Se afișează postările cu eticheta calatorii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta calatorii. Afișați toate postările
sâmbătă, 19 decembrie 2015
sâmbătă, 2 august 2014
franturi de calatorie...si Bun gasit!
luni, 28 octombrie 2013
Cum să trăiești ca tânăr ortodox azi?
Congresul Nepsis 2013: Belgia, 1-3 noiembrie 2013
Actualităţi şi evenimenteCongresul Nepsis 2013 se va desfasura în perioada 1-3 noiembrie în Belgia, cu participarea tuturor ierarhilor Mitropoliei si a invitatilor Klaus Keneth si diac. Sorin Mihalache.
Congresul Nepsis 2013
Congresul Nepsis (Federația Fraternităților Nepsis) din acest an 2013 se va desfășura în Belgia și va fi organizat și găzduit de filiala Nepsis Belgia. Sunt așteptati peste 150 de tineri din întreaga mitropolie. Iată câteva informații suplimentare legate de congres, informații pe care sperăm că le veți putea face cunoscute celor din jurul vostru:
Perioada: 1-3 noiembrie 2013
Tema Congresului: Cum să trăiești ca tânăr ortodox azi?
Loc de desfășurare: Centrul La Foresta, Leuven: http://www.laforesta.be/
Invitați : Toți ierarhii din cadrul Mitropoliei noastre (Înaltpreasfințitul mitropolit Iosif, Preasfințitul Siluan, Preasfințitul Timotei, Preasfintițul Ignatie, Preasfințitul Marc) au confirmat prezența.
Acestora li se adaugă: Dl Klaus Keneth și Păr. Diac. Sorin Mihalache de la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Dumitru Stăniloae" din Iași.
Cost de participare: 95 Euro (mesele și cazarea incluse)
Ziua de vineri 1 noiembrie este o zi de vizită (Brugges și Bruxelles) și toți cei care doresc să participe la aceasta sunt așteptați de joi seara. Joi seara cazarea va fi la familii.
Congresul începe vineri seara și va fi deschis de Înaltpreasfințitul Iosif. În ziua de sâmbătă vor fi 2 conferințe dimineața și ateliere pe diferite teme după amiaza susținute de ierarhii prezenți și invitații noștri. O drumeție, program pentru discuții și întâlniri sunt de asemenea prevîzute sâmbătă.
Toți tinerii care doresc să vină la congres TREBUIE să se înscrie folosind formularul disponibil la adresa http://nepsis.be/congres-2013/inscriere/
Toți cei dintre voi care aveți alte întrebări vă rugăm să ni le adresați la adresa de email: congresnepsis2013@gmail.com
Ne dorim prin intermediul acestei întâlniri să aflăm răspunsuri, să ne bucuram, să ne împrietenim cu alții dar mai ales să descoperim pe Hristos în celalalt și în toate câte se vor întâmpla acolo.
Veți găsi în acest mesaj afișul congresului cu speranța că îl veți putea afișa în cadrul parohiei dumneavoastră sau face public acolo unde vă aflați.
Vă așteptăm cu drag,
Gabriela Pipirig în numele echipei de organizare
Dl Klaus Keneth s-a convertit la Ortodoxie după o întâlnire cu Părintele Sofronie de la Essex și este autorul mai multor cărți printre care "2 milioane de km în căutarea Adevărului". Deși are un discurs direct care poate uimi și chiar provoca pe mulți dintre noi, sperăm că din experiența sa și cu ajutorul ierarhilor prezenți să putem încă o dată să înțelegem de ce suntem ortodocși.
Păr. Diacon Sorin Mihalache de la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Dumitru Stăniloae", Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași, are o mare experiență în lucrul cu tinerii, coordonează câteva proiecte de educare și dezvoltare a adulților, este interesat de dialogul între știință și religie și răspunde tinerilor la provocările societății noastre.
Etichete:
calatorii,
despre viata,
viata crestina
marți, 27 august 2013
Am revenit...
Bine v-am regasit! N-am dat bir cu fugitii ci doar acum cateva zile am revenit pe plaiuri dobrogene. Ne dezmortim picioarele de la atata mers...cu masina, fireste, si despachetam bagaje de zor. Ne-a prins tare bine vacanta asta, intru-cat am avut un an scolar foarte greu si epuizam, nu atat pentru mine cat mai ales pentru unul din copii, iar acum uitadu-ma in urma e foarte valabila vorba romaneasca, "ce nu te omoara, te intareste".
