Copilul din noi

"Incerc sa-mi imaginez ce fel de om as fi fost si cum ar fi fost viata mea, daca in copilarie nu as fi fost invatata sa ingenunchez la marginea patului si sa spun, inainte de a adormi, rugaciunea. Nu reusesc, pentru ca ar fi vorba de cineva atat de diferit, incat nu pot sa-l inteleg, simt doar ca trebuie sa-mi fie mila de el. Pentru ca, in timp ce spuneam "Inger, ingerasul meu" cu pleopele cat mai grele si vedeam printre gene cum ingerii se joaca falfaind intre viata si vis, adormeam fericita, iar acea senzatie de dulce intimitate cu transcendentul nu avea sa ma mai paraseasca niciodata.
Nu pot sa-mi imaginez cum as fi rezistat tuturor incercarilor prin care am trecut de-a lungul vietii, fara sentimentul nascut atunci ca nu sunt niciodata singura, ca langa mine se afla mereu, protejandu-ma si gata sa ma ajute, ingerul pazitor din rugaciunea de la marginea patului. Si asta pentru ca pur si simplu nu as fi rezistat. Toata puterea, tot curajul si chiar toata inteligenta pe care m-am sprijinit mai tarziu proveneau din acel miraculos sentiment al nesinguratatii descoperite in prima copilarie.
De altfel, aceste rugaciuni simple de inceput de lume- cu versurile lor naive, invatate pe de rost de copii chiar inainte de a le intelege- reusesc intr-un mod aproape magic sa fixeze in micile suflete, pentru tot restul vietii, linia despartitoare dintre bine si rau, ca si credinta, bunatatea, duiosia, compasiunea, dragostea, speranta. Sunt ca niste seminte semanate la timpul potrivit din care , poate, vor creste plantele care sa apere viitorul de uscaciune, opunand luptei salbatice intre generatii, dragostea de parinti si legii de fier al celui mai puternic, mila calda pentru cel mai slab.
Recitesc induiosata si cu nostalgie poezii pe care le recitam cand aveam 3-4 ani si pe care le stiu pe dinafara si acum, fara sa le judec estetic si fara sa mi se para invechite. Le recitesc cu sentimentul cu care privesc vechile icoane pe sticla in care chiar stangacia desenului da farmecul si argumentul autenticitatii.
Tot ce pot sa sper este ca un numar cat mai mare din copiii de azi sa le invete pentru toata viata si un numar cat mai mare din adultii de maine sa si le aduca aminte cu induiosarea si nostalgia mea de acum, cu neobosita convingere ca lumea noastra tehnica si rece mai poate fi incalzita- si salvata astflel- la sanul vechilor obiceiuri si a vesnicei credinte. Si nu sunt in stare sa-mi imaginez un tablou mai vibrant de optimism si speranta decat viziunea milioanelor de copii ai viitorului ingenunchiati in camasute albe la marginea patului si spunand cu pleole grele de somn "Inger, ingerasul meu..."

Cuvant semnat de Ana Blandiana la cartea "Poezii crestine pentru copii" antologie de Leon Magdan

Liliana