vineri, 30 aprilie 2010

Premiu si leapsa

Am primit de la Alina un premiu cu leapsa.
Este pentru prima data cand particip la o leapsa de cand am acest blog si cred acum ca este placut sa ne amintim din cand in cand de lucrurile care ne sunt atat de dragi.
Multumesc, Alina!

Regulile sunt :
-postezi premiul
-spui din partea cui este oferit
-oferi premiul altor 12 prieteni
-afisezi linkul lor
-le dai de stire printr-un comentariu pe blogul lor
-faci o lista cu 10 lucruri care iti plac


Iata 10 lucruri care imi plac:
-noaptea de Inviere
-miezonoptica la manastire
-zambetul copiilor
-mirosul teiului si iasomiei
-valurile marii
-ploaia de vara
-campul cu floarea-soarelui
-cantecul pasarilor in padure
-vantul in lanul de grau
-iarna la tara

Leapsa si premiul merg mai departe la :

Va doresc un sfarsit de saptamana linistit!
Liliana

marți, 27 aprilie 2010

Conferinta- "RUGACIUNEA" -Calea comuniunii cu Dumnezeu


SCOALA BRANCOVENEASCA va invita
Miercuri - 28 Apr - Conferinta "RUGACIUNEA" Calea Comuniunii cu Dumnezeu
cu Pr. Prof. Dr. Vasile Citiriga
Conferinta va avea loc Miercuri - 28 Apr 2010, ora 18.00 la
CURTEA BRANCOVENEASCA - str. Vasile Lupu 43 / Capitol / CONSTANTA

intrarea libera


Liliana

duminică, 25 aprilie 2010

Campuri aurii

A înflorit rapiţa! Câmpurile sunt aurii si-ti vine parca sa cuprinzi totul cu bratele. Este o adevărată încântare să te opreşti în dreptul unui lan de rapiţă şi să admiri atâta galben…
Ne-am oprim sa ne bucuram sufletul cu aceste minunate privelisti si am facut cateva fotografii. Pare că soarele şi-a revarsat razele peste campuri.







Deasupra lanurilor de rapita am vazut berze, parca dansau de bucurie...



Va doresc o saptamana binecuvantata!
Liliana

joi, 22 aprilie 2010

Primenire la Biserica Sfantului M.Mc. Gheorghe din Constanta

Minunata Biserica cu hramul Sfantului Mare Mucenic Gheorghe din Constanta se pregateste de hram.


Anul trecut am avut nespusa bucurie de a ne inchina moastelor Sfantului Gheorghe, in acest an au fost aduse spre inchinare, moastele Sfintilor Haralambie si Procopie, izbavitorii de molime si boli.


La multi si fericiti ani, celor ce poarta numele Sfantului Mare Mucenic Gheorghe !


Cu drag, Liliana

miercuri, 21 aprilie 2010

Expozitie handmade in Constanta

Am fost anuntata de Luminita o buna si veche prietena, despre un targ de obiecte handmade cu vanzare care va fi in Constanta.

Mai jos invitatia organizatorilor:
Dragii mei clienţi... Pregătiţi-vă de târguri !!!

Vă aştept cu drag în zilele de 24 şi 25 aprilie în foaierul Teatrului de Operă şi Balet "Oleg Danovski" (lângă liceul Mircea), între orele 10 - 17:30.

Voi avea pentru voi modele noi, inedite, menite să vă înveselească ţinuta şi starea de spirit.

Duminca, pe 25, la terminarea programului târgului, va avea loc o tombolă pentru clienţi cu premii donate de către expozanţi.


Tot ce lucrez de acum şi până la târg va fi postat pe site cu doar o zi înaintea evenimentului.

Astfel... SURPRIZA VA FI MARE
!

Cateva modele aici



Cu drag, Liliana

Buna dimineata!



O zi linistita si cu mult spor in toate!



Liliana



Dance of the Sugar Plum Fairy (good sound) @ Yahoo! Video

luni, 19 aprilie 2010

Intrebari si raspunsuri


-Parinte Nicolae, ce va spune un cer instelat privit de pe pamantul Rohiei?

-Imi spune: cat este de neprevazuta soarta omului! Un prieten, fost diplomat, fiu de magistrat superior, din inalta si instarita burghezie, imi zicea nu demult: ar fi crezut cineva in 1930 ca voi fi pensionat ca muncitor necalificat, ori ca tu vei fi osandit pentru favorizare de legionari si ca-ti vei petrece ultimii ani ca monahi?! A, spune cerul instelat, voi oamenii nu stiti nimic, pe voi "norocul va petrece", adica imprevizibilul.


(Din cartea "Monahul de la Rohia raspunde la 365 de intrebari incomode adresate de Zaharia Sangeorzan", Ed. Revistei Literatorul)



Liliana

duminică, 18 aprilie 2010

Lumina lina

Am facut aceasta fotografie de la geamul bucatariei. Am incercat sa surprind blandetea si frumusetea acestui Soare care te indeamna sa canti din inima "Lumina lina".
Aceast imn se canta dupa ceasul al noualea (ora 15) si este unul dintre cele mai vechi cunoscute in Biserica crestina.






Hristos a inviat!


Liliana

Un film despre iluzia libertatii



Un ochi plange, altul rade...



Liliana

sâmbătă, 17 aprilie 2010

Articol despre Manastirea Sf Ioan Casian

Azi, in Formula AS a aparut un articol despre Manastirea Sf Ioan Casian din Dobrogea





Cu drag, Liliana

miercuri, 14 aprilie 2010

14/04/2010

M-am trezit in dimineata acestei zile in sunet mare de drujbe si motoare. Cand am privit spre fereastra, norii parca fugeau de la fata pamantului, se intampla ceva... Pentru cateva clipe am crezut ca a venit razboiul. Am alergat in curte si cu durere mi-am vazut pomii mei dragi doborati, nucul cel umbros din fata casei si teiul batran de zile. Am strigat si am intrebat pe cei care fara nici un fel de remuscari participau voiniceste inca de dimineata la taierea istoriei casei noastre. Am primit un raspuns sec, "domnul primar a dat ordin sa se taie toti pomii de pe strada aceasta".
Cand am intrat in casa i-am vazut pe copii cu lacrimi in ochi, am plans si eu cu ei pana a fost luata si ultima creanga.

Nu stiu daca va puteti imagina... teiul care avea deja frunzisoare verzi , ne parfuma toata casa in fiecare an, iarna ne rasfata cu ceaiul odihnitor , iar nucul care umbrea petecul de curte si toamna ne arunca nuci in pragul usii, ... "au fost luati de la noi!"
Trist, foarte trist, au ramas casele goale si strazile pustii...Acum poate inteleg mai bine ce inseamna sa-ti tai trecutul, sa ramai fara istorie. Acum il inteleg mai bine pe Moromete...






"Fiecare loc de pe pământ are o poveste a lui, dar trebuie să tragi bine cu urechea ca s-o auzi şi trebuie un gram de iubire ca s-o înţelegi."(Nicolae Iorga)

Liliana

luni, 12 aprilie 2010

Dialog cu fiica parintelui Nicolae de la Valea Plopului



Frumoase si adevarate raspunsuri a dat Gabriela.
Sa-i dea Dumnezeu sanatate, bucurii si impliniri.
Articolul este preluat, dar il puteti citi si mai jos

Sanda Nicola în dialog de Paşte cu o fiică de preot şi soţie de teolog

“Jumătate din preoţia soţului o poartă preoteasa”

Gabriela Mavrichi este o tânără de 27 de ani care a înţeles devreme ce presupune vocaţia de preoteasă şi a îmbrăţişat-o fără reserve. Cunoaşte toate nuanţele unei “meserii” la care puţine femei s-ar înhăma, pentru că soţiile de preoţi trăiesc după o deontologie a lor care, nu odată, implică multe renunţări. O are drept exemplu pe mama ei, preoteasă, şi aşteaptă momentul în care soţul va începe să slujească.
Nu-mi amintesc de nicio prietenă din copilărie care, atunci când ne întrebam ce-o să fim când vom creşte mari, să răspundă: “eu vreau să mă fac preoteasă”. Cele mai multe dintre fete se visează doctoriţe, profesoare sau, mai nou, prezentatoare de televiziune. Şi totuşi, peste cinsprezece mii de femei din România au căpătat acest statut şi responsabilităţile ce derivă din acesta, prin căsătoria cu un teolog.


Gabriela Mavrichi este fiica preotului Nicolae Tănase, cel care a creat în Valea Screzii din judeţul Prahova, un asezământ pentru copiii pe care mamele consiliate de el au ales să nu-i avorteze ci să-i aducă pe lume şi să-i lase în grija Asociaţiei Pro Vita.
Gabriela a studiat limbi străine la Sibiu unde l-a cunoscut pe Ionuţ Mavrichi, student la teologie, pe care l-a luat de soţ imediat după absolvire. Fără să-şi fi propus asta, Gabriela calcă pe urmele mamei sale şi duce mai departe munca tatălui său.

- Ţi-ai dorit dintotdeauna să urmezi modelul mamei tale, preoteasă, şi să-ţi întemeiezi o familie cum e cea din care provii tu?

- Mi-am dorit întotdeauna o familie cu mulţi copii dar nu mi-am dorit neapărat să fiu preoteasă. Asta nu-i o hotărâre care-ţi vine într-un moment în care zici “gata, îmi place coliva, hai să mă fac preoteasă” sau ca să-ţi zică femeile “sărumâna”. Abia când te îndrăgosteşti de un teolog întrezăreşti posibilitatea. Apoi înveţi, te modelezi. În cazul meu a fost mai simplu pentru că o aveam pe mama drept exemplu. Ea l-a susţinut foarte mult pe tata în tot ce a făcut deşi poate că el şi-ar fi dorit şi mai mult. Tata ar fi vrut ca mama să renunţe la serviciu.

- Ce serviciu are mama ta?

- Educatoare. Pe lângă vocaţia de preoteasă, mama a avut şi o ambiţie profesională, ăsta nu-i un lucru rău.

- Ce presupune vocaţia de preoteasă?

- Înainte de toate, trebuie să faci toţi copiii pe care ţi-i dă Dumnezeu. Nu se pune problema reţinerii de la naştere. Trebuie să fii un model de virtute, de moralitate. Sunt canoane care spun că o virtuală preoteasă trebuie să fie fecioară când se mărită. Asta e cam delicat în ziua de azi.

- Eşti pregătită să ai oricât de mulţi copii îţi va dărui Dumnezeu?

- Asta da. Deocamdată am unul şi îmi doresc să vină şi alţii

- Ce privaţiuni implică statutul de preoteasă?

- Ca soţie a preotului, tu trebuie să duci o viaţă în conformitate cu ceea ce predică el. Dacă tu ieşi din cuvântul lui, atunci ce aşteptări să ai de la ceilalţi enoriaşi. Apoi, e foarte important să nu îl presezi cu solictări care să-l abată de la treburile lui şi să-l îndepărteze de la menirea lui.

- BOR are de gând să înterzică divorţul preoţilor. Tu ce părere ai? Practic dacă tu ai o toană şi nu mai vrei să fii soţia lui Ionuţ îi distrugi întreaga carieră.

- Cred că este bine că Biserica s-a ponunţat în sfârşit în privinţa divorţurilor la preoţi dar mai cred că se pune o presiune foarte mare pe tânărul teolog când se însoară. Adică el trebuie să ştie foarte bine ce fel de femeie îşi ia de soţie.

- Ce schimbă asta?

- Schimbă un pic dimensiunea sacrificiului…

- Nu simţi că ai fi într-o competiţie cu Dumnezeu pentru dragostea soţului tău? O competiţie pe care tu o pierzi, pentru că îndatoririle lui faţă de Biserică vor prima întotdeauna.

- Nu neapărat. Este o vorbă din popor care zice că jumătate din preoţia soţului o poartă preoteasa. Nu e o concurenţă. Te dăruieşti cuiva. Dacă o luăm ca pe o altă profesie, sigur că are deontologia ei. Faci ce trebuie să faci ca să îndeplineşti ce ţi se cere şi pentru ce te-ai dedicat. Statutul de preoteasă nu e o povară, e o dragoste pe care trebuie ţi-o asumi. Adică este dragostea pentru soţul tău şi a soţului tău pentru biserică. Implicit şi a ta pentru biserică. O fi prea mult?

- Eşti împotriva contracepţiei?

- Total împotrivă. Timpul nostru şi ştiinţa a progresat atât de mult încât rămâi uimit câte se mai pot face ca să te împotriveşti voinţei lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu a vrut să fii femeie, şi ca femeie să te măriţi şi să ai copii, cine eşti tu să spui nu?

- Femeia de azi îşi inventează propria viaţă şi lasă prea puţin “în voia Domnului”. Ea îşi duce viaţa încercând să atingă nişte obiective pe care ea singură şi le fixează. Copiii nu mai vin pe lume în mod surprinzător ci programat de mamă, în funcţie de propriul plan de viaţă. Cum vezi tu toate astea?

- Când îţi faci tu asemenea planuri şi proiecţii despre tine, există posibilitatea ca, la un moment dat, Dumnezeu să intervină şi nu pe placul tău. El intervine spre binele tău sigur dar nu şi pe placul tău. De ce ar trebui să fie neapărat doi copii. De ce nu trei? Sau poate că tu îţi propui să ai doi copii şi, Doamne fereşte, nu poţi să ai. Şi planul tău se dă peste cap. Adică proiecţia din capul tău ar trebui să se limiteze la altfel de dorinţe.

- Din ce în ce mai multe femei tinere sunt infertile, şi când se hotărăsc în sfârşit să aibă un copil, nu mai pot. De ce crezi că se întâmplă asta?

- Poate fi o consecinţă a faptului că atunci când Dumnezeu a vrut să-ţi dăruiască, tu ai făcut tot ce ţi-a stat în putere să te împotriveşti prin contracepţie. Când Dumnezeu a dorit pentru tine să fii mamă şi soţie, tu ai găsit că e mai important să faci carieră şi să câştigi mulţi bani decât să alăptezi şi să schimbi scutece. Mai e desigur si stresul la care femeia modernă se supune. Nu ne mai hrănim cum trebuie, nu ne mai pregătim organisnul pentru o sarcină. Ne preocupă doar să arătăm cât mai bine. Condiţia de femeie presupune să fii, înainte de toate, soţie şi mamă…

- Într-o epocă în care femeia e din ce în ce mai emancipată, puţine se mai mulţumesc să mai fie doar soţii şi mame. Multe femei muncesc azi mai mult decât soţul, câştigă mai bine decât el, asta a modificat raporturile dintre ei.

- Da. Revoluţia sexuală şi feminismul au învins şi au început să-şi arate deja roadele. Nu toate sunt sănătoase. Un prim efect este o populaţie foarte îmbătrânită în vestul Europei dovadă că atunci când creşte nivelul de trai, nu creşte şi natalitatea, aşa cum ar fi de aşteptat.

- Tu ai o ambiţie profesională?

- Da, o urmez pe mama şi în acest exemplu. M-am pregătit pentru meseria de traducător şi aş vrea să traduc cărţi religioase. Însă deocamdată, atât eu cât şi soţul meu ne străduim să continuăm munca pe care a început-o tatăl meu aici, la PRO VITA. Încercăm să oferim tinerelor care consideră că nu-şi permit să aibă un copil, fie din motive financiare, fie de teama părinţilor, o alternativă la avort. Le convingem să păstreze sarcina, să aducă pe lume copilul şi să-l lase în grija noastră. Iar dacă la un moment dat lucrurile se schimbă în viaţa ei, se poate întoarce după copil.

- Altfel spus, daţi unei tinere femei şansa să-i vină mintea la cap …

- …si să îndrepte o greşeală din tinereţe. Încercăm să apărăm dreptul la viaţă al copiilor nenăscuţi iar pe mame le sprijinim în aşa fel încât să nu fie nevoie să săvârşească cel mai mare păcat, sa-şi ucidă pruncii.

- Câţi copii au fos salvaţi de la avort de PRO VITA până acum?

- Din 1994 până acum, peste o mie de suflete. Cea mai mare are acum 19 ani, i-am făcut zestre pentru căsătorie şi ne lăudăm că avem deja şi primul student. Un băiat care a intrat la facultatea de geodezie. Meritul n-aş spune că este numai al familiei noastre, ci mai degrabă al enoriaşilor din sat pentru că tata n-ar fi putut face niciodată atâta fără oameni care să-l susţină. Mulţi copii au fost daţi în plasament în sat şi oamenii îi tratează pe copiii de la Asociaţia Pro Vita ca pe copiii lor.

- Câte mame s-au întors după copiii lor când le-a venit mintea la cap?

- Câteva sute.

- Cum se comportă atunci când vin, vă arată recunoştinţa lor?

- Sigur că da. Sunt momente emoţionante în care se reuneşte o familie, mama îşi ţine copilul în braţe şi e fericită că i se mai acordă o şansă.

- Ce se întâmplă cu cei după care nu se întoarce nimeni?

- Îşi găsesc aici familia, alături de ceilalţi, de noi şi de oamenii din sat, cresc, iar atunci când se însoară fetelor le facem zestre iar băieţilor încercăm să le facem case.

- Rămân în zonă?

- Da, cei mai mulţi.

- Din ce bani trăieşte Asociaţia Pro Vita?

- Din donaţii. Oameni cu stare care ne ajută cu bani ca să mai construim câte ceva. Aşa am ridicat toate casele, dispensarul, biblioteca şi bisericuţa copiilor. Iar ajutorul de bază vine de la credincioşii de rând care aud despre noi din presă, la predică, din vorbă în vorbă… De la ei primim alimentele pentru hrana zilnică, vin la sfârşit de săptămână cu ulei, cartofi, fructe, ce poate şi vrea să doneze fiecare.

- V-aţi îngrijorat vreodată că săptămâna viitoare nu mai vine nimeni să vă ajute?

- Mereu există stresul ăsta. Mai puţin acum, de Paşti, şi la Crăciun. Acum avem din abundenţă şi împărţim adesea şi oamenilor din sat pentru că e păcat să se priseze alimentele. Dar în restul anului ne e foarte greu să hrănim zilnic două sute de copii în creştere.

- Ai studiat limbi moderne aplicate la Sibiu. Ai trăit viaţa de student, în cămin, cu sesiune grea şi chefuri deopotrivă?

- Nu chiar… Am trăit viaţa de student intens, eram fericită pentru că l-am cunoscut pe soţul meu, eram prieteni şi petreceam mult timp împreună. Însă noi mergeam la cinema, în excursii la mânăstiri, nu ieşeam prin cluburi.

- Viaţa de cămin aduce cu ea toată gama de ispite posibile, de la beţii, parteneri multipli, până la consum de droguri uneori. Tu cum ai reuşit să te ţii departe de toate lucrurile rele, de “anturaj”?