Asadar, sa va impartasesc si voua din bucuriile traite...
Etichete:
calatorii,
Duhovnicesti,
manastiri,
vacante,
viata crestina
luni, 22 august 2011
Fir intins...!
"Cea mai spectaculoasa si neobisnuita lume romaneasca, o insula, nici apa, nici pamant. O lume extraordinar de frumoasa si generoasa vara, dar iarna dusmanoasa si aproape inaccesibila"
Radu Anton Roman
"Nimic din ceea ce am putea trăi în natura închisă de graniţele geografice româneşti nu se repetă. Luaţi munţii de la răsărit, imberbi şi vulcanici, şi vedeţi că nu seamănă cu cei de la apus, blânzi şi gânditori, şi nicidecum cu cei dobrogeni, înţelepţi şi resemnaţi ca nişte capete de călugăr...
Între toate formele de relief, Delta Dunării e însă cea dintâi fără pereche..."
Între toate formele de relief, Delta Dunării e însă cea dintâi fără pereche..."
Radu Anton Roman
luni, 11 aprilie 2011
Manastirea Cernica
luni, 6 decembrie 2010
Sfanta Filofteia- ocrotitoarea Tarii Romanesti
Astazi, 7 decembrie, Biserica ortodoxã prãznuieste pe o sfântã de numai 12 ani. Sfânta Filofteia s-a nãscut in anul 1206 in cetatea Târnova la sud de Dunãre. La moartea mamei sale, Filofteia a rãmas in grija tatãlui ei. Dar dupã putin timp, tatãl ei se cãsãtoreste cu o femeie strãinã traditiilor si vietii crestinesti care nu o agreat-o niciodatã pe tânãra copilã, bãtând-o si învrãjbind si pe tatã asupra ei. Ducând hranã tatãlui ei la câmp, Filofteia întâlnea în drum multime de sãraci si, fiind milostivã împãrtea din ea sãracilor, atrãgând nemultumirea si reprosul pãrintelui. Într-una din zile tatãl descoperã fapta ei si orbit de furie scoate o bardã pe care o avea la el si loveste pe fatã la picior. În urma rãnii ea îsi dã obstescul sfârsit. Corpul neînsufletit al copilei a devenit greu si imposibil de urnit. Dupã slujba înmormântãrii nici tatãl nici arhiepiscopul cetãtii, nici altcineva nu au putut ridica trupul Sfintei Filofteia, întelegând cã e voia Sfintei sã nu fie transportatã în cetatea Târnova, clericii au început sã rosteascã numele mai multor biserici din stânga si din dreapta Dunãrii. Când a fost rostit numele bisericii cu hramul Sf. Nicolae de la Curtea de Arges, trupul ei a devenit mult mai usor decât era firesc. Înstiintat, voievodul Radu Negru a venit cu mare alai, a ridicat trupul Sfintei si l-a asezat cu mare cinste în Biserica Domneascã din Curtea de Arges. Acolo se pãstreazã pânã astãzi sãvârsind multe minuni.marți, 30 noiembrie 2010
Spre Betleemul romanesc
"Astăzi, 30 nov., îl sărbătorim pe nu doar pe Apostolul Domnului, Sfantul Andrei, ci şi pe Apostolul românilor, încreştinătorul nostru.
Mâine, 1 dec., este ziua naţională a României, adică sărbătoarea neamului românesc. Vedem, aşadar, cum cele două sărbători, prăznuite în chip fericit una după alta, reflectă de fapt legătura dintru începuturi, inseparabilă a neamului românesc cu credinţa creştină.
În acest sens, sărbătoarea de astăzi, a apostolicităţii creştinismului românesc o anticipează şi o revendică pe cea de mâine, a libertăţii şi unităţii neamului românesc.” (Arhim. Alin Albu)
drumul spre M-rea Sfantul Apostol Andrei
Crucea in forma de X pe care a fost rastignit Apostolul "Cel dintai chemat" si care se afla la intrarea spre drumul ce duce spre manastire
icoana pe lemn din Biserica mare a manastirii
fresce, interiorul Bisericii
intrarea in Pestera Sfantului(stanga jos)Pace in suflet, dragoste, sanatate si belsug de bunatati de la Bunul Dumnezeu.
