Pâinea noastră cea de toate zilele

Recomandare pentru 2017

Indiferent dacă eşti mama a unui copil sau a cincisprezece, este important de remarcat faptul că odată ce ai primit un copil în viaţa ta, nu vei mai fi niciodată aceeaşi. Din momentul în care acel copil intră în viaţa ta – indiferent de modul în care se produce acest lucru — se schimbă întreaga percepţie pe care o ai asupra lumii. Aceste daruri nepreţuite pot fi cauza unor bucurii fără margini, a unor frustrări pe măsură şi a unor dureri greu de îndurat. Dar dacă primim toate „pentru bucuria pusă înaintea noastră” (Evr. 12, 2), vom dobândi o mai mare răsplată de la Cel Care i-a creat pe copiii noştri, în cadrul Sfintei Liturghii, preotul spune: „Doamne Dumnezeul nostru, a Cărui stăpânire este neasemănată şi slavă neajunsă, a Cărui milă este nemăsurată şi iubire de oameni negrăită”. Dragostea lui Dumnezeu pentru copiii noştri este mai mare, mai profundă şi mai puternică decât dragostea unei mame. (Annalisa Boyd) 

 

Ce a pierdut timpul nostru?

Ce a pierdut timpul nostru? Răgazul. Tihna. Bucuria împărtășirii sentimentelor adânci.
Vă propun să redescoperim farmecul epistolarului amoros prin evocarea unui cuplu arhetipal: Dinu & Nelli Pillat. Iată o misivă scrisă în vreme de război.

"21 mai, Sf. Constantin, 1942 [Bucureşti]

Dragă Nelli,
Este seara, târziu.
Lumina lămpii de la căpătâiul meu seamănă cu aceea a unei lanterne magice.
Din umbra etajerei se desprinde conturul exotic al unui palmier, pe care s-a căţărat o maimuţă, cu ochii bulbucaţi de spaimă. Un elefant – cu reflexe de abanos – a rămas cu trompa încremenită în aer. Pândeşte maimuţa din palmier, cu aceeaşi privire cu care se uitase vulpea, cândva, la corbul fabulei lui La Fontaine.
Alături, a înflorit un cactus. Florile sale sunt roşii, de culoarea macilor de la Balcic.
Am impresia că sunt pe plaja unui ţărm depărtat. Aud parcă foşnetul valurilor, cu coame albe de spumă.
Eşti şi tu prin apropiere. Nu te văd. Nu te aud. Te presimt însă.
Am uitat că locuiesc într-o casă cu tabiet burghez, într-un oraş cenuşiu şi înăbuşitor. Am uitat că ziua de astăzi este consemnată într-un calendar şi că mâine nu va rămâne din ea decât o filă aruncată în coşul de hârtie. Am uitat că ceasul – acest greier al timpului – cadenţează fiecare clipă care trece, ducând odată cu ea şi ceva din noi, pentru totdeauna. Am uitat că este război şi că oamenii mor. Am uitat…
Este o clipă ciudată în acest târziu de noapte şi singurătate.
Cu mulţi ani în urmă, un copil – în noaptea din ajunul zilei sale – s-a sculat din somn, a aprins lampa şi la o lumină care se asemăna tot cu aceea a unei lanterne magice, a privit cu gravă încântare la jucăriile primite şi aliniate pe etajeră.
Copilul de atunci a murit de mult, în mine.
Altul priveşte acum cu aceeaşi gravă încântare la colţul lui de insulă, despre care a visat tinereţea sa în tovărăşia unei fete.
Nelli, de ce fericirea este câteodată tot atât de sfâşietoare ca şi tristeţea?
​Noapte bună,
​Dinu Pillat"

via: Mihail Neamtu

Frumoasa rece ...

Despre respect și cei 7 ani de acasă

Un cuvânt de onoare dat la 4 ani, să înveţi să-ţi recunoşti greşelile cam la aceeaşi vârstă, apoi să citeşti literatură "cumsecade" şi cei din jur să îţi fie întotdeauna model. Aşa arată povestea celor 7 ani de acasă pentru Rodica şi Flavia Coposu, surorile marelui om politic Corneliu Coposu.

