joi, 31 decembrie 2009

Predica la ziua Anului Nou


Anul iti va merge bine, nu cand tu vei zace beat in ziua cea dintai a lui, ci cand atat in ziua cea dintai, cat si in cea de pe urma, si in fiecare zi tu vei face fapte placute lui Dumnezeu. Nu betia insenineaza, ci rugaciunea, nu vinul, ci cuvantul infranarii. Vinul starneste furtuna, cuvantul lui Dumnezeu aduce liniste. Acela aduce neliniste in inima, acesta alunga zgomotul; acela intuneca mintea, acesta lumineaza pe cea intunecata; acela aduce intristarea, care inainte era departe, acesta ia grija, care este de fata. Caci nimica nu poate asa de tare insenina, ca invatatura intelepciunii, de a pretui putin lucrurile cele de acum, a tinti la cele viitoare, a recunoaste cele pamantesti ca trecatoare si a nu le socoti statornice, nici bogatia, nici puterea, nici cinstea, nici magulirile. Daca tu posezi astfel de intelepciune, atunci poti sa privesti pe un bogat, fara ca sa-l zavistuiesti, poti sa ajungi la nevoie si la saracie si totusi sa nu pierzi curajul.
Crestinul nu trebuie sa praznuiasca sarbatorile numai in stiute zile, ci tot anul trebuie sa fie lui sarbatoare. Cum insa trebuie sa fie formata acea sarbatoare, care se cuvine lui? Pavel zice: "Sa praznuim nu intru aluatul cel vechi, nici intru aluatul rautatii si al viclesugului, ci intru azimele curatiei si ale adevarului" (I Cor. V, 8). Daca ai constiinta curata, tu serbezi in toate zilele, saturandu-te cu nadejdeie cele slavite si indestulandu-te cu asteptarea bunurilor celor viitoare. Iar daca nu ai constiinta linistita, si esti impovarat cu multe pacate, atunci poti sa tii mii de sarbatori, si totusi nu te vei afla mai bine decat cel ce jeleste. Caci ce-mi foloseste mie o zi senina, cand constiinta mea este intunecata? Asadar, daca voiesti, ca sa ai vreun folos de la anul nou, multumeste acum, cand a trecut un an, multumeste Domnului, ca el te-a adus pana aici, frange inima ta, numara zilele vietii tale, si zi catre tine insuti: zilele alearga si trec, numarul anilor se implineste, noi am si savarsit o mare parte din cale, dar ce bine am facut noi. Oare nu ne vom duce noi de aici deserti si goi de toata dreptatea? Judetul este inaintea usii, viata noastra pleaca spre batranete.
Acestea le cumpaneste in ziua anului nou, la acestea sa gandesti in curgerea anului. Sa cugetam la cele viitoare, ca sa nu ne zica cineva aceea ce proorocul zicea iudeilor: "Zilele lor s-au stins intru desertaciune si anii lor au trecut repede" (Ps. LXXVII, 37), Aceasta sarbatoare neincetata, despre care eu am vorbit, care nu cunoaste vreo curgere a anului si nu este legata cu vreo zi hotarata, poate sa o praznuiasca deopotriva saracul si bogatul. Pentru ea nu este de trebuinta nici cheltuiala si nici avere, ci numai singura fapta cea buna. Tu nu ai avere, dar ai frica lui Dumnezeu, care este mai pretioasa, decat toate comorile, o comoara netrecatoare, neschimbacioasa, ne secata. Priveste cerul, cerul cerurilor, pamantul, marea, aerul, soiurile dobitoacelor, feluritele plante si tot neamul omenesc. Priveste ingerii, arhanghelii si stapaniile cele de sus. Toate acestea sunt proprietate a Domnului. Servitorul unui Domn atat de bogat nu poate sa fie sarac, cand acest Domn este cu mila catre tine.
A se veseli in astfel de zile, a avea mare indestulare intransele, a lumina cu faclii locurile publice si a impleti cununi, si altele asemenea, este o nebunie copilareasca. Tu esti slobod de aceste slabiciuni, ai varstnicia crestineasca si esti cetatean al cerului. De aceea nu mai aprinde in aceasta zi focuri pe piete, ci aprinde inaultrul tau lumina cea duhovniceasca; caci "asa trebuie sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, zice Domnul, ca vazand ei faptele voastre cele bune, sa proslaveasca pe Tatal vostru, care este in cer" (Mat. V, 16). Aceasta lumina iti va face mare castig. Nu incununa usile casei tale, ci poarta-te asa, ca sa dobandesti din mana lui Hristos cununa dreptatii. Nu face nimica inzadar, nimica fara temei, ci toate intru cinstea iui Dumnezeu, precum Pavel zice: "Ori de mancati, ori de beti, ori altceva de faceti, toate intru slava lui Dumnezeu sa le faceti" (I Cor. X, 31). Tu intrebi: Cum poate cineva sa manance si sa bea intru slava lui Dumnezeu? Cheama un sarac, primeste prin transul pe insusi Hristos la masa ta, si tu ai mancat si ai baut intru slava lui Dumnezeu. Dar el voieste, ca noi nu numai sa mancam spre slava lui Dumnezeu, ci si toate celelalte sa le facem tot asa, d.p. iesirea din casa si ramanerea noastra acasa. Si una si alta trebuie sa se faca pentru Dumnezeu. Cum insa putem sa le facem pe amandoua pentru Dumnezeu? Iata.
Cand tu iesi, spre a merge la Biserica, ca sa iei parte la rugaciune si la invatatura cea duhovniceasca, atunci esti intru slava lui Dumnezeu. Dar tu poti sa ramai si acasa intru slava lui Dumnezeu. Cum si in ce chip? Cand auzi zgomote, vezi neoranduieli si praznuiri pacatoase, sau vezi piata plina de oameni rai si obraznici, atunci iesi, nu lua parte la neoranduiala, si tu ai ramas acasa intru slava lui Dumnezeu. Iar daca cineva poate a iesi de acasa si a ramane acasa intru slava lui Dumnezeu, apoi poate inca a lauda si a dojeni intru slava lui. Dar intrebi tu, cum se poate a lauda sau a dojeni pe cineva intru slava lui Dumnezeu? Voi adeseori sedeti in locurile voastre de lucrare, si vedeti trecand oameni rai si pierduti, care sunt cu sprincenele incretite si ingamfati, inconjurati de lingai si de lingusitori, imbracati in haine scumpe, plini de un lux desert, oameni jefuitori si lacomi de avere. Deci daca tu vei auzi pe cineva zicand: iata un om norocit si vrednic de ravnit, dojeneste aceasta vorba, jeleste si tanguieste. Aceasta vrea sa zica a dojeni intru slava lui Dumnezeu, caci astfel de dojana este pentru cei de fata o invatatura de intelepciune si de fapta cea buna, ca ei sa nu mai fie asa de poftitori de cele pamantesti. Zi celui ce a rostit vorba de mai sus: pentru ce acest om sa fie norocit? Poate pentru ca el are un cal frumos de minune, impodobit cu frau scump, si multe slugi si o haina luxoasa, si in toate zilele petrece in betie si in desfatare? Tocmai pentru aceea el este nenorocit si in treapta cea mai inalta vrednic de jelit. Eu vad, ca voi de la el insusi nimic nu puteti lauda, ci numai lucrurile cele dinafara, calul, fraul, haina, care toate nu fac parte din ei insusi. Spuneti, poate oare sa fie ceva mai saracacios, decat cand calul sau si fraul aceluia si frumusetea hainei si multimea slugelor se admira, iar insusi stapanul trece fara nici o lauda? Cine poate sa fie mai sarac decat acela, care intru sine nu are nimic frumos, ci se impodobeste numai cu cele straine? Podoaba si bogatia noastra cea adevarata, cea proprie, consta nu in slugi, nu in haine, si in cai, ci in fapta cea buna a inimii, in bogatia faptelor celor bune si in bucuratoarea incredere in Dumnezeu.
Iar daca alta data tu vezi trecand pe un sarac, pe un putin-pretuit si nebagat in seama, care traieste foarte cu anevoie, dar foarte imbunatatit, lauda-l inaintea celor de fata, si lauda ta este o indemnare pentru dansii, o chemare la viata cea imbunatatita si dreapta. Daca ei zic: acesta este ticalos si nenorocit, raspundele: Dimpotriva, el este cel mai norocit; caci el are prieten pe Dumnezeu, soata a vietii pe fapta cea buna, el poseda o comoara netrecatoare, caci are o constiinta curata. Ce poate sa-i vatame lui lipsa bogatiei cei pamantesti, cand el are sa mosteneasca cerul si bunatatile cele ceresti. Cand tu vei vorbi asa cu dansii si ii vei invata asa, vei primi mare plata pentru lauda si pentru doajana, caci pe amandoua le faci intru slava lui Dumnezeu.
Noi putem inca sa si pedepsim intru slava lui Dumnezeu. Cum? Adeseori noi ne suparam pe slugele si pe supusii nostri, dar cum putem sa-i pedepsim pentru Dumnezeu? Cand vezi, ca sluga ta, sau un cunoscut, sau altcineva din cei legati cu tine, s-a imbatat, ori a rapit ceva, umbla la locuri rele, nu se ingrijeste de sufletul sau, jura, minte, s.a. ocaraste-l si-l pedepseste, readu-l pe calea cea dreapta, pune-l la randuiala, si toate acestea vor fi facute intru slava lui Dumnezeu. Iar daca vezi, ca el a gresit impotriva ta insuti, si in slujba ta a fost lenes, iarta-l si tu il vei fi iertat intru slava lui Dumnezeu. Dar spre parere de rau, multi fac cu totul din contra, atat in privire catre cunoscuti, cat si catre slugele lor. Cand acestia pacatuiesc impotriva noastra insine, atunci ne facem judecatori aspri si nemilostivi; dimpotriva daca ei au jignit pe Dumnezeu si s-au aruncat sufletele lor in pieire, noi nu pierdem nici o vorba pentru aceasta.
Mai departe, poate tu trebuie sa-ti agonisesti prieteni. Deci fa-ti prieteni pentru Dumnezeu. Dar si vrajmasi sa ti-i faci pentru Dumnezeu. De trebuie sa-ti faci vrajmasi, fati-i pentru Dumnezeu, insa cum putem noi sa ni-i facem prieteni si vrajmasi pentru Dumnezeu? Sa cautam nu astfel de prieteni, de la care primim daruri, de care suntem invitati la masa, si care ne partinesc in lucrurile cele pamantesti, ci sa ni-i castigam pe acei prieteni, care totdeauna tin sufletul nostru in oranduiala, ne indeamna la datoriile noastre, pedepsesc greselele noastre, dojenesc calcarile de lege ale noastre, cand cadem iarasi ne scoala, si prin sfat si rugaciune ajuta apropierea noastra de Dumnezeu.
Dar si vrajmasi trebuie sa-si faca cineva pentru Dumnezeu. Cand tu vezi pe un om destramat, calcator de lege, plin de pacate si de socotinti rele, care voieste sa te aduca la cadere si sa te amageasca, retragete-te si fugi, precum a poruncit Hristos sa faci, cand a zis: "de te sminteste ochiul tau cel drept, scoate-l si-l arunca de la tine" (Mat. V, 29). Prin aceasta el iti porunceste, ca si pe prietenii, pe care tu ii iubesti, ca pe ochiul tau, si care iti sunt foarte folositori in viata, sa-i smulgi si sa-i arunci de la tine, cand mantuirea ta cere aceasta.
Cand te duci in societate, si trebuie sa vorbesti multe, fa si aceasta pentru Dumnezeu. Si cand taci sa taci pentru Dumnezeu. Cum poate insa cineva sa ia parte la o societate pentru Dumnezeu? Cand tu in societate cu altii vorbesti nu despre lucruri pamantesti, nu despre lucruri desarte si nefolositoare, ci despre adevarata intelepciune, despre cer si iad, cand nu vorbesti nimic de prisos si fara de minte, precum d.p. cine a dobandit o diregaiorie, cine a fost pedepsit si pentru ce, cum a castigat cutare asa de mult si s-a facut asa de bogat, ce a lasat celalalt la moartea sa, pentru ce unul nu a mostenit, pe cand el socotea, ca are cea mai mare nadejde la aceasta, si alte cele de asemenea lucruri. Despre astfel de iucruri noi insine nici sa incepem vorba, nici cu alitii sa nu convorbim despre ele, mai vartos sa avem in vedere, ca sa facem si sa vorbim ceea ce place lui Dumnezeu.
Iarasi tu poti sa taci pentru Dumnezeu, cand vei fi tratat cu cutezare sau ocarat, sau vei suferi mii de necazuri, dar toate acestea le vei ingadui cu noblete de suflet, si nu vei raspunde cu nici o vorba defaimatoare.
Dar noi putem intru slava lui Dumnezeu nu numai a lauda si a dojeni, nu numai a ramane acasa si a iesi, nu numai a vorbi si a tacea, ci putem inca si a ne intrista si a ne bucura spre slava lui Dumnezeu. Adica cand tu te vezi pe sine sau pe un frate cazand in pacat, jeleste si te intristeaza, si prin aceasta intristare tu vei castiga mantuirea cea fara de cainta, adica cum zice Apostolul Pavel: "intristarea, care este dupa Dumnezeu, lucreaza pocainta spre mantuire fara de cainta" (II Cor. VII, 10). De asemenea, cand vezi pe un altul norocit, nu-l pismui, ci multumeste lui Dumnezeu pentru aceea, ca pentru binele tau propriu, caci El a facut asa de slavit pe fratele tau, si aceasta bucurie iti va aduce mare plata. Caci spune mie, poate sa fie cineva mai vrednic de jalit, decat pismataretul, care, in loc de a se bucura si a trage castig din bucurie, se intristeaza, cand altuia ii merge bine, si prin aceasta intristare el totodata isi atrage pedeapsa lui Dumnezeu? Trebuie oare sa mai adaug, ca noi putem si a cumpara si a vinde intru slava lui Dumnezeu, cand d.p. nu cerem pret mai mare decat cel obisnuit, nu abuzam de timpurile scumpetii, si inca dam atunci saracilor din proviziile noastre? "Cel ce precupeteste graul este blestemat" (Pild. XI, 26), zice Domnul.
Insa ce trebuie sa numar eu toate indeosebi? Un exemplu poate sluji pentru toate. Precum zidarii, cand voiesc a zidi o casa, masoara din unghi in unghi cu sfoara si asa intocmesc zidirea, ca partea ei cea din afara sa nu fie nepotrivita; asa trebuie si noi de-apururea sa intrebuintam ca o sfoara cuvintele Apostolului: "Ori de mancati, ori de beti, ori altceva de faceti, toate sa le faceti intru slava lui Dumnezeu" (I Cor. X, 31). Asadar ori de ne rugam, ori de postim, de pedepsim ori iertam, de laudam sau dojenim, de intram ori iesim, sau orice facem, toate sa fie spre slava lui Dumnezeu. Ceea ce nu poate sluji spre slava lui Dumnezeu, nici sa facem nici sa graim. Iar acel grai al Apostolului totdeauna sa-! purtam cu noi, ca pe un toiag puternic, ca pe o arma sigura si ca pe o comoara scumpa, si sa-l inscriem in inima noastra, ca noi toate sa facem, sa graim, sa savarsim spre slava lui Dumnezeu, si ca sa dobandim slava de la Domnul atat aici cat si ia sfarsitul acestei calatorii pamantesti. Caci el zice: "Cine ma cinsteste pe mine, si eu il voi cinsti pe acela". Insa nu numai cu cuvintele, ci si cu faptele sa slavim totdeauna pe Tatal, impreuna cu Hristos Dumnezeul nostru, caci Lui se cuvine cinstea si slava si inchinaciunea, acum si in vecii vecilor! Amin.

Sf. Ioan Gura de Aur

joi, 24 decembrie 2009

Hristos se naste, Slaviti-L

„HRISTOS SE NAŞTE, SLĂVIŢI-L
HRISTOS DIN CERURI, ÎNTÂMPINAŢI-L
HRISTOS PE PĂMÂNT, ÎNĂLŢAŢI-VĂ
CÂNTAŢI DOMNULUI TOT PĂMÂNTUL
ŞI CU BUCURIE POPOARE, LĂUDAŢI-L
CĂCI S-A PREASLĂVIT!”
Va doresc un Craciun binecuvantat !
Liliana & co

miercuri, 23 decembrie 2009

Maria Ploae-"Daca ar intelege toata lumea ce forta are rugaciunea!"


Eu nu sunt cititoare de Formula As insa acest interviu cu actrita Maria Ploae mi-a placut mult si vi-l recomand .

Maria Ploae - "Daca ar intelege toata lumea ce forta are rugaciunea!"

Dialoguri in pridvor
Un capat de Bucuresti, la marginea parcului Herastrau. O straduta de case cu garduri inalte, peste care se vad bratele desfrunzite ale unor pomi si cativa carcei de vie arsi de bruma toamnei. Loc de oameni cu nostalgia vietii la tara. Aici sta familia Maria Ploae si Nicolae Margineanu. O actrita si un regizor carora cinematografia romaneasca le datoreaza multe momente bune. Casa le seamana: de bun gust si ridicata cu un soi de smerenie - adica nici uriasa, nici meschina. Sun la poarta si imi deschide Maria Ploae. Imbracata in negru si cu acelasi zambet fermecator, care ii adanceste gropita din obrazul drept. Ma invita in salon, o camera luminata de ferestre lungi care dau spre gradina, cu un perete acoperit de tablouri si un altul de icoane pe sticla, vechi. Colectia de icoane a apartinut psihologului Nicolae Margineanu, tatal regizorului, unul dintre marii intelectuali interbelici care au trecut prin puscariile comuniste. O pisica alba cu coada neagra doarme incovrigata pe un fotoliu. Din doua vaze de sticla albastra rasucita spre cer isi itesc capetele vesele mai multe crizanteme.

Tot interviul realizat de Claudiu Traziu il gasiti aici

Va doresc spor la treaba si cand aveti un timp pentru rasuflat cititi articolul , o sa va bucure!

Liliana

Colind -Zorica Latcu


Colind, Zorica Latcu

Lerui, Doamne Ler,
Din inaltul Cer,
Cerne Maica, cerne,
Fulgi moi i-asterne,
Nimeni sa nu-i vada
Urma prin zapada,
Sa nu se cunoasca
Ce fiu va sa nasca.

Lerui, Doamne, Ler,
Din inaltul Cer,
Coboara, coboara,
Preasfanta Fecioara;
Dar pe unde merge
Urma i se sterge,
Taina din vecie
Nimeni sa n-o stie.