- Am nimerit şi în anturaj dar nu pot spune că am făcut eforturi să mă integrez sau că anturajul a pus presiune pe mine să mă corupă. Faptul că eu nu fumam, nu ieşeam în discoteci, nu mă îmbrăcam foarte “la modă” a făcut să fiu dată un pic la o parte. Ţin minte că la şcoală rămâneam mereu singură cu o fată protestantă în sala de curs. Restul erau la fumoar sau prin baruri. (râde) Am căutat să-mi fac prieteni la teologie, cu care să merg la capelă, şi n-am râvnit niciodată la viaţa “cealaltă”. M-am întrebat adesea cum ar fi, am fost să văd cum e într-o discotecă dar nu mi-am dorit niciodată un alt stil de viaţă.

- N-am înţeles niciodată de ce un păcat să dansezi?

- Sfinţii părinţi îl consideră un păcat pentru că dansul duce la mişcări lascive şi induce bărbatul în tentaţie….

- Deci discoteca e loc al pierzaniei?

- Nu discoteca în sine trebuie demonizată. Problema e că acolo totul converge spre sex. De la ritm, vestimentaţie, siluete, alcool. Totul converge spre un exces al simţurilor. Dacă tu crezi că te poţi controla, şi că nu e vreun pericol să cedezi, nu este neapărat o problemă. Dansul are ceva sacru în el. Spre exemplu, la cununie şi la hirotonie, se intră într-un dans la care participă şi sacerdotul. Adică există şi valenţe sacre ale dansului, numai că există şi valenţe desacralizate total.

- Îţi mulţumesc mult, Gabriela, pentru discuţia asta. Şi-ţi urez un Paşte Fericit în mijlocul copiilor de care aveţi grijă la Pro Vita!

- Multumesc! Paşte Fericit şi ţie! Şi sper să ne mai întâlnim. Dumnezeu nu vrea de la noi toţi, şi preoţi şi preotese, să fim nişte baticoşi, retraşi, cocoţaţi într-un vârf de munte cu relaţii exclusive în mediile creştine. (râde) Dumnezeu vrea să ne bucurăm de viaţă, binecuvântează asta, avem libertatea să facem tot ceea ce ne dorim. Însă nu tot ceea ce facem ne şi foloseşte.


Cu drag,
Liliana

sâmbătă, 3 aprilie 2010

Meditatie la Inviere

Vă doresc să trăiţi Învierea Domnului cu bucurie deplină şi să vă dea Dumnezeu sănătate, izbînzi duhovniceşti şi spor în toată lucrarea cea bună.
Vă împărtăşesc în continuare un fragment dintr-o meditaţie la Învierea Domnului a lui Nae Ionescu, care mi-a plăcut în mod deosebit citind-o aici

Să mărturisim Paştele! *

„În zilele astea ni se împlineşte jertfa făgăduită – şi mâine va răsuna imnul de bucurie al Învierii, pecetea mântuirii noastre, puntea dintre văzut şi nevăzut. Căci a înviat Dumnezeu-Omul, lăsând să irumpă realităţile de dincolo dincoace, şi a înviat Dumnezeu-Omul, deschizând poarta celor de dincoace înspre dincolo. [...]

Să mărturisim, deci, Paştele. Să facem ca cei simpli şi adevăraţi semnul crucii la fiecare act al vieţii noastre, slăvind şi sfinţind orice gust şi orice început, asigurându-le rodnicia. Căci omul nu poate trăi desprins de Dumnezeu şi cazna lui nu poate rodi în afară de El. Să facem semnul crucii, care nu înseamnează acceptarea suferinţei, ci, dimpotrivă, chezăşia mântuirii.

La Locul Căpăţânii crucea de supliciu străluceşte de toate nădejdile noastre împlinite. Nu vrem să coborâm strălucirea asta în noi?

...Să facem, deci, semnul crucii, mărturisirea Paştelor!”

Nae Ionescu

Nae Ionescu, Teologia. Integrala publicisticii religioase, Ed. Deisis, Sibiu 2003. Ediţie îngrijită, introducere şi note de Dora Mezdrea



Cu drag,
Liliana
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare