"Intr-una din vizitele sale in cartierul Hitrovka, Stareta, insotita de econoama manastirii, a intrat intr-o carciuma, unde la o masa, in jurul unei sticle de vodca, era adunat un grup de vagabonzi. Adresandu-se unuia dintre ei, Elisabeta i-a zis: „Omule bun...”. Dar imediat o voce ragusita i-a strigat: „Ce om bun? Asta e un hot, care nu-i bun de nimic!”...Fara sa ia seama la cele auzite, Stareta a continuat sa-i spuna omului cu pricina ca avea nevoie de ajutorul lui, explicandu-i ca geanta in care avea bani si obiecte de impartit saracilor era prea grea ca s-o poata duce singura si rugandu-l sa i-o aduca la manastire. Zicand acestea, Elisabeta s-a intors si a plecat, fara sa tina seama de protestele celor de fata, care-i strigau ca vagabondul va fura cu siguranta toti banii si-i va da pe bautura. Spre uimirea tuturor, cand Stareta a ajuns seara acasa, omul o astepta la poarta cu geanta neatinsa. Dupa ce maicile i-au dat sa manance, el a rugat-o pe Cuvioasa Elisabeta sa-l primeasca sa lucreze la manastire. Stareta l-a angajat ca ajutor de gradinar si viata omului s-a schimbat cu totul. A incetat sa mai fure si sa bea, iar cu timpul a ajuns chiar un bun crestin."
Viata si patimirea, Sfintei Elisabeta, Mare Ducesa a Rusiei , pg. 45
Liliana
Toti meritam o alta sansa.
RăspundețiȘtergere