Lerui, Doamne, Ler,
Din inaltul Cer,
Intra-n staul, iata
Maica Preacurata
In staul de vite,
Pe paie strunjite,
Sa nu se cunoasca
Ce fiu va sa nasca.

Lerui, Doamne, Ler,
Din inaltul Cer,
Cerne luna, cerne,
Raze albe-asterne,
Lumina cereasca
Din iesle sa creasca,
Razele-n zapada
Ingeri sa le vada,
Din inaltul Cer.
Lerui, Doamne, Ler!...

Preziua Ajunului

Bradul nostru anul acesta este ca o sorcova :)
Liliana

marți, 22 decembrie 2009

Ediţie specială de Crăciun şi CD “Colinde” cu Ştefan Hruşcă

Deschideţi-vă sufletele şi primiţi colindul străbun! Jurnalul Naţional vă aduce marţi, 22 decembrie, o Ediţie Specială dedicată Sfintei Sărbători a Naşterii Mântuitorului, însoţită de un album de excepţie: colinde în interpretarea neîntrecutului "dascăl" de colinde - cum îl numea poetul George Ţărnea - Ştefan Hruşcă.
Cântecele lui Hruşcă nu sunt alese la întâmplare, ci sunt colinde-rugăciune pe care artistul le interpretează cu dăruire, aşa cum a învăţat încă din anii în care prin omătul geruit ce-i scârţâia sub picioare, uitând de frig, colinda în Ieud, de-a lungul şi de-a latul satului.
Vă invităm să aflaţi povestea colindului străbun, obiceiurile transmise de la o generaţie la alta, în orice colţ al României. Pentru că, indiferent de zona geografică, bine organizaţi în cete, colindătorii pornesc în seara de Ajun pe la casele gospodarilor, cărora le vestesc Naşterea Domnului şi le urează de bine. Colindul este o tradiţie deosebită. În derularea colindatului există întotdeauna o anumită ierarhie, un anumit tip de prestigiu în comunitate a unor categorii de oameni.
De cele mai multe ori, colindătorii începeau mersul din casă în casă de la primar, de la învăţător sau de la preot, ori începeau strict de la preot, pentru a primi binecuvântarea de a umbla în tot satul... Bună dimineaţa la Moş Ajun! Deschide uşa, creştine! Aflaţi povestea şi semnificaţia cântărilor străbune citind Ediţia Specială a Jurnalului Naţional şi ascultaţi colindele interpretate de Ştefan Hruşcă marţi, 22 decembrie.
Un cadou minunat pentru Sarbatori si cred eu la indemana tuturor.
Liliana

luni, 21 decembrie 2009

Toamna tarzie la manastire

Manastirea Sfantul Ioan Casian unde noi gasim sfintenie si pace.





Dealurile Casienilor



Turme de mioare



Lumina pomilor



Asteptam sa se inmoaie vremea si cu ajutorul lui Dumnezeu sa merge in noaptea de Ajun.

Pozele au fost facute de fiica mea cu putin timp inaintea iernii :)


Liliana

duminică, 20 decembrie 2009

Nu m-am putut abtine...







Azi pe la pranz in Constanta a inceput lapovita. Dupa cateva minute totul a fost acoperit cu gheata...pomii dar si ferestrele noastre.
Imi place iarna asta :)
Liliana

Arborele lui Iesei


Textul evanghelic se citeşte în Duminica premergătoare Crăciunului şi prezintă faptul că Iisus Hristos este Mântuitorul, Dumnezeu şi Om, adică în persoana Sa se regăsesc pe deplin cele două naturi: divină şi umană.
Că Hristos este Fiul lui Dumnezeu o demonstrează relatarea că Fecioara Maria zămisleşte Pruncul în chip supranatural, “de la Duhul Sfânt”, fără a cunoaşte bărbat, lucru certificat şi de către îngeri lui Iosif, logodnicul Mariei, prin primul colind despre Naşterea Domnului
Umanitatea Domnului este demonstrată prin actul întrupării şi Naşterii din Fecioară, ceea ce înseamnă că Pruncul are pe deplin fire umană, din care lipseşte însă stricăciunea păcatului.
Astfel, Hristos-Dumnezeu se face şi om, pentru a mântui umanitatea întreagă de robia păcatului, misiune subliniată şi prin numele Domnului: Iisus Hristos = Mântuitor uns de Dumnezeu.
Textul ne prezintă si genealogia Mântuitorului, pentru a sublinia faptul că El este Mesia, cel prevestit de către profeţii Vechiului Testament, care provine din mijlocul poporului ales al drepţilor Vechiului Testament.

Alte informatii aflati si aici

Va doresc o duminica linistita!
Liliana

sâmbătă, 19 decembrie 2009

Sfântul Ioan de Kronstadt


Înainte să te rogi Maicii Domnului crede că-ţi va ajuta!

Atunci când vii să te rogi împărătesei, Maicii lui Dumnezeu, crede cu tărie, înainte de rugăciune, că nu te vei întoarce de la ea fără a primi milostivire. Aşa este şi aşa se cuvine să gândeşti şi să crezi despre Dânsa. Fiindcă este Maica Atotmilostivă a Atotmilostivului Dumnezeu-Cuvantul şi despre milele sale nemăsurate şi fără de număr mărturisesc toate veacurile şi toate Bisericile creştine. Ea este, cu adevărat, „noian de milostivire şi de bine­faceri”, aşa cum aflăm spus în Canonul Odighitriei (Canon, cântarea 5, vers 1). De aceea, a nu veni cu încredere când te rogi către Dânsa ar fi o sminteai Îşi o necuviinţă, neîncrederea i-ar defăima bunătatea, aşa cum este defăimată bunătatea lui Dumnezeu când nu nădăjduieşti că vei obţine ceea ce ceri atunci când I te rogi. Oare cum alergi să ceri mila unei persoane sus-puse şi bogate, milă pe care toţi i-o cunosc şi pe care şi-a arătat-o în nenumărate rânduri? De obicei, fiind ferm convisă şi cu speranţă vie că vei obţine de la ea ceea ce vrei. Aşa se cuvine să fii şi când te rogi: să nu te îndoieşti şi să nu şovăi.
(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)
Alte fragmente din cartea "Viata mea in Hristos" gasiti aici
Liliana

vineri, 18 decembrie 2009

Dan Puric are cuvantul

Cunoscutul actor descoperă, după 20 de ani de la Revoluţie, o imensă prăpastie între clasa politică, intelectualitate şi popor, situaţie căreia i se adaugă distrugerea deliberată, prin desacralizare şi demitizare, a valorilor tradiţionale.
Aici puteti citi tot interviul luat maestrului Dan Puric
CARTE DE VIZITĂ
• Dan Puric s-a născut la 12 februarie 1959.• A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale" din Bucureşti, clasa prof. Dem Rădulescu.• Este actor al Teatrului Naţional „I. L. Caragiale" din Bucureşti.• Spectacolele sale de pantomimă au fost transmise de televiziunile BBC Belfast Royal College, 3SAT Frankfurt, RTL.• Este apreciat pe plan internaţional pentru spectacolele „Toujours l'amour", „Made in Romania", „Costumele" şi „Don Quijote".
Liliana

joi, 17 decembrie 2009

Un concert de colinde şi o icoană a noilor martiri români

Concertul “Linu-i, Doamne, Dalbe flori în Ţara Colindelor” va avea loc la Sala Rapsodia, joi 17 decembrie de la ora 19:00 și va aduce în faţa publicului corul Psaltic Horevma al Mănăstiriea Turnu – Prahova, și corul Psaltic de maici de la Mănăstirea Diaconeşti – Bacău.Alături de colinde tradiţionale, un moment important îl va constitui prezentarea albumului „Icoana Noilor Martiri ai Pământului Românesc” prin cele două dimensiuni esențiale pentru cultura noastră: unicitatea esteticii iconografice bizantine și paginile de istorie recentă a României de după cel de-al Doilea Război Mondial.

Eu nu locuiesc in Bucuresti , insa am aflat cu bucurie de la Claudiu Tarziu ca evenimentul va fi transmis live pe http://www.rostonline.org/ și va fi prezentat de Dan Puric și Răzvan Codrescu.


Pentru cei din Bucuresti si nu numai , bilete și rezervări la Casa de bilete Sala Rapsodia, str. Lipscani 53.Telefon 021 315 89 80, 0734 540 593Adresa de contact: pr@passe-partoutdp.roWebsite: http://www.passe-partoutdp.ro/


Liliana

miercuri, 16 decembrie 2009

Grigore Lese, ghid in lumea lui Craciun


Om cu multă carte, absolvent de Conservator, Grigore Leşe, sau Grigore a lu’ Ion Opriş, cum îi spun încă ţăranii din Stoiceni, Lăpuş, este unul dintre cei mai aprigi apărători şi promotori ai folclorului autentic, cel mai în măsură deci să povestească despre tradiţiile de Crăciun, despre „corinde“ şi colindători.
Grigore Leşe, colindător prin lume şi pe la porţile ceriului.

Vine Sfânta Sărbătoare a Crăciunului. Cum primeaţi Crăciunul când eraţi copil, în Lăpuş?
Cu bucurie. În preajma sărbătorilor se revărsau taina şi miracolul credinţei creştine. Noi, copiii, nu conştientizam aceste lucruri. Pentru noi, Crăciunul însemna primirea de daruri, aşteptam ca părinţii să ne cumpere ceva nou, special, cum numai la zile mari se întâmpla. Sărbătoarea presupune întotdeauna, renaştere, înviere, speranţă. Umblatul cu corinda era pentru mine cea mai mare bucurie şi mă pregăteam din vreme pentru asta. Şi astăzi copiii sunt primii care duc vestea Naşterii. Organizaţi în cete, reprezintă puritatea şi înnoirea timpului.
Cum trebuie să se pregătească omul pentru Crăciun, dincolo de shopping?
Sărbătoarea Crăciunului presupune un miez de sfinţenie.
Pentru mine pregătirea pentru sărbători înseamnă spectacole de calitate prin care oamenii să se regăsească mai buni, mai smeriţi, mai iertători, mai generoşi. Ar trebui să ne pregătim cu toţii la fel pentru marea sărbătoare, curăţindu-ne sufletul şi trupul, colindând şi dăruind.
Ce ar trebui să însemne de fapt „spiritul Crăciunului“?
Acest spirit nu poate fi definit. Trebuie doar simţit şi trăit.
Ce este aceea o colindă, domnule Leşe?
Colinda este o urare cântată, cu caracter festiv, de prevedere şi asigurare a viitorului, de comunicare şi împăcare cu sufletele morţilor, de invocare a unor reprezentări totemice. Se leagă de latinescul calendae care, în contact cu slava (koleda), a generat forma românească - colinda. Aceste cântece-urare au loc mai ales în locuri de trecere: la poartă, la fereastră sau în pragul casei. Când intră în casă, colindătorii încercuiesc masa cu daruri rituale, devenită în acele momente centrul lumii. Tema colindelor este de o mare diversitate. Există colinde de gazdă, profesionale (în special păcurăreşti, ciobăneşti), de june, de fată, de peţit, familiale (două surori, maica în căutarea fiului), cosmogonice, mito-religioase, satirice, de doliu şi multe altele. Au un caracter războinic şi refrene precum „florile dalbe“, „ziurel de ziuă“, „zorile dalbe“, „lerui alerui“, „hai lerui ler“. Execuţia colindei se face omofonic, în grup compact, antifonic sau heterofonic. Manifestările din timpul colindatului sunt complexe: oamenii se maschează, dansează, cântă, toate acestea ne duc cu gândul la vechile serbări ale lumii antice. Trecerea colindătorilor pe uliţele satului constituie un parcurs magic, adevărat brâu protector ce cuprinde întreaga comunitate, iar colindele, prin reactualizarea lor anuală, activează forţa magică a cuvântului.
Ce ascultăm noi azi sunt cu adevărat colinde?
Seamănă cumva ceea ce v-am povestit despre colinde cu ceea ce ascultăm?
Are vreo legătura bătrânelul acela simpatic, cu obraji rumeni, în haine roşii, cu Crăciunul? Cine este de fapt Moş Crăciun?
Înainte vreme în noaptea de Crăciun se ardea un butuc, iar tăciunele rămas se păstra de leac peste an. Butucul era un substitut al zeului autohton Crăciun, zeu solar întocmai ca Saturn al romanilor sau iranianul Mithra, a cărui moarte şi renaştere era sărbătorită în apropierea solstiţiului de iarnă. Ca personaj profan era un om bătrân, cu barba de omăt, frate cu Moş Ajun. La apariţia creştinismului la noi, Crăciun era un zeu atât de adorat încât nu putea fi ignorat de Calendarul Popular sau scos din conştiinţa colectivă. Astfel, apare ca figură apocrifă, „născut înaintea tuturor sfinţilor, mai mare peste ciobanii din satul în care s-a născut Hristos“. Personajul despre care m-aţi întrebat este „împrumutat“ din Occident şi şi-a suprapus imaginea peste datele tot mai îndepărtate şi neclare care s-au păstrat totuşi în imaginarul popular despre Moşul nostru.
Povestiţi-ne, vă rugăm, ce fac în zilele premergătoare Crăciunului creştinii din Maramureş?
Nu se comportă diferit de ceilalţi creştini de la noi. Îşi purifică sufletul prin spovedanie, trupul prin post, casa şi ograda printr-o curăţenie desăvârşită.
Unde aţi trăit cele mai tulburătoare experienţe de Crăciun?
În casa celei mai sărace femei din Ţara Lăpuşului. Eram copil. Nimeni nu voia să o colinde, stătea departe de vatra satului, dincolo de hotar. Era bătrână şi singură. Am colindat cum am ştiut mai mândru şi am fost primit şi răsplătit ca un prinţ. De atunci nu am mai mâncat niciodată aşa mere bune…Când a intrat bradul în tradiţia sărbătorilor de Crăciun? Datorită asocierii acestuia cu ideea de nemurire, bradul era adus în casă, venerat şi împodobit încă din timpul Saturnaliilor, înainte de naşterea lui Iisus. Se spune că primul brad de Crăciun a fost împodobit în Letonia prin secolul al XVI-lea. La noi bradul a fost dintotdeauna considerat arbore sacru şi întâlnim în aproape toate zonele ţării bradul de naştere, de nuntă, de judecată, de pomană, bradul funerar. Brad împodobit de Crăciun nu am avut când am fost mic. La sat nu se făcea. Abia când am crescut şi ne-am mutat la Târgu Lăpuş, mi-a făcut tata brad…
Care este corinda dvs. de suflet? Corindaţi-i, vă rugăm, şi pe cititorii noştri!
O, moarte, ce ţi-aş plăti/ La mine de n-ai vini… O, omule, ce grăieşti,/ Cât ai vre tu să trăieşti?Copacu-i cu rădăcină,/ Şi-a lui vreme încă vină:/ Uscă-i-se crengile,/ Sacă-i rădăcinile;D-apoi tu, că eşti de lut,/ Cum nu-i mere în pământ?/ Da-ş-ar domnii ce ş-ar da/ Numa-n pământ n-ar intra./ Da-ş-ar aor cu chilaŞi arjânt cu feldera,/ Numa-n pământ n-ar intra.Refrenul este „Viţă verde, iadăra“ şi se cântă după fiecare vers. Corinda aceasta se însoţeşte cu doba. Doba, nelipsită în vechime din recuzita zeilor războiului, însoţeşte ceata colindătorilor protejându-i de duhurile malefice dezlănţuite de haosul provocat de agonia şi moartea Zeului An. Funcţia apotropaică a dobei e susţinută şi de ungerea acesteia cu usturoi, plantă magică utilizată împotriva spiritelor rele. Totodată, doba are şi un rol de semnalizare, iar prin fixarea ritmului devine instrumentul care ordonează haosul. Acelaşi rol îl au şi zurgălăii, tălăngile sau clopoţeii. Astfel, eficienţa rituală a colindului este amplificată. Acum, că v-am şi colindat, nu-mi rămâne decât să va urez Crăciun fericit! Doamne ajută!
Gabriela Lupu in dialog cu Grigore Lese , articol preluat de aici
Liliana

duminică, 13 decembrie 2009

Tudor Gheorghe

"A cules, a restaurat şi a cântat folclor românesc, acompaniindu-se la cobză; a făcut acelaşi lucru cu taraf de lăutari; a interpretat ca nimeni altul versurile lui Marin Sorescu; a resuscitat muzica românească interbelică; a cântat cu orchestră simfonică şi cor (celebrele "Simfonice" partajate pe anotimpuri); a interpretat rolul lui Don Quijote în celebrul musical "Omul din La Mancha".
Mai rămăsese ceva neîncercat: rockul. Un spectacol rock cu Tudor Gheorghe ar părea o infatuare, cel puţin în ochii iubitorilor de chitare "supărate" şi de recitaluri de tobe dezlănţuite. Şi totuşi, nu! Concertul rock pe care-l pregăteşte neica Tudor nu e o infatuare. Este, pe de o parte, o încununare firească a marilor sale provocări muzicale, iar pe de altă parte, e cea mai potrivită formă de exprimare a unui mesaj tulburător. "DEGEABA" se numeşte acest spectacol şi este strigătul de disperare al unui întreg popor batjocorit de noua nomenclatură a comunismului cu faţă capitalistă, într-un timp istoric numit eufemistic tranziţie.
DACĂ NE PASĂ..."Un concert ca România, cu disperare, cu frustrare, dar şi cu iertare şi speranţă": Tudor Gheorghe - "Degeaba...?!", la Sala Palatului, la 18 decembrie. 74 de instrumentişti, 60 de corişti alături de o trupă rock vor evolua sub bagheta orchestratorului şi a dirijorului Marius Hristescu. Biletele pot fi achiziţionate din reţeaua magazinelor VreauBilet, Unirea Shopping Center et. 2, Rin Grand Hotel, la Sala Palatului şi online pe www.vreaubilet.ro. Preţul unui bilet este cuprins între 50 de lei şi 160 de lei.Este, probabil, cel mai complex, cel mai complet şi cel mai dramatic mesaj social exprimat pe o scenă de la Revoluţie încoace. El are la bază un concert mai vechi al lui Tudor Gheorghe, intitulat "Mie-mi pasă", realizat în memoria martirilor de la Timişoara şi a tuturor victimelor Revoluţiei din decembrie 1989.
"Primeşte-i, Doamne-n casa Ta/ Pe cei ce vin din Timişoara,/ Ei sunt ofranda cea mai grea/ Pe care ţi-o trimite Ţara!" - aşa începea albumul realizat după acest concert. Iar mesajul acestui început se păstrează şi în concertul actual, dar cu altă orchestraţie şi cu altă amplitudine a sentinţei de acuzare.
DEGEABA, scris cu majuscule şi pronunţat cu vehemenţă, nu este doar un spectacol. Este actul public de acuzare a tuturor infractorilor care s-au perindat la cârma ţării în ultimii 20 de ani. Niciodată, până acum, când aniversăm sfârşitul premoniţiei lui Brucan, circul politic nu s-a manifestat atât de grotesc, parcă pentru a ţine loc de decor spectacolului lui Tudor Gheorghe. Şi niciodată n-a fost mai potrivit acest mesaj decât acum, când, vrând parcă să-l ilustreze, pe scena politică se încaieră toată lumea cu toată lumea.
DEGEABA însă - şi aici se insinuează mesajul de speranţă! -, degeaba se bat, pentru că lumea, în sfârşit, s-a prins: minciunile se bat între ele, iar adevărul jafului naţional iese la suprafaţă ca untdelemnul.
Spectacolul "DEGEABA" nu e doar un strigăt de revoltă, este şi prohodul Minciunii Naţionale. Aşa să-i ajute Dumnezeu. Amin.
"Primeşte-i, Doamne-n casa Ta/ Pe cei ce vin din Timişoara,/ Ei sunt ofranda cea mai grea/ Pe care ţi-o trimite Ţara!"Tudor Gheorghe - acum 20 de ani"
Un articol semnat de Dana Andronie

