“Cand izbucneau anumite conflicte intre noi, el se ruga. Si rugaciunea lui era lucratoare. Ne era rusine, pentru ca el se ruga si noi stiam asta. Atunci nu se ruga cu voce tare, dar fata lui era complet transformata. Noi intelegeam ca se roaga pentru noi si ne opream din cearta. Era intr-o stare fizica atat de proasta pentru ca fusese torturat in Pitesti vreme de trei ani. L-au batut peste piept, peste spate pana i-au distrus plamanii. Dar el se ruga toata ziua. El niciodata nu a spus ceva rau impotriva celor care l-au torturat, ci ne vorbea despre Iisus Hristos” (pr. Gh. Calciu).
"Nu Te-am cantat, o, Doamne, nu Ti-am patruns nici taina,
Ti-am plans numai pe urme, urcand pe Golgota!
Dar sufletu-mi mi-e negru ca sa-TI sarute haina
Si plansul meu e rece langa iubirea Ta".
Dar sufletu-mi mi-e negru ca sa-TI sarute haina
Si plansul meu e rece langa iubirea Ta".
Zi de pomenire si de amintire, Constantin Oprisan
Liliana
Liliana, multumesc pentru postarea aceasta...
RăspundețiȘtergereSi pentru chipul cel nou al blog-ului...ma bucur ca ti-au inflorit surorile Soarelui!
Cu multa placere:)
RăspundețiȘtergereMi-as fi dorit de mult sa schimb fata blog-ului insa abia acum am gasit ceva care sa-mi placa. Te imbratisez!