La Duminica Sfintei Cruci

“Astăzi înainte merge Crucea Domnului, şi credincioşii o primesc pre dânsa cu dragoste şi câştigă tămăduiri sufletului şi trupului şi de toată boala. Pre aceasta o sărutăm cu bucurie şi cu frică; cu frică pentru păcat, că nevrednici suntem, iar cu bucurie pentru mântuirea pe care o dă lumii, Cel Ce S-a pironit pre ea, Hristos Domnul, Care are mare milă.”

Liliana

BUNAVESTIRE

“Cuvântul Tatãlui cel necuprins, din tine, Nãscãtoare de Dumnezeu, s-a cuprins întrupându-Se; si chipul cel întinat, la chipul cel dintâi întorcându-l, cu dumnezeiascã podoabã l-a amestecat. Deci, mãrturisind mântuirea, Îl închipuim cu fapta si cu cuvântul.”

LUCA 1:24-38

"Iar dupa aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zamislit si cinci luni s-a tainuit pe sine, zicând: “Ca asa mi-a facut mie Domnul în zilele în care a socotit sa ridice dintre oameni ocara mea.”
Iar în a sasea luna a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al carei nume era Nazaret, catre o fecioara logodita cu un barbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria.
Si intrând îngerul la ea, a zis: Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvântata esti tu între femei.
Iar ea, vazându-l, s-a tulburat de cuvântul lui si cugeta în sine: Ce fel de închinaciune poate sa fie aceasta?
Si îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu. Si iata vei lua în pântece si vei naste fiu si vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare si Fiul Celui Preaînalt Se va chema si Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, parintele Sau. Si va împarati peste casa lui Iacov în veci si împaratia Lui nu va avea sfârsit.
Si a zis Maria catre înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat? Si raspunzând îngerul, i-a zis: Duhul Sfânt se va pogorî peste tine si puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea si Sfântul care Se va naste din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema.
Si iata, Elisabeta, rudenia ta, a zamislit si ea fiu la batrânetea ei si aceasta este a sasea luna pentru ea, cea numita stearpa. Ca la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta.
Si a zis Maria: “Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvântul tau!” Si îngerul a plecat de la ea.

De ce rasaduri, verdeturi si legume?

• Nu necesita investitii mari.
  
• Se pot cultiva si pe-o palma de loc - pe balcon, in fata blocului, in curte.
  
• Poate fi o indeletnicire de baza, dar si in timpul liber.
  
• Pot participa - implica toti membrii familiei, inclusiv copiii.
  
• Daca se produce mai mult decat pentru nevoile proprii, putem schimba cu alte produse sau vinde la vecini sau in piete. Suntem producatori, nu?
  
• Vom consuma legume sanatoase, ecologice, cultivate de noi intr-un an inspirat putem obtine venituri frumoase din rasaduri, verdeturi si legume.
  
• De la gradina proprie nu vom fi disponibilizati!
  
• Putem consuma si vinde produsele proaspete dar si conservate.

Oricum, chiar daca nu ai tot ce-ti trebuie, pamant, casa la tara si altele, poti macar sa-ti transformi casa intr-o gradina.

Va doresc succes!
Liliana

Miercurea fara cuvinte

Irina realizeaza "Miercurea fara cuvinte"
Ce este "Miercurea fara cuvinte"?
Miercurea , pe internet, bloggerii care participa la "Wordless Wednesday" ( "miercurea fara cuvinte"), posteaza pe blogul lor o fotografie (de preferinta proprie, si nu luata de pe net) care nu are nevoie de explicatii. De aici si titlul "wordless"- adica "fara cuvinte". Se considera ca fotografia vorbeste de la sine, astfel incat nu mai e nevoie de o descriere. Desigur, daca cineva doreste sa adauge cateva cuvinte nu e nici o problema.

"Lumina lina a sfintei slave a Tatalui ceresc Celui fara de moarte, Celui Sfant si Fericit, Iisuse Hristoase, venind la apusul soarelui, vazand lumina cea de seara, laudam pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, Dumnezeu; vrednic esti in toata vremea a fi laudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel de dai viata, pentru aceasta lumea Te slaveste." (din slujba Vecerniei)

Liliana

La echinoctiul de primavara...

"Prin soare se constituie cele patru anotimpuri: primul primavara, caci prin el a facut Dumnezeu universul.
Acest lucru il arata si faptul ca si pana acum in acest anotimp odraslesc florile. Primavara este de asemenea anotimpul cand ziua este egala cu noaptea. Primavara este de douasprezece ore si noaptea de douasprezece ore. Este temperata, crescatoare de sange, calda si umeda. Tine mijloc intre iarna si vara: este mai calda si mai uscata decat iarna, dar mai rece si mai umeda decat vara. Acest anotimp se intinde de la 21 martie pana la 24 iunie.

(Sfantul Ioan Damaschin- Dogmatica)

Asadar, de astazi, oficial, suntem in primavara, iar mai jos, cateva poze cu ce am lasat urma...

Va doresc o primavara cu mult soare!

Liliana

Duminica Sf. Grigore Palama- teologul energiilor necreate

A doua duminicã din Postul Mare Biserica o consacrã pomenirii Sfântului Grigore Palama a cãrui importantã a fost decisivã în istoria Bisericii. Prãznuirea sa se leagã de prima duminicã din post pentru cã prin învãtãtura si viata sa, prin miscarea isihastã a cãrei promotor a fost, nu face altceva decât sã dezvolte chestiunile schitate odinioarã prin învãtãtura despre cinstirea icoanelor. În aceastã zi, Biserica îl cinsteste cu aceste cuvinte:

“Bucurã-te cel prin care a fost gonit întunericul! Bucurã-te vestitorule al Dumnezeirii celei nezidite!
Bucurã-te vãditorule al celei zidite si nebune cu adevãrat!
Bucurã-te cel ce ai spus cã firea lui Dumnezeu este înãltime neajunsã!
Bucurã-te cel ce ai zis cã lucrarea Lui este adâncime care nu se poate lesne vedea!
Bucurã-te cã slãvirea lui Dumnezeu bine ai vestit-o!
Bucurã-te cã pãrerile fãcãtorilor de rele le-ai mustrat!
Bucurã-te luminãtorule, cel ce ai arãtat Soarele!
Bucurã-te paharule care dai bãuturã nemuritoare!
Bucurã-te prin care si-I pare rãu de rãul pe care L-a trimis asupra voastrã”
Bucurã-te prin care strãluceste adevãrul!
Bucurã-te prin care s-a întunecat minciuna!
Bucurã-te propovãduitorule al harului!” (Utrenie, icos).

Sfântul Grigore Palama (1296-1359) a rãmas în constiinta Bisericii ca teologul “energiilor divine necreate” sau, cum spune cântarea, “propovãduitorul harului”. Aceasta deoarece Grigore a apãrat si a afirmat împotriva detractorilor sãi cã prin harul dumnezeiesc se face unire noastrã cu Dumnezeu. Dumnezeu este într-adevãr absolut inaccesibil, înãltime neajunsã, adâncime care nu se poate lesne vedea, dar El lucreazã, Se reveleazã, se împãrtãseste, iar omul a fost creat pentru a participa la Dumnezeu, pentru a se uni prin harul Sãu cu El.

Experienta de credintã pe care o apãrã si care s-a impus în Ortodoxie este o experientã în egalã mãsurã bisericeascã si personalã, este o comuniune cu Dumnezeu în Hristos prin Duhul Sfânt la care putem ajunge în Bisericã ca Trup a lui Hristos. Este într-un anume fel o dobândire a constiintei învierii noastre prin Cel care a înviat( Olivier Clement).

Cunoasterea lui Dumnezeu ca fapt al experientei este proprie nu numai câtorva mistici, spune Sfântul Grigorie, ci tuturor celor care trãiesc în Hristos, adicã în deplinãtatea vietii bisericesti a Sfintelor Taine: “Cum sã nu-i lumineze El pe cei ce se împãrtãsesc cu vrednicie cu raza divinã a Trupului Sãu, care este în noi, luminându-le sufletele asa cum a luminat trupurile ucenicilor pe muntele Tabor? Cãci atunci acel trup, izvor al luminii harului nu era încã unit cu trupurile noastre; El lumina din afarã pe cei ce se apropiau de El cu vrednicie; dar astãzi, pentru cã El este amestecat cu noi si existã în noi, El lumineazã sufletul dinlãuntru.”(Sfântul Grigore Palama).

Devenit arhiepiscop al Tesalonicului Sfântul Grigore predica practic în fiecare zi, recomanda tuturor lectura si studiul Scripturilor, sublinia importanta comunitarã a Liturghiei de duminica, propovãduia împãrtãsirea aproape zilnicã si chiar ajunge sã schiteze un soi de sociologie crestinã, spunând cã Hristos a restabilit unitatea umanã astfel încât toti oamenii, chiar dacã o stiu sau nu, sunt consubstantiali, nu numai asemãnãtori, ci o singurã fiintã, o singurã viatã în Hristos (Olivier Clement).

Triumful doctrinei Sfântului Grigore în secolul al XIV-lea în sânul Bisericii a fost socotit ca un triumf al teologiei Întrupãrii. Prãznuit pe 14 noiembrie, ziua mutãrii sale la cele vesnice, pomenirea sa în a doua duminicã din post este socotitã ca o a doua Biruintã a Ortodoxiei.

sursa aici

Va doresc o dumineca cu pace!
Liliana

Ieroschimonahul Samson- Despre educatia copiilor

Întrebare: Dimineţa copilul se roagă singur.
Răspuns: E periculos pentru el. S-ar putea să deprindă a se ruga într-un asemenea mod, încât dracii să-l atace şi să-l înfricoşeze.

Î: În Postul Mare se poate da copiilor în vârstă de 3-4 ani salam?
R: E infricoşător fie şi numai să te gândeşti la aceasta, dar să-i mai şi dai... Laptele poate fi dat ca o excepţie pentru copii. Toate lactatele. Să li se ofere copiilor odihnă de carne şi peşte.

Î: Copilul îmi şopteşte taine de-ale lui la ureche.
R: E minunat. Păstrează aceasta. Pedepseşte-l doar cu dreptate, fără să te mânii, fără răutate, iubindu-l. Atrage-i atenţia asupra iubirii lui de sine. Nu-l jigni, nu-l înjosi, ci mângâie-l. Fii sever doar faţă de minciună, înşelăciuni, încăpăţânare.

Î: E voie să însemnăm cu semnul Sfintei Cruci veşmintele copiilor?
R: Da. Se poate (cămaşa, ciorapii, rochiţele). "În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin". E absolut necesară însemnarea cu semnul Sfintei Cruci.

Î: Copilul meu m-a întrebat de ce nu se roagă o anumită persoană. Eu i-am răspuns: "Îi slujeşte dracului".
R: În zadar i-ai spus aşa. Nu e bine. Prin aceasta îl inveţi pe copil să judece şi să devină fariseu.Copilul trebuie să citească fără intonaţie, şi doar rugăciunile pe care le înţelege cu mintea sa. Mai bine nişte rugăciuni scurte: "Auzi-ne pe noi", "Ajută-i pe mama şi pe tata". Să citească Vieţile sfinţilor iarăşi şi iarăşi, la nesfârşit, şi să vorbeşti cu el despre acestea.

Î: Nu i-am cumpărat îngheţată, i-am zis că mai are nevoie de căciuliţă, de încălţăminte.
R: E foarte bine ca incă de la început să se obişnuiască să vadă greutatea câştigării existenţei, să preţuiască cele câştigate cu trudă şi nu să risipească.
Învaţă-l şi încredinţează-i multe treburi.
Pentru încăpăţânarea în cele rele şi pentru neascultare, mai întâi trebuie să-i explici, iar apoi, dacă nu vrea să asculte, poate fi şi pedepsit.
Poartă de gijă să nu-l lauzi niciodată, şi despre el să nu povesteşti nimănui, trebuie apărat de laudă.Să se joace, însă cu măsură, ca să nu încalce ascultarea.

