Postul copiilorDespre necesitatea postului pentru suflet si trupul nostru marturiseste intreaga literatura patristica.
Influenta benefica a postului asupra sanatatii trupului o sustin si oamenii de stiinta, dar numai in cazul cand sufletele lor sunt luminate de invatatura lui Hristos.
Ca parinti, pe langa respectarea intr-o oarecare masura a postului, ne vom ingriji si de ferirea copiilor de obiceiul lacomiei sau de mesele prea dese.
Sfantul Episcop Teofan Zavoratul da urmatorul sfat parintilor: „Copilul trebuie hranit astfel, incat o data cu dezvoltarea trupului, aducatoare de putere si sanatate, sa nu-i aprindem in suflet patima imbuibarii pantecelui. Sa nu ne uitam ca este mic, ci chiar din primii ani sa-i potolim trupul atras de pacat si sa-l invatam sa-l domine pentru ca in adolescenta, in tinerete si mai tarziu sa stapaneasca cu usurinta aceasta necesitate”.
De alimentatia copilului depind multi factori de mai tarziu. Inconstient pot fi inradacinate voluptatea si execsul in mancare-doua tipuri de lacomie, inclinatii pagubitoare pentru trup si suflet.
Programul de masa stabilit nu trebuie incalcat fara un motiv intemeiat. Astfel copilul se invata sa nu ceara de mancare cum i s-a facut foame, ci sa astepte ora mesei, ceea ce reprezinta primele exercitii de infranare a propriilor dorinte.
Nu vom tolera capriciile copilului, dandu-i sa manance doar ceea ce-i place. De asemenea, este rau sa-l obisnuim cu mancare buna si aleasa. Ea trebuie sa fie cat mai simpla.
Cand copiii vor mai creste si se vor contura caracterul si inclinatiile lor, parintii vor da dovada de tact in privinta duratei postului acestora. De exemplu, nu-i vom lipsi de dulciuri impotriva vointei lor si nu vom neglija calitatea mancarii in zilele de post. Fiereste, ca pentru copiii slabi si bolnavi restrictiile nu vor fi aspre, acestora li se vor da dezlegari sau, in cazul lor, chiar se va renunta la post.
Nici copiii mari nu vor fi obligati sa respecte cu asprime toata pravila postului, daca nu le va fi pe plac. In acest caz postul nu ar aduce nici un folos sufletului, ci doar il va inaspri. Mantuitorul a spus: „...mila voiesc, iar nu jertfa” (Mt. 9, 13). Sensul postului sta in abtinerea de buna voie de la manacare si limitarea la strictul necesar. Pentru ca sa nu se simta impovarati de restrictiile postului, copiii vor fi invatati sa posteasca de mici.
Influenta benefica a postului asupra sanatatii trupului o sustin si oamenii de stiinta, dar numai in cazul cand sufletele lor sunt luminate de invatatura lui Hristos.
Ca parinti, pe langa respectarea intr-o oarecare masura a postului, ne vom ingriji si de ferirea copiilor de obiceiul lacomiei sau de mesele prea dese.
Sfantul Episcop Teofan Zavoratul da urmatorul sfat parintilor: „Copilul trebuie hranit astfel, incat o data cu dezvoltarea trupului, aducatoare de putere si sanatate, sa nu-i aprindem in suflet patima imbuibarii pantecelui. Sa nu ne uitam ca este mic, ci chiar din primii ani sa-i potolim trupul atras de pacat si sa-l invatam sa-l domine pentru ca in adolescenta, in tinerete si mai tarziu sa stapaneasca cu usurinta aceasta necesitate”.
De alimentatia copilului depind multi factori de mai tarziu. Inconstient pot fi inradacinate voluptatea si execsul in mancare-doua tipuri de lacomie, inclinatii pagubitoare pentru trup si suflet.
Programul de masa stabilit nu trebuie incalcat fara un motiv intemeiat. Astfel copilul se invata sa nu ceara de mancare cum i s-a facut foame, ci sa astepte ora mesei, ceea ce reprezinta primele exercitii de infranare a propriilor dorinte.
Nu vom tolera capriciile copilului, dandu-i sa manance doar ceea ce-i place. De asemenea, este rau sa-l obisnuim cu mancare buna si aleasa. Ea trebuie sa fie cat mai simpla.
Cand copiii vor mai creste si se vor contura caracterul si inclinatiile lor, parintii vor da dovada de tact in privinta duratei postului acestora. De exemplu, nu-i vom lipsi de dulciuri impotriva vointei lor si nu vom neglija calitatea mancarii in zilele de post. Fiereste, ca pentru copiii slabi si bolnavi restrictiile nu vor fi aspre, acestora li se vor da dezlegari sau, in cazul lor, chiar se va renunta la post.
Nici copiii mari nu vor fi obligati sa respecte cu asprime toata pravila postului, daca nu le va fi pe plac. In acest caz postul nu ar aduce nici un folos sufletului, ci doar il va inaspri. Mantuitorul a spus: „...mila voiesc, iar nu jertfa” (Mt. 9, 13). Sensul postului sta in abtinerea de buna voie de la manacare si limitarea la strictul necesar. Pentru ca sa nu se simta impovarati de restrictiile postului, copiii vor fi invatati sa posteasca de mici.
N.E. Pestov, Cum sa ne crestem copiii. Calea spre desavarsita bucurie, pg. 56, cap. Postul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu