"Ţin minte că în decembrie ’89 poetul Ioan Alexandru, venit val-vârtej în mijlocul mulţimilor, anunţa, ţipând aproape în urechile creştinilor, că: „Hristos a înviat!”. Era iarnă, venea Crăciunul. Poetul, certat atât de des înainte-vreme de criticii literari pentru încăpăţânarea cu care susţinea prezenţa Logosului în istorie, se trezea acum brusc, pe loc, apostrofat de jurnalişti, de ne-teologi şi chiar de „specialişti în teologie” că a spus o mare bazaconie. Cum să-ţi saluţi poporul, de Naşterea Domnului, cu salutul pascal?! Cum să spui de Crăciun: „Hristos a înviat!”?
Mentalitatea atee plutea în voie, urâtă şi incongruentă. Spartă pe loc de anunţul Învierii, era în derivă. Alimentată prost şi pozitivist, ea se întorcea, fără ruşine, împotriva evidenţei. Se vedea cu ochiul liber că Poetul era singurul care ştia cu adevărat ce e Învierea, la ce e bună ea şi, mai mult decât atât, cum şi când se foloseşte salutul pascal.
Ce bine ar fi dacă „Hristos a înviat!” ar deveni crezul şi salutul nostru de zi cu zi. Asta ca să înţeleagă fariseii şi cărturarii că Învierea lui Hristos nu e celebrată doar o dată în an ci, spre surprinderea lor, la orice Liturghie şi, spre mirarea lor, în tot timpul şi în tot locul, dacă nu suntem tonţi, ci suntem creştini cu adevărat. Aşadar, în ciuda „tiptirişurilor” de tot felul - cum ar zice N. Steinhardt, să spunem, „cu timp şi fără timp” - cum ar spune Apostolul Pavel, „Hristos a înviat!”.
Pr. Ioan Pintea, Însemnările unui preot de ţară
Adevarat a inviat! si mare adevar graieste preotul in aceasta cuvantare
RăspundețiȘtergere