În această Duminică s-a rânduit de către Biserică citirea a două texte evanghelice, cel al Pildei Semănătorului şi cel al Rugăciunii lui Iisus- Dumnezeu Fiul către Dumnezeu-Tatăl.
Ambele texte evanghelice, dar mai cu seamă cel de-al doilea, au un numitor comun cu această Duminică a 21 după Rusalii în care se face cinstirea celor 367 de Sfinţi părinţi (Ierarhi) ai Bisericii care au participat la Sinodul al 7-lea ecumenic, de la Niceea din anul 787, unde a fost condamnat iconoclasmul ca erezie, şi s-a restabilit cultul sfintelor icoane. Numitorul comun este cunoaşterea lui Dumnezeu prin trăirea credinţei.
Pilda Semănătorului este rostită de către Hristos ca prezentare a celor 4 tipuri de caractere religioase ale omului în raport cu Domnul Hristos – Cuvântul lui Dumnezeu, asemănat cu o sămânţă care odată ajunsă în ţarina inimii noastre, rodeşte sau nu virtuţile vieţii creştine.
Cele 4 caractere sunt, după cum Hristos le descrie, următoarele: omul necredincios (sămânţa de lângă drum), omul formal în credinţă sau cu o credinţă superficială (sămânţa de pe piatră care nu prinde rădăcină), omul lumesc al credinţei, care doreşte trăirea credinţei, dar se înconjoară de griji şi bogăţii lumeşti ( sămânţa căzută între spini) şi, singurul caracter cu adevărat creştin, omul credincios care trăieşte în Dumnezeu şi rodeşte virtuţi ale Duhului Sfânt, după puterea lui (sămânţa care cade în loc bun şi rodeşte treizeci, şaizeci, o sută).
Rugăciunea lui Iisus către Tatăl este citită ca simbol al sobornicităţii Bisericii, în cinstea Sfinţilor Părinţi de la Sinodul 7 ecumenic, deoarece modul în care Biserica vieţuieşte şi ia hotărâri cu privire la învăţătura de credinţă este cel sinodal, descris de Domnul în rugăciune: „…ca să fie una precum suntem şi Noi.” (Ioan 17, 11), adică unitatea de învăţătură şi trăire a Bisericii, care are ca singur scop îndrumarea credincioşilor către viaţa veşnică: „Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis” (Ioan 17, 3).
Ambele texte evanghelice, dar mai cu seamă cel de-al doilea, au un numitor comun cu această Duminică a 21 după Rusalii în care se face cinstirea celor 367 de Sfinţi părinţi (Ierarhi) ai Bisericii care au participat la Sinodul al 7-lea ecumenic, de la Niceea din anul 787, unde a fost condamnat iconoclasmul ca erezie, şi s-a restabilit cultul sfintelor icoane. Numitorul comun este cunoaşterea lui Dumnezeu prin trăirea credinţei.
Pilda Semănătorului este rostită de către Hristos ca prezentare a celor 4 tipuri de caractere religioase ale omului în raport cu Domnul Hristos – Cuvântul lui Dumnezeu, asemănat cu o sămânţă care odată ajunsă în ţarina inimii noastre, rodeşte sau nu virtuţile vieţii creştine.
Cele 4 caractere sunt, după cum Hristos le descrie, următoarele: omul necredincios (sămânţa de lângă drum), omul formal în credinţă sau cu o credinţă superficială (sămânţa de pe piatră care nu prinde rădăcină), omul lumesc al credinţei, care doreşte trăirea credinţei, dar se înconjoară de griji şi bogăţii lumeşti ( sămânţa căzută între spini) şi, singurul caracter cu adevărat creştin, omul credincios care trăieşte în Dumnezeu şi rodeşte virtuţi ale Duhului Sfânt, după puterea lui (sămânţa care cade în loc bun şi rodeşte treizeci, şaizeci, o sută).
Rugăciunea lui Iisus către Tatăl este citită ca simbol al sobornicităţii Bisericii, în cinstea Sfinţilor Părinţi de la Sinodul 7 ecumenic, deoarece modul în care Biserica vieţuieşte şi ia hotărâri cu privire la învăţătura de credinţă este cel sinodal, descris de Domnul în rugăciune: „…ca să fie una precum suntem şi Noi.” (Ioan 17, 11), adică unitatea de învăţătură şi trăire a Bisericii, care are ca singur scop îndrumarea credincioşilor către viaţa veşnică: „Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis” (Ioan 17, 3).
Va doresc duminica binecuvantata!
Foarte frumos, felicitari!!! Chiar mi-a placut!!! Am incercat sa gasesc site-ul sursei, dar nu l-am gasit... Cu toate acestea, bravo!!!
RăspundețiȘtergere