Cu drag,
Liliana
Etichete:
calatorii,
SFINTI DRAGI,
viata crestina
marți, 23 noiembrie 2010
Acasa la Sfantul Antonie Sihastrul
Unul dintre marii sihaştri ai Carpaţilor a fost şi Cuviosul Antonie de la Schitul Iezerul (Cheia)-Vâlcea, numit de credincioşii din partea locului „Sfântul Antonie Sihastrul".
Sfântul Antonie era de loc din satele subcarpatice ale judeţului Vâlcea. Crescând de mic în iubire de Hristos şi cunoscând câţiva sihaştri trăitori la linişte, la vârstă potrivită s-a tuns în monahism la Schitul Iezerul, unde s-a nevoit în anii tinereţii. Apoi, sporind în rugăciune şi smerenie, cu binecuvântarea egumenului, s-a retras la viaţă pustnicească în Muntele Iezerul din apropiere, prin jurul anului 1690. Acolo se ostenea singur într-o mică peşteră de piatră, lăudând pe Dumnezeu ziua şi noaptea şi luptându-se neîncetat cu duhurile rele şi cu neputinţele firii. Căci nimeni, afară de sihaştri, nu ştie cât de mari sunt ispitele şi încercările celor ce se nevoiesc în viaţa pustnicească.
Neavând un lăcaş propriu de rugăciune, Cuviosul Antonie a luat binecuvântare şi a săpat singur cu mâinile sale un mic paraclis în stâncă, lucrând trei ani de zile. Ziua lucra, iar noaptea priveghea şi se ruga cu mâinile înălţate la cer, vărsând multe lacrimi. Apoi episcopul Ilarion de la Râmnicu- Vâlcea l-a sfinţit. În acest mic paraclis se ruga neîncetat Cuviosul Antonie. Aici făcea ziua şi noaptea sute de metanii, aici citea rânduiala slujbelor zilnice şi Utrenia de la miezul nopţii. În sărbători mari şi în posturi venea din timp în timp câte un ieromonah din schit şi săvârşea Sfânta Liturghie. Astfel, liniştea, singurătatea, chilia în piatră, biserica, neîncetata rugăciune, citirea scrierilor Sfinţilor Părinţi şi cugetarea la cele dumnezeieşti formau raiul pământesc al Cuviosului sihastru Antonie. Aici se curăţea pe sine de mândrie şi de dulceţile cele trecătoare ale firii şi de aici se pregătea zi de zi pentru bucuriile nemuritoare ale vieţii cereşti.
Auzindu-se peste tot despre viaţa sfântă a Cuviosului Antonie, veneau pe poteci de munte numeroşi ucenici, călugări, preoţi şi credincioşi să se roage împreună cu el, să-i ceară sfaturi şi rugăciuni. Iar fericitul sihastru îi primea cu dragoste, îi odihnea, îi hrănea cu cuvintele cele dumnezeieşti şi îi libera cu pace, creând astfel o adevărată reînnoire duhovnicească în Oltenia de sub munte.
După 25 de ani de aspră nevoinţă şi sihăstrie, Sfântul Antonie şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, prin anul 1714, fiind plâns mult de ucenici şi îngropat lângă micul său paraclis, cum se vede până astăzi. Credincioşii urcă vara până aici, aprind lumânări, fac rugăciuni şi se închină în „Peştera Sfântului Antonie", cerându-i binecuvântare şi ajutor.
Sfântul Antonie era de loc din satele subcarpatice ale judeţului Vâlcea. Crescând de mic în iubire de Hristos şi cunoscând câţiva sihaştri trăitori la linişte, la vârstă potrivită s-a tuns în monahism la Schitul Iezerul, unde s-a nevoit în anii tinereţii. Apoi, sporind în rugăciune şi smerenie, cu binecuvântarea egumenului, s-a retras la viaţă pustnicească în Muntele Iezerul din apropiere, prin jurul anului 1690. Acolo se ostenea singur într-o mică peşteră de piatră, lăudând pe Dumnezeu ziua şi noaptea şi luptându-se neîncetat cu duhurile rele şi cu neputinţele firii. Căci nimeni, afară de sihaştri, nu ştie cât de mari sunt ispitele şi încercările celor ce se nevoiesc în viaţa pustnicească.
Neavând un lăcaş propriu de rugăciune, Cuviosul Antonie a luat binecuvântare şi a săpat singur cu mâinile sale un mic paraclis în stâncă, lucrând trei ani de zile. Ziua lucra, iar noaptea priveghea şi se ruga cu mâinile înălţate la cer, vărsând multe lacrimi. Apoi episcopul Ilarion de la Râmnicu- Vâlcea l-a sfinţit. În acest mic paraclis se ruga neîncetat Cuviosul Antonie. Aici făcea ziua şi noaptea sute de metanii, aici citea rânduiala slujbelor zilnice şi Utrenia de la miezul nopţii. În sărbători mari şi în posturi venea din timp în timp câte un ieromonah din schit şi săvârşea Sfânta Liturghie. Astfel, liniştea, singurătatea, chilia în piatră, biserica, neîncetata rugăciune, citirea scrierilor Sfinţilor Părinţi şi cugetarea la cele dumnezeieşti formau raiul pământesc al Cuviosului sihastru Antonie. Aici se curăţea pe sine de mândrie şi de dulceţile cele trecătoare ale firii şi de aici se pregătea zi de zi pentru bucuriile nemuritoare ale vieţii cereşti.
Auzindu-se peste tot despre viaţa sfântă a Cuviosului Antonie, veneau pe poteci de munte numeroşi ucenici, călugări, preoţi şi credincioşi să se roage împreună cu el, să-i ceară sfaturi şi rugăciuni. Iar fericitul sihastru îi primea cu dragoste, îi odihnea, îi hrănea cu cuvintele cele dumnezeieşti şi îi libera cu pace, creând astfel o adevărată reînnoire duhovnicească în Oltenia de sub munte.
După 25 de ani de aspră nevoinţă şi sihăstrie, Sfântul Antonie şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, prin anul 1714, fiind plâns mult de ucenici şi îngropat lângă micul său paraclis, cum se vede până astăzi. Credincioşii urcă vara până aici, aprind lumânări, fac rugăciuni şi se închină în „Peştera Sfântului Antonie", cerându-i binecuvântare şi ajutor.
vedere din fata pesterii Sfantului Antonie
Icoana Sfantului care se afla in Pestera unde a sihastrit
Pestera pe care Sfantul a sapat-o cu mainile sale , fereastra pesterii si crucea mormantului
Fotografiile sunt facute acum doi ani cand am avut bucuria de a vedea frumoasa Oltenie.
Mai jos puteti asculta minunatul Acatistul al Sfantului Antonie Sihastrul
Sfinte Antonie, roaga-te Lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
Cu drag,
Liliana
Etichete:
calatorii,
poze,
SFINTI DRAGI
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări populare
-
“Astazi este incepatura mantuirii noastre si aratarea tainei celei din veac: Fiul lui Dumnezeu – Fiu Fecioarei se face si Gavriil Darul...
-
Părintele Arsenie Boca, evocat la Radio România Cultural Joi 6 mai 2010, de la ora 18.30, Teatrul Naţional Radiofonic organizează audiţia cu...
-
Fragutele sunt primele fructe de padure care apar. Pentru ca zilele trecute am avut un drum pe la munte, am gasit la tarani si am luat catev...
-
Multumesc Doamnei Corina Negreanu pentru aceasta recomandare ...privind aceste picturi , ti se face dor de frumusetea satul romanesc de odi...
-
Inceputul Triodului: "Nu alerga dupa timp! Alearga dupa credinta, nadejde si dragoste, care dau pace si bucurie peste ti...
-
"Daca ceva nu este frumos, nu te mai gandi si nici nu spune nimanui despre asta." (Maica Gavrilia Papaiannis)
-
" Mancarica cumpatata (mai ales in posturile verii) care, daca e bine randuita te face de lingi cratita si pe dosul afumat si pupi si m...
-
Nadajduiesc sa va folositi de cuvintele parintelui.
-
Iata ca am ajuns si la finalul acestui minunat post, cat de repede a trecut timpul! In seara aceasta in biserici se oficiaza Prohodul Maicii...