Educaţia asta, comportamentul, se făcea şi la ţărani. În satul ăla unde am fost noi exista o morală locală. Ţăranii ăia nu se băteau şi erau obligaţi să nu se înjure. Adică învăţaţi să nu se înjure. Nu era ura asta care e acuma, care te înfioară. Eu nu ştiu cum s-a transformat neamul ăsta românesc, să se deteste, să se urască în halul ăsta.

Vedeţi cum vorbesc? La televizor vin să discute politică şi încep să se dea afară unul pe altul din emisiune. Nu-i permis, nu-i convingător, nu-i nimic pozitiv în asta. Şi nu cred că ei urmăresc nişte scopuri educative sau pentru binele ţării.

La noi nimeni nu zice, nu are o dorinţă sufletească. Toată lumea că n-are salariu, că şomaj, că să-i crească pensia, că să-i dea înapoi ce i-a furat. Adică noi în momentul ăsta trăim o epocă dură, materialistă. Numai asta contează. Nu cred că e cineva, sau poate o mică mică parte, care se ocupă de ştiinţă, de filozofie, de literatură. Restul sunt aserviţi mijloacelor de trai.

Şi spaima asta de a nu avea cred că ne-au băgat-o în cap cei 50 de ani de comunism. Alergătura la coadă după mâncare, după pâine. Comunismul ăsta ne-a schimbat şi speranţele şi dorinţele şi tot ce vreţi. Noi nu mai avem, de pildă, dorinţa de a vedea România cea mai bună din Balcani. Nimănui nu-i pasă. Nu vedeţi cum vând orice?

Vă daţi seama ce bogată ţară dacă după 20 de ani de furt tot mai e de furat? Şi noi tot săraci suntem. N-ar fi permis asta.

O DOAMNĂ SE CUNOAŞTE DUPĂ...

Flavia Coposu-Bălescu:

Mai întâi şi întâi cred că după felul în care vorbeşte. După felul în care se uită, după felul în care nu... nişte lucruri şi nu le exagerează şi nu-i pasă cine cu cine e prieten şi cine cu cine e duşman. Asta-i o treabă oribilă.

Ştiţi cum e foarte curios? Dacă încerci să te comporţi normal eşti considerat ori snob, ori nebun, ori dispreţuitor şi eu nu vreau deloc treaba asta.

O doamnă ştie să şi înghită, în momentul în care dă o replică, chiar dacă atacu-i dur, ea nu trebuie să răspundă nici într-un caz cu acelaşi ton şi cu aceeaşi răutate că atunci nu e nicio diferenţă.

preluare de aici

''Fericire versus divertisment în epoca mass media''-video

Lunea căsătoriei

 

”Cu cât părinţii se iubesc mai mult, cu atât copiii aşteaptă acelaşi lucru în căsătoriile lor. Când realizează ceea ce se petrece în jurul lor , chibzuiesc bine. Dacă în schimb părinţii se ceartă între ei, copilul e gata să facă la fel, ştiind că aşa este căsătoria…Căsătoria este o Taină. Trebuie să mori ca să renaşti. Este o Taină la fel ca şi Botezul. Dacă nu te naşti din nou în inima celuilalt şi celălalt nu a renăscut în inima ta, Dumnezeu este absent.”

 

Maica Gavrilia Papaiannis

Lunea căsătoriei

"Soţiei creştine i-aş dori să se rupă, puţin câte puţin, de imaginea energicei „lady" contemporane, care este necruţătoare în judecă­ţile sale critice şi batjocoreşte neputinţele soţului său, neştiind că dragostea îndelung rabdă, este bi­nevoitoare... nu se aprinde de mânie... toate le suferă, toate le crede... toate le rabdă (I Cor. 13,4-7). Eu i-aş dori să se străduie totdeauna să-i placă soţului, fiindcă pentru el trebuie să fie cea mai frumoasă, cea mai dorită, cea mai dragă, trebuie să fie mângâietoarea lui şi izvorul lui de inspiraţie". (Protoiereul Artemie Vladimirov)

(Cum să întemeiem o familie ortodoxă: 250 de sfaturi înțelepte pentru soț și soție de la sfinți și mari duhovnici, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2011, p. p. 59).

De dimineata pana seara...

 

Zilele trec cu repeziciune dar nu seamana una cu alta,

fiecare zi are provocarea dar si izbanda si mai ales pedagogia ei...

 

Citesc o carte foarte buna, o recomand! se numeste, Omul fara chip, a Pr. Filotheos Faros. 

O cautam pe net de multisor si o aveam sub nasul meu, chiar in Constanta la Libraria Brancoveneasca, in ultima vreme foarte bine aprovizionata, primitoare si cu mult bun gust.

 

"Un exemplu de instrainare religioasa a ortodocsilor il reprezinta faptul ca realitatea credintei este perceputa declarativ, si nu existential...Omul contemporan nu pare sa suspecteze faptul ca descrierea realitatii nu este insasi realitatea. De aceea este necesar ca studiul sa fie insotit pas cu pas de experinta practica, nu doar pentru a fi util, ci si pentru a nu-i fi omului fatal."

 

 

 

"Singura noastra predica autentica o reprezinta modul nostru de viata, iar atunci cand avem la banca un cont retofei, cand suntem avizi de putere si iubitori de slava desarta, cand dam o importanta deosebita stralucirii exterioare, cand vrem sa ni se inchine si sa ne divizeze ceilalti atunci propovaduim in mod nemincinos lumea si pe mamona, oricat de impresionanta ar fi religioasa arta oratorica a cuvintelor noastre."

 

 

 

 Va doresc un sfarsit de saptmana cat mai linistit si bucurie!

 

Hristos se naste, Domnul coboara!

 

Steaua lumineaza, colindele rasuna lin si miroase a cozonac bunicesc...

 

 

darurile discrete sunt deja sub brad

 

 

in casa e cald, pace si bucurie sfioasa,

 

 

Hristos se naste, Domnul coboara!

Sa ne fie sufletul iesle, lacas smerit, primitor de Dumnezeu...

"...si pe pamant pace, intru oameni bunavoire!"

 

 

Sarbatori binecuvantate tuturor!

 

 

 

Cu drag,

Liliana

Soare de amiază

Mica, dar perfecta pentru familie!

 

Povestea acestei case o puteti citi aici, insa pana acolo, va las pozele sa va vorbeasca...

Sper să vă inspire!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

sursa

"Doamne, bine este sa fim noi aici" (Matei 17, 4).

A treia zi, Epifania, la Schitul Bran, un loc unde timpul sau linistea se masoara altfel, unde omul poate sta cu el insusi, la o palma de bolta cereasca...

"Munţi sunt împrejurul lui şi Domnul împrejurul poporului Său, de acum şi până în veac. "

(Ps. 124, 2)

Schitul Bran este aşezat pe varful dealului care strajuieşte satul Şimon - arondat comunei Bran - intr-o zonă de un pitoresc aparte, oferind o impresionantă panoramă asupra celor patru importante forme de relief care il inconjoara: Masivul Piatra Craiului, Masivul Bucegi, Masivul Postăvaru şi Măgura Codlei. Printr-o altă fericită potrivire, locul pe care a fost ctitorit schitul este imbibat de sângele şi osemintele ostaşilor români căzuţi în luptele de rezistentă purtate de-a lungul culoarului Rucăr-Bran în Primul Război Mondial.

 Biserica mare prăznuieşte ca hram Soborul Sfinţilor 12 Apostoli (30 iunie), în vreme ce hramul viitorului paraclis va fi Duminica Sfintelor Mironosiţe.

vedere din pridvorul Bisericii



Bisericuta este o bijuterie, construita si amenajata cu mult bun gust, fara adaugiri pretentioase...este atat de frumoasa ca pare a fi crescuta din pamant si nu cladita de oameni



interiorul Bisericii -

 Troiţă inaltata comemorativ în imediata vecinătate a bisericii intru cinstea jertfei eroilor din Primul Razboi Mondial

Puteti afla mai multe despre istoria Schitului Bran, cat si despre vietuitorii schitului, puteti citi fragmente din conferintele Parintelui duhovnic Policarp Stoian, un cald si rafinat teolog, vizitand adresa: Schitul Bran

va urma

Bucurie!

La multi ani!

Am revenit pe plaiuri dobrogene, cu aer de munte in piepturi si multe amintiri frumoase. Cateva dintre ele le voi impartasi aici, lasad imaginile sa vorbeasca si sa aduca bucurie...

Moeciu de Jos

Panorama - Moeciu

vedere de pe partia Zanoaga

Partia Zanoaga

fiecare cu ce are si ce poate, cea mai eficienta metoda,
aici, trei intr-o barca...

Partia Zanoaga, in asteptarea zapezii, norii erau deja deasupra muntilor

va urma