In Constanta spectacolul va fi 19 decembrie , pretul biletului variaza intre 60 lei si 150 lei. Noi am luat cu 80 :)
Abia asteptam!!

Liliana

sâmbătă, 12 decembrie 2009

A venit iarna!

De aseara gradele au coborat sub 0 si nu mica ne-a fost mirarea sa ne trezim dimineata cu fulgi rasleti la geam. Copiii au sarit din pat, intreband de sanie. Sa va spun drept, eu credeam ca fulgii se vor opri destul de repede si asta pentru ca la Constanta zapada nu prea dureaza, clima fiind mai blanda si mediu sarat.
A nins toata ziua , iar in noaptea asta daca va continua sa cada zapada, vom merge la biserica cu sania :)
Chiar ma gandeam zilele trecute privind pe fereastra ,... toamna s-a sfarsit, iarna nu a inceput si ce ar fi acest timp fara Craciun, fara bucuria Nasterii Domnului care lumineaza toata aceasta perioada. Iar de azi mai avem un motiv de bucurie, putina zapada care acopera cenusiul orasului si bucura copilasii.
Liliana






Papucul Sfantului Spiridon


Papucul Sfântului Ierarh Spiridon al Trimitundei a ajuns pe 18 octombrie si în Constanţa, adus de părintele Curelaru Vicenţiu de la parohia Sfântului Pantelimon din Tesalonic, cu binecuvântarea ÎPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului.
Am avut bucuria sa ne inchinam si noi "papucelului" cu care Sfant Spiridon calatoreste prin lume fiind grabnic ajutator.
Am aflat mai multe de la parintele Ionut Holubeanu, preot paroh la biserica Sfantul Spiridon , din cartierul Inel II.
Dragul de Sf Spiridon, mare facator de minuni ( praznuit in 12 decembrie), isi toceste cateva perechi de papuci pe an, alergand prin lume sa faca bine celor care au nevoie de ajutorul sau. Anual, veşmintele şi încălţămintea Sfântului Ierarh Spiridon sunt schimbate pe insula Corfu şi dăruite diferitelor parohii, în funcţie de cerere, cu binecuvântarea ierarhului grec. De asemenea, o parte din moaştele Sfântului Spiridon sunt purtate în pelerinaj, în ţările ortodoxe.
Despre minunile Sfantul Spiridon al Trimitundei aflati mai multe detalii aici


Liliana

joi, 10 decembrie 2009

Familia ortodoxa



Revista "Presa Ortodoxa" si-a schimbat numele in "Familia Ortodoxa". Mai multe detalii gasiti aici

miercuri, 9 decembrie 2009

Miercurea fara cuvinte


Icoana din catapeteasma, Manastirea Sfantul Ioana Casian, Constanta
Irina realizeaza rubrica Miercurea fara cuvinte , mai multe detalii aici

marți, 8 decembrie 2009

Parintele Arsenie Papacioc- despre post

Nadajduiesc sa va folositi de cuvintele parintelui.

video

luni, 7 decembrie 2009

Serile Filocalice la Tomis

ASCOR CONSTANTA invita la SERILE FILOCALICE LA TOMIS:
Casa de Cultura (sala mica) orele 18
LUNI 7 Dec: Prof. Dr. Razvan Ionescu
MARTI 8 Dec: Protos. Nicodim Petre - Despre purul plictis de a trai
MIERCURI 9 Dec: Dr. Costion Niculescu - Riscul de a fi ortodox
JOI 10 Decembrie: IPS Teodosie - Despre echilibrul in viata de zi cu zi
Organizatori: ASCOR Constanta, Arhiepiscopia Tomisului, Radio Dobrogea

duminică, 6 decembrie 2009

Aparitie


Vă anunţ apariţia calendarului Predania 2010 - "Sfinţi ai vremurilor noastre".
Calendarul înfăţişează 12 chipuri de Sfinţi contemporani - români, greci, sârbi, ruşi şi arabi -, ce dau pildă de sobornicitatea Ortodoxiei şi de lucrarea sfinţitoare a Bisericii, împreună cu câteva cuvinte de folos ale acestora.Petreceţi lunile anului alături de Sfântul Nectarie din Eghina, Mitropolitul Pentapolei, făcătorul-de-minuni; Sfântul Siluan Athonitul, propovăduitorul iubirii lui Hristos; Sfântul Nicolae Velimirovici, Episcopul Ohridei şi Jiciei, noul Gură-de-Aur; Sfântul Ioan din Kronstadt, preotul cu rugăciunea de foc; Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ, nevoitorul în pustia Hozevei; Sfântul Amvrosie de la Optina, marele stareţ şi văzător-cu-duhul; Sfântul Rafail (Hawaweeney), episcopul Brooklynului, propovăduitor arab în America şi prietenul său, Sfântul Tihon Mărturisitorul, Patriarhul Moscovei şi Luminător al Americii; Sfântul Luca, Episcopul Crimeei, doctorul fără-de-arginţi şi mărturisitorul dreptei-slăviri în prigoana comunistă; Sfântul Ioan Maximovici, episcop al San Francisco-ului, făcătorul-de-minuni şi râvnitor al părinteştilor predanii; Sfântul Anthim din Hios, marele duhovnic şi tămăduitor al ostrovului Hiosului, întemeietorul mănăstirii Panaghiei; şi Sfântul Serafim din Viriţa, stareţul înzestrat cu darul înainte-vederii şi facerii-de-minuni de la Lavra Sfântului Alexandru Nevski.Pe lângă aceştia, în fiecare lună sânt însemnate praznicele împărăteşti, cele patru Posturi ale Bisericii, sfinţii Români, precum şi alţi sfinţi mai puţin cunoscuţi la noi, dar cu importanţă în iconomia Mântuirii.Detalii la: http://www.predania.ro/calendar2010.html

vineri, 4 decembrie 2009

Sfantul Ierarh Nicolae


"Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-au arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor." (din Tropar)

Si pentru ca se apropie Sfantul Nicolae va recomand cartea scrisa de parintele Constantin Necula , Viata Sfantului Nicolae, Ed Agnos
Cuvintele parintelui spun totul despre evlavia si dragostea poporului, pentru acest minunat drept al Sau.
"Am scris aceasta carte cercetand izvoare istorice si lucrari demne de incredere, ca sa invatam acum impreuna cine este Sfantul Nicolae. Ca sa nu ne mai lasam furati de modul in care unii cred ca-l pot ascunde pe Sfantul nostru drag printre reclame si baloane colorate. El nu acolo locuieste. Ci in catapetesmele bisericii, in icoanele pline de bucurie din casele sarmanilor, in inima celor de la capataiul bolnavilor, in mangaierea copiilor singuri, in gestul de adanca prietenie al camaderiei gata sa moara pentru celalalt. Si, o sa vedeti, in infaptuirile pline de smerita afectiune". Pr. Constantin Necula
La multi si fericiti ani, celor care poarta numele Sfantului !
Liliana

luni, 16 noiembrie 2009

Postul copiilor

Postul copiilor

Despre necesitatea postului pentru suflet si trupul nostru marturiseste intreaga literatura patristica.
Influenta benefica a postului asupra sanatatii trupului o sustin si oamenii de stiinta, dar numai in cazul cand sufletele lor sunt luminate de invatatura lui Hristos.
Ca parinti, pe langa respectarea intr-o oarecare masura a postului, ne vom ingriji si de ferirea copiilor de obiceiul lacomiei sau de mesele prea dese.
Sfantul Episcop Teofan Zavoratul da urmatorul sfat parintilor: „Copilul trebuie hranit astfel, incat o data cu dezvoltarea trupului, aducatoare de putere si sanatate, sa nu-i aprindem in suflet patima imbuibarii pantecelui. Sa nu ne uitam ca este mic, ci chiar din primii ani sa-i potolim trupul atras de pacat si sa-l invatam sa-l domine pentru ca in adolescenta, in tinerete si mai tarziu sa stapaneasca cu usurinta aceasta necesitate”.
De alimentatia copilului depind multi factori de mai tarziu. Inconstient pot fi inradacinate voluptatea si execsul in mancare-doua tipuri de lacomie, inclinatii pagubitoare pentru trup si suflet.
Programul de masa stabilit nu trebuie incalcat fara un motiv intemeiat. Astfel copilul se invata sa nu ceara de mancare cum i s-a facut foame, ci sa astepte ora mesei, ceea ce reprezinta primele exercitii de infranare a propriilor dorinte.
Nu vom tolera capriciile copilului, dandu-i sa manance doar ceea ce-i place. De asemenea, este rau sa-l obisnuim cu mancare buna si aleasa. Ea trebuie sa fie cat mai simpla.
Cand copiii vor mai creste si se vor contura caracterul si inclinatiile lor, parintii vor da dovada de tact in privinta duratei postului acestora. De exemplu, nu-i vom lipsi de dulciuri impotriva vointei lor si nu vom neglija calitatea mancarii in zilele de post. Fiereste, ca pentru copiii slabi si bolnavi restrictiile nu vor fi aspre, acestora li se vor da dezlegari sau, in cazul lor, chiar se va renunta la post.
Nici copiii mari nu vor fi obligati sa respecte cu asprime toata pravila postului, daca nu le va fi pe plac. In acest caz postul nu ar aduce nici un folos sufletului, ci doar il va inaspri. Mantuitorul a spus: „...mila voiesc, iar nu jertfa” (Mt. 9, 13). Sensul postului sta in abtinerea de buna voie de la manacare si limitarea la strictul necesar. Pentru ca sa nu se simta impovarati de restrictiile postului, copiii vor fi invatati sa posteasca de mici.


N.E. Pestov, Cum sa ne crestem copiii. Calea spre desavarsita bucurie, pg. 56, cap. Postul





sâmbătă, 14 noiembrie 2009

Postul Nasterii Domnului


Postul Nasterii Domnului

Mi-a placut tare mult ce a spus Natalia. De aceea, ma alaturi si eu acestei calatorii.
Va doresc, post binecuvantat!

Liliana

Povestiri despre Bunul Dumnezeu

Povestiri despre Bunul Dumnezeu

Bunul Dumnezeu mi-a daruit viata si sa ma bucur de ea. De mica L-am simtit, mangaindu-mi viata. Ii intrezaream prezenta cand vedeam bunatatea bunicilor si simteam bucurie iesind in largul naturii sau la joaca.
Mai tarziu am aflat ca puteam sa-I vorbesc si bunica mi-a asezat aceasta in inima, seara de seara.
Si astazi sunt recunoscatoare ca raiul copilariei mele s-a impartasit din vesnicia pe care s-a sprijinit intotdeauna taranul.
Bunul Dumnezeu mi-a daruit familia, langa care redescopar vesnicia Lui.
Va invit sa ne reamintim bucuriile cele mai simple ale vietii.
Liliana
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare