Postul Mare – pelerinaj spre Înviere
„Vremea Postului să o începem cu bucurie, supunându-ne pe noi nevoinţelor celor duhovniceşti. Să ne lămurim sufletul, să ne curăţim trupul. Să postim, precum de bucate, aşa şi de toată patima, desfătându-ne cu virtuţile Duhului. Întru care petrecând cu dragoste, să ne învrednicim toţi a vedea preacinstită patima lui Hristos Dumnezeu, şi Sfintele Paşti, duhovniceşte bucurându-ne”.
Această cântare, pe care o auzim la vecernia din seara Duminicii lăsatului sec de brânză, exprimă atitudinea pe care fiecare creştin ortodox ar trebui să o aibă faţă de Postul Mare: să-l întâmpine cu bucurie şi să-l ţină în întregime dar nu numai ca un post de bucate ci ca o nevoinţă duhovnicească de curăţire de păcate şi dobândire a virtuţilor, astfel încât să se facă părtaş patimilor lui Hristos şi să prăznuiască Paştile ca Învierea Lui în inima sa şi biruinţa Lui asupra păcatului şi morţii din el.
„Vremea Postului să o începem cu bucurie, supunându-ne pe noi nevoinţelor celor duhovniceşti. Să ne lămurim sufletul, să ne curăţim trupul. Să postim, precum de bucate, aşa şi de toată patima, desfătându-ne cu virtuţile Duhului. Întru care petrecând cu dragoste, să ne învrednicim toţi a vedea preacinstită patima lui Hristos Dumnezeu, şi Sfintele Paşti, duhovniceşte bucurându-ne”.
Această cântare, pe care o auzim la vecernia din seara Duminicii lăsatului sec de brânză, exprimă atitudinea pe care fiecare creştin ortodox ar trebui să o aibă faţă de Postul Mare: să-l întâmpine cu bucurie şi să-l ţină în întregime dar nu numai ca un post de bucate ci ca o nevoinţă duhovnicească de curăţire de păcate şi dobândire a virtuţilor, astfel încât să se facă părtaş patimilor lui Hristos şi să prăznuiască Paştile ca Învierea Lui în inima sa şi biruinţa Lui asupra păcatului şi morţii din el.
Postul cel adevărat este postul de păcate
Prin slujbele sale şi prin glasul părinţilor duhovniceşti, Biserica ne atrage continuu atenţia că postul nu trebuie să se rezume la aspectele sale exterioare ci trebuie să fie în primul rând un post de păcate, o străduinţă mai mare de a nu păcătui şi de a împlini poruncile lui Hristos. Încheiem cu o stihire de la vecernia din marţea primei săptămâni a Postului în care suntem învăţaţi care este postul cel adevărat şi bineplăcut Domnului:
„Să postim post primit, bineplăcut Domnului; postul cel adevărat este înstrăinarea de răutăţi, înfrânarea limbii, lepădarea mâniei, depărtarea de pofte, de clevetire, de minciună, de jurământul cel mincinos. Lipsirea de acestea este postul cel adevărat şi bineprimit”(Triodul, 2000, pg 100)
Prin slujbele sale şi prin glasul părinţilor duhovniceşti, Biserica ne atrage continuu atenţia că postul nu trebuie să se rezume la aspectele sale exterioare ci trebuie să fie în primul rând un post de păcate, o străduinţă mai mare de a nu păcătui şi de a împlini poruncile lui Hristos. Încheiem cu o stihire de la vecernia din marţea primei săptămâni a Postului în care suntem învăţaţi care este postul cel adevărat şi bineplăcut Domnului:
„Să postim post primit, bineplăcut Domnului; postul cel adevărat este înstrăinarea de răutăţi, înfrânarea limbii, lepădarea mâniei, depărtarea de pofte, de clevetire, de minciună, de jurământul cel mincinos. Lipsirea de acestea este postul cel adevărat şi bineprimit”(Triodul, 2000, pg 100)
Postul trebuie împletit cu rugăciunea
Postul de bucate nu epuizează nevoinţa postirii. Mântuitorul ne învaţă că demonii sunt alungaţi numai cu post şi rugăciune (Matei 17, 21). Aşadar postul trebuie împletit cu rugăciunea, rostul postirii alimentare fiind tocmai acela de a ne uşura inima pentru a ne putea deschide în rugăciune lui Dumnezeu. Perioada de post trebuie să fie o perioadă de înmulţire a rugăciunii, atât a celei personale cât şi a celei de la biserică printr-o participare mai intensă la slujbe.
Slujbele Postului Mare au o frumuseţe aparte fiind caracterizate de ceea ce părintele Alexander Schmemann numeşte „tristeţea strălucitoare”: o atmosferă de tristeţe care aduce însă în suflet strălucirea luminii lui Hristos. Această trăsătură este specifică doar slujbelor din zilele de peste săptămână (de luni până vineri) de aceea, în Postul Mare ar trebui să facem cu toţii efortul de a participa şi la aceste slujbe şi în mod deosebit la Liturghia darurilor mai înainte sfinţite, la Canonul Sfântului Andrei Criteanul, la deniile din Săptămâna Mare. O semnificaţie aparte o are Liturghia darurilor mai înainte sfinţite, ritual de împărtăşire de seară de o frumuseţe aparte care împlineşte o zi de ajunare petrecută în perspectiva întâlnirii cu Hristos prin cuminecare, zi care devine o imagine a întregii noastre vieţi pe care trebuie să o petrecem în perspectiva întâlnirii cu Hristos la moartea noastră.
Pr. Florin Botezan (Biserica Memoriala Mihai-Viteazul, Alba-Iulia)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu