã este sluga pe care o va afla priveghind; iar nevrednicã este iarãsi cea pe care o va afla lenevindu-se. Vezi, dar, suflete al meu, cu somnul sã nu te îngreunezi, ca sã nu te dai mortii si afarã de Împãrãtie sã te încui; ci te desteptã strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt esti Dumnezeule, pentru rugãciunile Nãscãtoarei de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi”. (Troparul zilei)

În aceastã zi, se face pomenire de fericitul Iosif, cel preafrumos, si de smochinul ce s-a uscat prin blestemul Domnului. De astãzi încep Sfintele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos. Iosif cel prefrumos – fiul cel mai mic al patriarhului Iacov, nãscut din Rahila – este icoanã a lui Hristos, pentru cã, asemenea lui, si Domnul nostru a fost invidiat de iudei, a fost vândut de ucenicul sãu cu treizeci de arginti, a fost închis în groapa întunecoasã a mormântului. Sculându-Se de acolo prin El însusi, împãrãteste peste Egipt, adicã peste tot pãcatul, îl învinge cu putere si, ca un iubitor de oameni, ne rãscumpãrã prin darea hranei celei de tainã, dându-Se pe El însusi pentru noi si ne hrãneste cu pâine cereascã. Tot în aceeasi zi facem pomenire de smochinul cel neroditor care s-a uscat prin blestemul Domnului (Matei 21, 17-19). Ca sã convingã poporul nerecunoscãtor cã are putere îndestulãtoare si spre a pedepsi, ca un Bun nu vrea sã-si arate puterea Sa de a pedepsi fatã de om, ci fatã de ceva care are o fire neînsufletitã si nesimtitoare. Istoria smochinului a fost asezatã aici spre a îndemna la umilintã, dupã cum istoria lui Iosif a fost asezatã spre a ne înfãtisa pe Hristos. Fiecare suflet lipsit de orice roadã duhovniceascã este un smochin. Dacã Domnul nu gãseste în el odihnã, a doua zi, adicã dupã viata aceasta de acum, îl usucã prin blestem si-l trimite în focul vesnic.


“Cãmara Ta, Mântuitorule, o vãd împodobitã si îmbrãcãminte nu am ca sã intru într-însa. Lumineazã-mi haina sufletului meu, Dãtãtorule de luminã si mã mântuieste”. (Condacul zilei)


Sãptãmâna Patimilor

Iatã-ne ajunsi la ultima treaptã a urcusului duhovnicesc pe care Postul ne-o pune în fatã: Sãptãmâna Patimilor sau Sãptãmâna cea Mare.

sursa


În timpul ei ne reamintim si retrãim ultimele zile din viata Mântuitorului, cu întreaga lor tensiune si dramã lãuntricã, într-o stare de sobrietate si mãretie în acelasi timp, de tristete, dar si de bucurie, de pocãintã, dar si de nãdejde.


Fiecare zi are un înteles si un mesaj foarte clar si adânc.


Primele trei zile se numesc mari si sfinte pentru cã reamintesc sensul eshatologic al Pastelui. A patra zi, joi, marcheazã cea din urmã Cinã a Domnului cu ucenicii Sãi si trãdarea lui Iuda. A cincea zi, vineri, numitã si “Pastile Crucii”, este cu adevãrat începutul Pastelui (Trecere), iar Sâmbãtã este ziua în care tristetea este transformatã în bucurie prin omorârea mortii.



"Iata mirele vine in miezul noptii si fericita este sluga pe care va afla-o priveghind; iar netrebnica e cea pe care o va gasi lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul sa nu te ingreuiezi, ca sa nu te dai mortii si afara din Imparatie sa te incui, ci te desteapta strigand: Sfant, Sfant, Sfant esti Dumnezeul nostru, pentru Nascatoarea de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi".