Î: Orice mustrare, orice ridicare de glas, chiar şi cu dreptate fiind, poate să deprime?
R: Da. Sunt indignat până la lacrimi atunci când sunt certaţi copiii.

Î: Educaţia copilului depinde de Dumnezeu?
R: E o impertinenţă să crezi că educaţia copilului depinde doar de Dumnezeu. Domnul Dumnezeu ţi l-a încredinţat şi ţie iţi va cere răspuns. Domnul Însuşi îl apără şi îl îndrumă şi îl înţelepţeşte datorită bunăvoinţei Sale şi rugăciunilor tale.

Preluat de pe blogul Iulianei, DIN PRIDVOR

Recomandare de carte

"Tarâmul minunilor" împleteste învataturile patristice ortodoxe cu sugestii practice adresate parintilor; din aceasta împletire a rezultat o carte care nu este numai o sursa de inspiratie, ci si o lectie de bun simt. Pentru a zugravi atât virtutile crestinesti, cât si metodele de a favoriza dezvoltarea lor în sufletele copiilor, Elizabeth White se sprijina pe bogata ei experienta de profesoara, mama si credincioasa ortodoxa devotata.
Fiecare capitol se încheie cu o lista de idei practice pe care orice parinte poate încerca sa le aplice, pentru a spriji­ni cultivarea unor calitati de caracter precum atentia si tace­rea. Aceasta carte, care este un mic tezaur, s‑ar putea intitula: „Ce au de spus Sfintii Parinti despre arta de a fi parinte”.
Studiul de fata este si un manual care îi va ajuta pe parinti, pe profesori si pe toti cei care se ocupa de copii si au grija de ei sa creeze un context potrivit, o atmosfera care sã favorizeze promovarea unei atitudini ortodoxe fata de sine, fata de ceilalti, fata de lume si fata de Dumnezeu.
Cartea a fost scrisa pentru copiii cu vârste sub opt ani.

Taramul minunilor. Cum sadim virtutile crestine ortodoxe in sufletele copiilor nostri , autor Elizabeth White

Cu drag,

Liliana

Miercurea fara cuvinte

Irina realizeaza "Miercurea fara cuvinte"
Ce este "Miercurea fara cuvinte"?
Miercurea , pe internet, bloggerii care participa la "Wordless Wednesday" ( "miercurea fara cuvinte"), posteaza pe blogul lor o fotografie (de preferinta proprie, si nu luata de pe net) care nu are nevoie de explicatii. De aici si titlul "wordless"- adica "fara cuvinte". Se considera ca fotografia vorbeste de la sine, astfel incat nu mai e nevoie de o descriere. Desigur, daca cineva doreste sa adauge cateva cuvinte nu e nici o problema.

Liliana

Lecturi duhovniceşti pentru vremea Postului Mare

Postul cel Mare este o perioadă în care creştinii ortodocşi îşi pot intensifica şi lecturile duhovniceşti. Astfel, alături de post şi rugăciune, lecturile din Sfânta Scriptură sau din scrierile Sfinţilor Părinţi şi ale Părinţilor duhovniceşti sunt de mare folos pentru înaintarea noastră duhovnicească.

Părintele Florin Botezan ne face câteva recomandări: „Cred că Postul cel Mare ar trebui să fie o perioadă în care să încercăm pe de-o parte să ne aplecăm mai mult asupra noastră, să încercăm un pic să ne eliberăm de împrăştierea pe care ne-o produce viaţa de zi cu zi, pe care ne-o produce mass-media care ne agresează neîncetat şi să încercăm mai mult să ne rugăm, să încercăm mai mult să medităm, să ne cercetăm cugetul şi să citim mai mult. Este o perioadă extraordinară Postul Mare pentru a redescoperii bucuria lecturii, pe care din păcate epoca noastră a audiovizualului a reuşit să o înăbuşe în mare măsură. De aceea Părinţii duhovniceşti insistă tot mai mult asupra importanţei şi a unui post mediatic, a unui post de mass-media. Adică un post de televizor şi poate chiar de radio, de Internet şi de celelalte mijloace care ne agresează, care ne împrăştie, care ne bombardează tot timpul cu informaţii care ne fac să ieşim din noi înşine şi să uităm de probleme esenţiale ale mântuirii noastre. Şi atunci acest post de televizor, acest post de mass-media poate fi compensat de lectură. Şi sigur că în primul rând lectura duhovnicească, lectura Sfintei Scripturi care trebuie să fie o constantă a vieţii noastre duhovniceşti nu numai în posturi, ci şi înafara posturilor, şi pe lângă Sfânta Scriptură există o bogăţie extraordinară de literatură duhovnicească. Avem o şansă, după 1990 s-au editat o mulţime de cărţi duhovniceşti, tarabele sunt pline de cărţi duhovniceşti, iar bibliotecile, chiar şi bibliotecile parohiale, din ce în ce mai mult au astfel de cărţi duhovniceşti pe care le putem lua şi să le citim. Iar ca şi cărţi care se referă într-un mod precis la perioada postului şi care ne ajută să înţelegem mai bine sensul acestei perioade a Postului Mare, în primul rând aş vrea să recomand cu toată căldura cartea Postul cel Mare a Părintelui Alexandru Schmemann, o carte esenţială, fără de care nu putem să înţelegem cum se cuvine perioada Postului Mare şi nu putem să avem un folos deplin din această perioadă. O carte pe care aş spune că orice creştin care îşi pune serios problema trăirii cu intensitate a Postului Mare, ar trebui să o citească sau să o recitească la fiecare început de Post Mare. Pentru cei care doresc să aprofundeze mai mult semnificaţia Postului Mare există o altă carte mult mai voluminoasă şi care intră în amănuntele, amănunte mult mai multe, este vorba despre Triodul explicat al Părintelui Macarie de la Mănăstirea Simonos Petras, care este iarăşi o carte deosebit de folositoare, deosebit de utilă. În afară de acestea, cum spuneam şi înainte, aş recomanda cu căldură literatură duhovnicească Vieţi ale Sfinţilor, Cuvintele ale Sfinţilor, Cuvintele ale Părinţilor contemporani. Există o bogăţie extraordinar de literatură duhovnicească la care avem acces în zilele noastre şi în mod deosebit în Postul Mare cred că ar trebui să ne aplecăm asupra ei.”
(Pr. Florin Botezan)

Va doresc o saptamana cu spor in toate!

Liliana

Sãrbãtoarea biruintei dreptei credinte

“Cu totul era între cei de jos, si dintre cei de sus nicicum nu s-a despãrtit”

spunem in Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos

iar in Acatistul Maicii Domnului :

“Bucurã-te raza Luminii celei neapuse; bucurã-te raza zilei celei de tainã”.

Ca o razã de luminã din altã lume, icoana este o deschizãturã în lumea veacului viitor, prin care vedem pe Dumnezeu cu ochii trupesti.

Mintea trece dincolo de ea si se înaltã la o cunoastere de tainã a celor nevãzute, iar cinstirea adusã icoanei trece la sfântul înfãtisat pe ea si prin el la Dumnezeu, Izvorul sfinteniei.

(Pr. Petroniu Schitul Prodromul)

Va doresc o duminica frumoasa!
Liliana

Conferinte la Tomis- Datoria mea fata de tanara generatie

Mucenici dobrogeni

9martie 2010

Va plac mucenicii?
Sigur ati avut ocazia astazi sa gustati macar o pereche de mucenici, sau o supica aromata.
Post binecuvantat in continuare si Mucenicii sa va fie aproape!

Sinaxar 9 martie

Sfintii 40 de mucenici au fost victimele persecutiei împãratului Licinius (308-323). Fiind soldati curajosi si apreciati pentru serviciile lor în cetatea Sevasta din Armenia (azi Sivas, Turcia), guvernatorul local a încercat sã obtinã, din partea lor, lepãdarea de credintã. Mai întâi a încercat sã-i convingã promitându-le avantaje si favoruri, dar nu a putut; sfintii i-au rãspuns: “Dacã noi am luptat pentru împãratul acesta pãmântesc, cu cât mai multã ardoare trebuie acum sã ne angajãm în luptã pentru Atottiitorul universului. Cãci nu existã pentru noi decât o singurã viatã: «moartea pentru Hristos»”.
Dupã esecul acestei metode si vãzându-i asa de fermi si hotãrâti în credintã, guvernatorul a poruncit sã fie dezbrãcati de vesmintele lor si lãsati toatã noaptea pe un lac înghetat din apropierea cetãtii. Meritã sã amintim aici, în rezumat, mãrturisirea de credintã pe care o fac în timpul suferintelor acesti martiri, pe care Biserica a pãstrat-o si transmis-o în scris: «Dezbrãcând aceste vesminte, aruncãm de asemenea omul cel vechi! Pentru cã prin înselãciunea sarpelui noi am îmbrãcat tunicile de piele (Fac. 3, 21 ), ne dezbrãcãm astãzi pentru a obtine Raiul pe care noi l-am pierdut! Frigul este aspru, dar dulceata Raiului este nespusã! Pãtimim pentru o scurtã vreme pentru a fi în “sânul lui Avram”! Cumpãrãm bucuria vesnicã cu pretul unei scurte nopti de chinuri! Pentru cã, oricum, într-o zi acest trup stricãcios trebuie sã moarã, acceptãm acum sã murim ca sã trãim vesnic!»
Suferinta începe sã fie din ce în ce mai insuportabilã; din cei 40 unul nu mai rezistã si îsi pãrãseste locul; celorlalti 39 li se aratã cununi strãlucitoare din cer coborând asupra lor. Înaintea acestei minuni unul din gardieni constatã cã a 40-a cununã rãmâne suspendatã în aer, pãrând sã astepte pe cineva sã împlineascã numãrul celor alesi. Îsi aruncã vesmintele si înainteazã în grabã pe gheatã pentru a se bucura cu ceilalti martiri, strigând cã si el este crestin.

sursa foto

Moastele celor 40 de Mucenici se pãstreazã si astãzi, mai ales la mãnãstirile de la Muntele Athos. Sãrbãtoarea lor s-a statornicit în Bisericã încã din secolul al IV-lea, în principal datoritã familiei Sfântului Vasile cel Mare: mama sa, Sfânta Emilia, a ridicat prima bisericã consacratã celor 40 de Mucenici; iar Sfântul Vasile cel Mare si fratele sãu Grigore de Nyssa au rostit panegirice (predici de laudã) în cinstea lor.
Pr. Cosmin Bufnea

Cu drag,
Liliana

Gogosele de post

Astazi, pana au venit copiii am facut gogosele de post :)

Am respectat intocmai reteta Irinei pentru ca am folosit masina de paine care mi-a usurat foarte mult munca.

Ingrediente pe care le-am pus in masina de paine:
250 ml apa
70 ml ulei
1lgta sare
5-6 linguri zahar
esenta de rom
coaja rasa de lamaie si de portocala
500 g faina
1 pachetel drojdie granule dr. Oetker

Am folosit programul nr. 13 pentru framantat si dospit

Am intins aluatul pe masa cu putina faina, apoi le-am decupat cu un pahar si le-am pus in ulei incins la prajit.

Cam asa arata poza finala,

gogoselele de post, bune si pentru desert dar si pentru micul dejun

Liliana

Tristetea strãlucitoare

Postul poate fi cel mai bine descris ca o “atmosferã”, “un climat” în care fiecare din noi intrã, ca fiind mai întâi o stare a mintii, a sufletului, care timp de sapte sãptãmâni pãtrunde întreaga noastrã existentã. Scopul postului nu este acela de a ne sili sã acceptãm câteva obligatii formale, ci acela de a ne “înmuia” inima, astfel încât aceasta sã se deschidã cãtre realitãtile duhovnicesti, sã cunoascã tainica “sete si foame” dupã comuniunea haricã cu Dumnezeu.

Aceastã “atmosferã” de post, aceastã “stare a mintii” este determinatã în mare parte de slujbe, de diferitele schimbãri ce intervin în viata liturgicã în aceastã perioadã. Luându-le separat, aceste schimbãri pot apãrea ca fiind “rânduieli” de neînteles, reguli formale la care trebuie sã consimtim formal; dar, întelese ca un întreg, ele descoperã si comunicã duhul Postului, ne fac sã vedem, sã simtim si sã exprimãm acea tristete strãlucitoare care reprezintã adevãratul mesaj si dar al Postului.
Intrând într-o bisericã în timpul slujbei de post, întelegem imediat ce înseamnã aceastã expresie oarecum contradictorie. O anumitã tristete tainicã pãtrunde slujbele: vesmintele sunt întunecate, slujbele mai lungi decât de obicei si mai “monotonie”.

Apoi începem sã realizãm cã aceastã lungime si “monotonie” a slujbelor sunt necesare dacã dorim sã descoperim tainica si, la început, nevãzuta lucrare a slujbei în noi. Încetul cu încetul începem sã simtim cã aceastã tristete este, într-adevãr, “luminoasã”, cã o transformare tainicã este gata sã se petreacã în noi. Este ca si cum am ajunge într-un loc în care zgomotele si agitatia vietii, a strãzii, a tot ceea ce de obicei ne umple zilele si chiar noptile, nu au acces – un loc în care toate acestea nu mai au nici o putere. Tot ceea ce ni se pãrea atât de important încât ne umplea mintea, acea stare de neliniste care a devenit, practic, a doua naturã, dispare undeva iar noi ne simtim liberi, usori, fericiti. Nu este vorba despre acea fericire superficialã care vine si pleacã de douãzeci de ori într-o zi si este atât de fragilã si trecãtoare; este o fericire care vine din aceea cã sufletul a atins o “altã lume”, a luminii, pãcii si încrederii.
Realizãm cã este imposibil sã trecem din starea normalã a vietii noastre plãsmuitã în întregime din agitatie, fugã si griji, în aceastã nouã stare fãrã a ne “linisti” mai întâi. Din aceastã cauzã, cei ce percep slujbele Bisericii ca pe niste obligatii, cei care întotdeauna pun întrebãri despre minimul necesar (De câte ori trebuie sã mergem la bisericã? De câte ori trebuie sã ne rugãm?) niciodatã nu pot întelege adevãrata naturã a cultului care ne poartã în altã lume.
Odatã ce devenim “usori si linistiti lãuntric” monotonia si tristetea acestor slujbe dobândesc o nouã semnificatie, sunt transfigurate. Ceea ca la început apare ca monotonie, acum se dezvãluie ca pace, ceea ce simteam ca fiind tristete este descoperit ca primele miscãri ale sufletului spre descoperirea adâncimii sale pierdute.


“Strãlucire tristã”: tristetea înstrãinãrii mele de Dumnezeu, a pustiului devenit viata mea; strãlucirea prezentei si iertãrii lui Dumnezeu, bucuria redobânditei dorinte dupã Dumnezeu, pacea cãminului regãsit.
Acesta este duhul slujbelor de post din zilele de peste sãptãmânã, slujbele de sâmbãtã si duminicã rãmânând aproape neschimbate. De aceea oricine vrea sã înteleagã sensul autentic al Postului Mare trebuie sã facã efortul de a participa si la slujbele din timpul sãptãmânii.
Pãrintele Alexander Schmemann(Postul Mare)

Va doresc post binecuvantat!
Liliana

Prima casa

Aceste creaturi mici si-au construit cuibul deasupra pervazului ferestrei unei case dintr-o localitate spaniola. Proprietarul casei, X, a urmarit in fiecare zi, timp de aproximativ doua luni munca celor doua pasarele. Acesta a fost fascinat si uimit observand cum pasarelele munceau aprox. 8-10 ore pe zi, sase zile pe saptamana iar Duminica se odihneau si nu aduceau la cuib nici macar un fir de pai.
Aceasta specie de pasari cu un comportament sociabil, precum si alte specii cum ar fi turturica si porumbelul se mai numesc si pasarile Lui Dumnezeu. Ele formeaza perechi pe viata iar in cazul disparitiei ori mortii unui membru al unei perechi, celalalt nu isi mai “reface viata”, deosebind astfel binele de rau.

via mail

Cu drag,
Liliana