Liliana

miercuri, 13 aprilie 2011

Miercurea fara cuvinte


Irina realizeaza "Miercurea fara cuvinte"
Ce este "Miercurea fara cuvinte"?
Miercurea , pe internet, bloggerii care participa la "Wordless Wednesday" ( "miercurea fara cuvinte"), posteaza pe blogul lor o fotografie (de preferinta proprie, si nu luata de pe net) care nu are nevoie de explicatii. De aici si titlul "wordless"- adica "fara cuvinte". Se considera ca fotografia vorbeste de la sine, astfel incat nu mai e nevoie de o descriere. Desigur, daca cineva doreste sa adauge cateva cuvinte nu e nici o problema.




simtul proprietatii...




Va doresc o zi frumoasa!
Liliana

luni, 11 aprilie 2011

Manastirea Cernica

Dupa cum se poate vedea, pozele sunt mai vechi, dar sunt frumoase si pline de amintiri placute!

Va doresc o saptamana cu pace-n suflet!


Liliana

duminică, 10 aprilie 2011

Surpriza zilei


Rugaciune pentru ocrotirea de grindina


Doamne Atotputernice, Stapanitorul si Dumnezeul nostru, Parinte, Fiule si Duhule Sfinte, stim ca am gresit la cer si inaintea Ta, si am maniat bunatatea Ta, si am pornit certarea Ta spre noi, si suntem vrednici de cea mai cumplita certare a Ta. Insa, stiind iubirea Ta de oameni - ca precum iti e slava, asa si bunatatea si milostivirea-cadem cu umilinta la marea Ta milostivire si Te rugam pe Tine, Cel ce nu vrei moartea pacatosilor, imblanzes-te-Ti si-Ti intoarce groaznica Ta manie de la noi, credinciosii robii Tai, si nu ne pierde cu dreapta Ta manie, intru faradelegile noastre. Opreste, Doamne, si stinge focul maniei Tale, pornit asupra noastra,- iar norii cei intunecati, cu grindina stricatoare, risipeste-i degraba si-i goneste la munti si-n locuri pustii, unde nu este vietuirea robilor Tai. Iar noua, slugilor Tale, ne trimite ploaie lina si curata, numai cat este pentru trebuinta si roada pamantului nostru si spre folosul poporului Tau. Asa, Stapane, Doamne, cu puterea dumnezeirii Tale, porunceste degraba vazduhului sa stea intru liniste si sa se arate senin, curat, vesel si cu stralucire de soare, ca, bucurandu-ne si multumindu-Ti, sa Te marim pe Tine, Preabunule, Dumnezeul nostru. Ca bun si iubitor de oameni esti si Tie slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.



sursa aici



Liliana

vineri, 8 aprilie 2011

Livada I

Daca dispuneti de cativa metri de pamant in curte, o sugestie ar fi sa va inconjurati de nobletea copacilor. Sunt o opera a lui Dumnezeu care ne ofera dor de inalt, bucurie, cat si ofranda fructelor lor.


Asa zisa civilizatie moderna a sters din deprinderile omului inclinatia spre a face ceva practic pentru bucuria ochilor, linistea sufletelor noastre. O gradina cu cativa pomi si cateva straturi de flori va pot aduce toate acestea. In plus, pomii inseamna aer curat, umbra, o atmosfera linistitoare si un cadru placut pentru orele de odihna.

De cand am luat casuta la tara ne redescoperim radacinile taranesti cumva uitate. Anul acesta am facut inca un pas, ne-a ajutat Bunul Dumnezeu sa organizam livada la care visam de mult.

Am imprejmuit tot, am curatat fantana si am plantat diferiti pomi.

Ne-au fost de mare folos sfaturile doamnei Liana Dumitru cercetator stiintific de la Statiunea Pomicola, Valul lui Traian, de unde am si luat pomii.

Unul din sfaturile primite si foarte important este ca trebuie sa luati mai multe soiuri din speciile respective ca sa se poata face polenizarea. Se pare ca si in lumea pomilor egoismul nu rodeste. Astfel am luat cateva soiuri din fiecare specie.


trei soiuri de piersc


trei soiuri de cires si doua de visin


aici migdalii


trei soiuri de meri


In dar am primit si de daruri as vrea sa ma bucur impreuna cu voi la culesul roadelor.


Liliana

joi, 7 aprilie 2011

Joi, Vineri si Samabata - Conferinte la Tomis

Va invitam la 3 conferinte:



1.Joi 07.04.2011 ora 18:00

ALAPTAREA BIOLOGICA – LILIANA TUDOSE, invitat special Floarea Damaschin


2.Vineri 08.04.2011 ora 17.00

JURNAL DE CALATORIE – GEORGE CUSA si ALEXANDRU MIHALCEA (cu lansare de carte)


3.Sambata 09.04.2011 ora 17:00

NAE IONESCU SAU IMPLINIREA PRIN TINERI – MIRUNA LEPUS (cu lansare de carte)



Evenimentele au loc la Curtea Brancoveneasca str Vasile Lupu, nr 43-45, Costanta Intrarea libera




Liliana

marți, 5 aprilie 2011

Credeti că fiecare om are o jumătate a lui ?

"Asta este o expresie care mie nu mi-a plăcut. Nu e o jumătate a ta, ci un tot al tău; tu eşti tot, ea e tot. Nu există grad de rudenie între soţ şi soţie, pentru că ei sunt una. Dumneavoastră ati văzut steaua lui David, evreiască: sunt două triunghiuri echilaterale suprapuse. Ea e făcută de David, care era omul lui Dumnezeu, şi ea reprezintă fiinţa omenească, care are calitatea calităţilor în creaţia lui Dumnezeu: chip şi asemănare cu El. Şi de aceea l-a făcut pe om întâi ca un triunghi echilateral, cu baza în sus, pentru că omul e tare în putere, apoi un triunghi echilateral cu baza în jos, care simbolizează femeia. Nu există "jumătatea mea". E o expresie spusă la un pahar de vin; la o sticlă de vin, pardon! ca să nu zic la un butoi chiar. "


Arhim. Arsenie Papacioc, Dialog cu tinerii



Liliana

duminică, 3 aprilie 2011

Leastvita Sfantului Ioan Scararul


Această vestită scriere ascetică a Sfântului Ioan Sinaitul, adresată iniţial monahilor, a devenit unul dintre cele mai însemnate îndreptare ale Bisericii către dobândirea mântuirii. Numită „Scara dumnezeiescului urcuş” sau "Leastvita" cartea este împărţită în treizeci de „trepte” şi înfăţişează un tablou al tuturor virtuţilor, alături de multe pilde şi referinţe istorice, luate îndeosebi din viaţa monahală, ce zugrăvesc aplicarea practică a învăţăturilor.






"De la Hristos incoace nu mai poate spune nimeni: ''Doamne, om nu am'' caci toti il avem pe Hristos, dar Hristos lucreaza prin cei ce cred in El."

(Leatvita sau Scara - Sfantul Ioan Scararul)



Scara Raiului-Manastirea Sucevita


"Precum apa stramtorata tasneste spre inaltime, asa de multe ori si sufletul stramtorat de primejdii urca spre Dumnezeu prin pocainta si se mantuieste."

(Leatvita sau Scara - Sfantul Ioan Scararul)


Va doresc o duminica cu pace!


Liliana

vineri, 1 aprilie 2011

De sezon

Prin mirosul pe care il emana ne face sa ne gandim la usturoi, insa leurda are numeroase beneficii asupra sanatatii noastre. Fiind foarte raspandita in acest sezon e bine sa folosim din plin ceea ce ne ofera.




Frunzele de leurda se maruntesc si se amesteca cu alte verdeturi de primavara, ridichi, salata, spanac, pentru prepararea unei salate cat mai gustoase si pline de vitamine.


O puteti gasi in piata sau in paduri, dealuri si in general zone semi-umbroase.


Nota de la Alina: A nu se confunda cu frunza de brandusa care este otravitoare, leurda are un puternic miros de usturoi!

Mai multe detalii despre alte utilizari ale leurdei gasici aici



Va doresc sanatate si spor in toate!


Liliana

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare