Conferinte la Tomis

Lansare de carte: " Poezia închisorilor"

LANSARE DE CARTE:

„Poezia închisorilor”

Autor Cristian Filip

Eveniment organizat de Fundaţia Creştină „Părintele Arsenie Boca”

în colaborare cu

Scoala şi Grădiniţa Sfinţii Martiri Brâncoveni

„Cartea se constituie într-o magnifică epopee, tragică epopee, prin care au trecut neamul şi ţara , în cea mai amară prăpastie din timpul dominaţiei comuniste[...]. Ea surprinde într-o sinteză uluitoare, ce trebuia facută de cineva, tragedia cutremurătoare prin care a trecut ţara noastră, jertfind cu milioanele o generaţie întreagă de mucenici, mărturisitori în duh şi adevăr, al crezului sfânt al unui neam român şi creştin. “- Cuvânt înainte deAspazia Oţel Petrescu

Evenimentul va avea loc joi, 06 noiembrie, 2014, orele 17.30, la Curtea Brâncovenească - Str. Vasile Lupu, nr. 43-45 (zona Capitol) -

„Aşadar, această lucrare se doreşte a fi un omagiu adus tuturor celor care s-au jertfit în temniţele comuniste şi în mod special celor care, prin întâlnirile cu ei, mi-au influenţat profund viaţa, reuşind să mă apropie de Biserică, de Hristos şi de credinţă, constituindu-se în exemple vii că, deşi Mântuitorul a trăit cu peste 2000 de ani în urmă, modelul său poate fi urmat şi astăzi şi astfel, cu toţii, după ce ne-am înrolat în rândurile Bisericii luptătoare de pe pământ, la momentul rânduit fiecaruia, putem mări şi efectivele Bisericii triumfătoare din ceruri.

De ce am ales ca temă „Poezia închisorilor”? Din mai multe motive: în primul rând, pentru că am înţeles de la toţi cei cu care am discutat că poezia, alături de credinţă şi rugăciune, a constituit unul dintre stâlpii de rezistenţă în perioada de încercări incredibile pentru orice minte normală, pe care aceşti oameni le-au trecut în perioada de tristă amintire.

Cartea are două părţi:

În prima parte ce poartă titlul: „Prezenţa Mântuitorului şi viaţa duhovnicească în temniţele comuniste” sunt tratate „Premizele transformării temniţelor comuniste în mănăstiri”, „Jerfa, urcuşul duhovnicesc şi Pronia Divină”, „Viaţa duhovnicească” şi „Figuri de martiri”.

Iar partea a doua poartă titlul:„Poezia închisorilor” şi sunt schiţate portretele a patru poeţi încarceraţi:Radu Gyr, Nichifor Crainic,Părintele Ilie Imbrescu şi Zorica Laţcu.” - Autorul -

Vă aşteptăm!

Conferinta la Tomis, ""Acasa unde locuieste Viata - Sf. Liturghie" , Pr. Razvan Ionescu

Marti, 22 iulie, avem placerea sa va invitam la conferinta 

"Acasa unde locuieste Viata - Sf. Liturghie" 

 sustinuta de Pr. Razvan Ionescu la Casa de Cultura incepand cu orele 18. 

Parintele Razvan Ionescu este Coordonatorul Directiei "Teologie si Stiinta" din cadrul Centrului Ortodox de Studii si de Cercetari "Dumitru Staniloae" din Paris.

Intrarea este libera!

Invitatie la teatru

''Fericire versus divertisment în epoca mass media''-video

Virgiliu Gheorghe: Conferinţa „Fericire versus divertisment în epoca mass-media” / Constanţa, 8 mai

Comunicat de presă

Într-o epocă în care depresia se anunţă a fi boala cea mai răspândită a secolului al XXI-lea, deşi divertismentul cucereşte tot mai mult din spaţiul mental al populaţiei lumii, este tot mai important să înţelegem, să ne lămurim privind la ceea ce se întâmplă cu noi şi lumea în care am ajuns să trăim. Care este cauza pentru care deşi se distrează tot mai mult, deşi confortul creşte, oamenii sunt tot mai trişti şi se simt tot mai nefericiţi?

La această întrebare şi multe altele privind natura fericirii sau nefericirii omului modern, va încerca să răspundă bioeticianul Virgiliu Gheorghe, în data de 8 mai, începând cu orele 18.00,la Casa de Cultură din Constanţa (Sala Mare), în cadrul conferinţei cu titlul: Fericire versus divertisment în epoca mass-media, eveniment organizat de Şcoala şi Grădiniţa Brâncovenească.

Intrarea este liberă!

pentru constănţeni si nu numai...

Şcoala şi Grădiniţa Brâncovenească, acreditate de Ministerul Educaţiei, şi-au deschis porţile pentru o nouă generaţie de copii brâncoveni.

La noi:

-educaţia se face în spiritul valorii şcolii tradiţionale româneşti;

-se serveşte mâncare naturală preparată la Curtea Brâncovenească din

produse obţinute în fermele dobrogene;

-programul "după şcoală" se desfăşoară cu asistenţă pedagogică

specializată;

-numărul mic de elevi dintr-o clasă permite cadrelor didactice să acorde

atenţia cuvenită fiecărui copil;

Se fac înscrieri pentru:

-grădiniţă

-clasa pregătitoare;

-şcoală - clasele I-VIII.

Adresa noastră este Bd. 1 Mai, nr.44, în incinta Grupului Şcolar C.A.Rosetti. 

Pentru detalii ne puteţi contacta la telefon 0726309556 - Preot Profesor

Adrian Chiagă

Conferinţa si lansarea de carte "Piteşti dupa Piteşti. Reeducarea intre istorie și actualitate."

Vă invităm în data de 19 martie la un eveniment de excepţie în Constanţa!

Fundaţia Sfinţii Închisorilor şi Şcoala şi Grădiniţa Brâncovenească vă invită Miercuri, 19 Martie 2014 la orele 17:30 la conferinţa si lansarea de carte "Piteşti dupa Piteşti. Reeducarea intre istorie și actualitate."

Evenimentul va avea loc la Casa de Cultură a Sindicatelor, Constanţa din B-dul ALexandru Lăpuşneanu nr. 1, în Sala Mică.

Conferinţa va fi centrată pe subiectul detenţiei politice în timpul regimului comunist in România, pornind de la trei carţi de memorialistică apărute sub Editura Fundaţiei Sfinţii Închisorilor: Un an lângă Căpitan, Repetiţie la moarte…din spatele gratiilor si Drumul Crucii. Amintiri de pe front şi din gulaguri.

Invitaţi vor fi:

- Ilie Tudor, autorul volumului Un an lângă Căpitan, un cunoscut supravietuitor al temnitelor comuniste,
- dr. Galina Răduleanu, autoarea volumului Repetiţie la moarte… din spatele gratiilor,
- Răzvan Codrescu (poet, traducător, eseist) si
- Claudiu Târziu (preşedinte al Asociaţiei Rost).

Faceţi cunoscut acest eveniment deosebit şi prietenilor dumneavoastră dând ~SHARE~/~DISTRIBUIE~ acestei postari.

Pentru detalii şi alte informaţii vă rugăm să ne contactaţi telefonic la numerele:

0241.511.055/0737.012.595

Conferinta la Tomis, „Suprasolicitarea la elevi”

Şcoala gimnazială „Sfinţii Martiri Brâncoveni” vă invită la Conferința cu titlul „Suprasolicitarea la elevi”.

Cum se explică faptul că mulți elevi, deși au participat de mici la multe concursuri de matematică, ajung sa aibă la bacalaureat rezultate foarte slabe? Sunt programele școlare prea încărcate? Care sunt efectele suprasolicitării intelectuale?

La aceste întrebări veți afla răspunsul specialiștilor în cadrul conferinței care va avea loc joi 16 ianuarie, ora 18, la Curtea Brâncovenească, str. Vasile Lupu, nr. 43-45.

Vă aşteptăm!

Conferinta la Tomis

Conferinta la Tomis- "Taria credintei", Pr. Nicolae Bordasiu

 

Curtea Brancoveneasca va invita joi,la orele 17.00,la o conferinta de

exceptie,sustinuta de Parintele Profesor Nicolae Bordasiu.

 

Vrednic slujitor al Bisericii,spirit viu, mereu atent la cei din jur, intotdeauna pregatit si neostenit in a le fi de folos credinciosilor ,Parintele este un om care a trait o viata marcata de asprimea celor mai dure inchisori, dar si de amintiri de aur cu Parintele Profesor Dumitru Staniloae sau Parintele Profesor Constantin Galeriu.
 

Va asteptam cu drag,in sala de conferinte a Curtii Brancovenesti

(strada V.Lupu nr 43-45,zona capitol)

 

 

Conferinta la Tomis, "Ortodoxia in occident", Pr. Razvan Ionescu

Conferinţe la Tomis- Virgiliu Gheorghe

Bio-fizicianul Virgiliu Gheorghe va conferenţia la Constanţa.

Tema conferinţei va fi:

“Războiul împotriva familiei: înstrăinare, conficte şi divorţ”

Evenimentul se va desfăşura marţi, de la orele 18, la Casa de Cultură şi este organizat de Curtea Brâncovenească.  

 

Conferinta la Tomis- Prof. Ioan Vladuca

  

Conferite la Tomis- Prof. dr. Virgiliu Gheorghe

Constănţenii sunt invitaţi la o nouă conferinţă cu profesorul Virgiliu Gheorghe.

Evenimentul se va desfăşura astazi, 29 sept. 2012, de la ora 17, în Sala mică a Casei de Cultură din Constanţa.

Tema o constituie:

„Dezvoltarea şi funcţionarea creierului copiilor şi tinerilor în contextul societăţii mediatice şi consumatoriste”.

Conferinţa este organizată de Şcoala Brâncovenească, iar intrarea va fi liberă.

Cauzele principale ale nefericirii femeii zilelor noastre.

 

Interviu cu bioeticianul Virgiliu Gheorghe despre miturile lumii de astăzi

Familia Ortodoxa: Credeţi că suntem mai fericiţi decât bunicii şi străbunicii noştri? (I)

De vorbă cu bioeticianul Virgiliu Gheorghe despre miturile lumii de astăzi

Peste tot, pe toate gardurile, massmedia ne oferă reţete pentru o viaţă fericită. Promisiuni de fericire mai primim nu doar de ziua noastră, ci în toate zilele de la generoşii domni politicieni. În atâta bunăvoinţă generală, ar trebui să trăim cele mai fericite timpuri din istorie. Fericiţii de noi! Îşi mai pune, oare, în aceste condiţii, cineva întrebarea: „Sunt eu cu adevărat fericit?” Viaţa merge mai departe şi fără întrebări existenţiale. Să încercăm, împreună cu Virgiliu Gheorghe, să aflăm răspuns la câteva dintre problemele privind fericirea sau, cine ştie, nefericirea omului zilelor noastre…

- Domnule Virgiliu Gheorghe, credeţi că noi suntem astăzi mai fericiţi decât erau bunicii şi străbunicii noştri?

- Fericirea este greu de cuantificat… poate mai greu decât orice altceva. În general, orice stare sufletească este greu de pus sub microscop, dar ştim cu toţii că fericirea este mult mai mult decât o stare sufletească. Este, adică, un fel de sumă a vieţii noastre trecute, a existenţei noastre sufleteşti, un fel de rezumat realizat sau conştientizat la un moment dat. De pildă, într-un anume moment al vieţii, poţi să nu fii neapărat bucuros, ori pentru că eşti bolnav, ori pentru că-ţi lipseşte ceva, dar să nu te consideri deloc nefericit, căci poţi privi în urmă şi vezi realizările din viaţa ta, faptul că este cineva care te iubeşte, că nu eşti singur.

Pe de altă parte, poţi, să spunem, să te distrezi foarte bine la o petrecere, dar când te întorci acasă singur şi obosit şi vezi lipsa de sens din viaţa ta, să te simţi trist şi nefericit. Deschizi televizorul, iei un pahar cu băutură în mână încercând să-ţi umpli cu ceva, cu orice, golul din suflet. Iar dacă cineva te întreabă de eşti fericit – o, da, te disimulezi cât mai bine, ca să te convingi în primul rând pe tine însuţi de asta. Ceea ce înseamnă că în nici un caz aparenţele, zâmbetele afişate sau bunăstarea socială nu ne pot ajuta să înţelegem dacă oamenii sunt mai fericiţi astăzi ca odinioară.

O viziune greșită asupra fericirii

- Hai să punem întrebarea altfel: sunt oamenii de astăzi mai nefericiţi decât cei de acum o sută de ani?

- Să luăm un alt punct de reper. Anume, să fim atenţi la tristeţea omului contemporan, la depresiile, anxietăţile, angoasele lui şi la tot spectrul psihotic, al cărui procentaj creşte an de an. Şi putem spune cu mai multă siguranţă că, dacă tristeţea este o consecinţă a nefericirii (sau, mai bine-zis, a unei anumite neîmpliniri), înseamnă că lumea de astăzi, şi ne referim îndeosebi la ţările dezvoltate, este mult mai nefericită. Poate mai nefericită ca niciodată, atâta timp cât depresia în aceste ţări atinge între 15% şi 25% din populaţie. Cu alte cuvinte, în marile aglomerări urbane cel puţin una din cinci persoane este nefericită. Iar că depresia înseamnă tristeţe, chiar o tristeţe profundă, o suferinţă lăuntrică persistentă, ne-o spune cel mai precis limba greacă, unde cuvântul „thlípsi”, tristeţe, constituie rădăcina etimologică a noţiunii de depresie.

Aşadar, uriaşa pondere a depresivilor în societăţile dezvoltate contrazice întreaga viziune evoluţionistă privind fericirea. Cu alte cuvinte, nu un trai din ce în ce mai bun, mai îmbelşugat, ne face fericiţi, oricât de paradoxal ar suna pentru omul modern. Cineva poate suferi de foame sau de frig, dar să nu se considere nefericit. Şi, dimpotrivă, putem avea tot ce ne dorim, putem avea bani, divertisment, tot felul de bunuri materiale, dar să ne simţim foarte nefericiţi. Freddie Mercury, solistul de la Queen, după o viaţă în care a avut şi bani, şi faimă, şi tot ce şi-ar fi putut omeneşte dori, a spus, înainte de a muri, că nu s-a simţit fericit niciodată.

- Care poate fi explicaţia acestei creşteri tulburătoare a depresiei în societăţile dezvoltate?

- Sunt, fireşte, mai multe cauze, însă una din cele mai importante este faptul că omul zilelor noastre împărtăşeşte o viziune greşită asupra a ceea ce este sau ar trebui să fie fericirea. Fuge după o Fata Morgana pe care, când o ajunge, constată că i-a scăpat printre degete. O zăreşte iar puţin mai încolo, aleargă iar să o prindă, dar iar şi iar dispare, chiar atunci când era gata să pună mâna pe ea. Şi tot aşa până când ajunge să se epuizeze, să nu mai creadă în adevărata fericire.

Goana după nefericire

- Şi cine este această „Fata Morgana”?

- În esenţă, este un produs imaginar, o ficţiune a unei fericiri propusă de mass-media sau de publicitate. Ceea ce nu ştie însă consumatorul este că modelul publicitar al fericirii este construit numai pentru a vinde nişte produse şi nu pentru a-l face fericit pe om.

El chiar crede că dacă va avea maşina pe care şi-o doreşte, mobila, televizorul sau chiar vacanţele în străinătate la care visează, ei bine, va fi tare fericit. Şi ajunge să facă totul pentru a-şi cumpăra maşina asta. Munceşte ani mulţi, se zbate, se consumă. Şi, după ce o cumpără, constată că nu e fericit. Pe urmă iarăşi – se luptă pentru casă, pentru mobila cutare… Din cauza asta, nu mai află timp să petreacă cu familia şi apar certurile, nemulţumirea, şi uneori totul riscă să se surpe ca un castel din cărţi de joc. În realitate, trăise într-o iluzie. Unde este fericirea pe care a căutat-o? De fapt, nu a obţinut decât nefericirea. Nefericirea asta fiind tocmai conflictul dintre ceea ce omul face în realitate şi năzuinţele sale lăuntrice cele mai adânci, care ţin de însăşi firea sa, de structura sufletului omenesc. Omul nu este o bucată de metal pe care să o poţi prelucra aşa cum doreşti, ca s-o transformi într-o piesă potrivită într-o maşinărie. Dacă educaţia pe care a primit-o nu l-a şlefuit potrivit raţiunilor pentru care a fost făcut om, o astfel de persoană riscă să sufere toată viaţa, să se simtă întotdeauna nefericită şi fără sens.

Temeiurile unei vieţi în care să dobândim pacea sufletească şi adevărata fericire se pun încă din copilărie. Atunci este momentul când omul îşi configurează orizontul de aşteptări şi dorinţe, modelele pe care le va urma de-a lungul vieţii sale. Aşadar, factorii de care depinde fericirea viitoare nu sunt cei materiali, ci atmosfera vieţii de familie, comunitatea în care trăieşte copilul, educaţia de care are parte – toate acestea asigurau viitorul omului de altădată. Astăzi, lucrurile s-au schimbat…

- Dar ce s-a schimbat în mod atât de radical? Cum este posibil ca într-o lume considerată a fi mai evoluată decât cea de odinioară, în care nu mai suntem ameninţaţi zilnic de epidemii, războaie, foamete, cum este posibil să ne simţim din ce în ce mai nefericiţi?

- S-au schimbat multe, dar în primul rând s-au schimbat modelele pe care le urmăm. Mass-media, cu consimţământul părinţilor şi al comunităţii, a preluat rolul de pedagog al societăţii noastre. Mass-media este cea care îi şlefuieşte pe tinerii noii generaţii – şi nu numai pe ei, ci şi pe noi, care suntem deja formaţi, iar acest proces este direct proporţional cu timpul pe care i-l acordăm. Îngrijorător este faptul că mass-media nu are nici un criteriu moral. Interesul ei este numai să scoată bani şi, eventual, să manipuleze, conform cine ştie căror imperative ideologice. Ea este, prin excelenţă, instrumentul principal al puterii.

Trupul femeii văzut ca un obiect sexual

- Cum poate, concret, mass-media să ne facă nefericiţi? Suntem martorii unui proces de spălare a creierelor în masă?

- Încă din primii ani ai vieţii, copil fiind şi explorând lumea, omul caută modelele după care să se călăuzească atât în felul său de a acţiona, cât şi în felul său de a fi. Aşa învaţă, numai după modele. Vede cum fac ceilalţi şi îi imită, contextualizând în viaţa sa ceea ce vede.

Să luăm, de exemplu, mecanismul psihologic al obiectivării trupului. Ei bine, acum cincisprezece ani cercetătorii occidentali au descoperit un fenomen extrem de nociv pe care-l produce mass-media. Este vorba despre efectul pe care îl are sexualizarea aproape obsesivă a femeii în reprezentările mediatice contemporane. Un studiu publicat în urmă cu un an constata că, începând cu anii 1960 şi până astăzi, am asistat la o creştere continuă în presă a ponderii bărbaţilor şi femeilor sexualizate. Cercetătorii de la Universitatea Buffalo au analizat mai bine de 1.000 de imagini apărute în revista „Rolling Stone” în ultimii 43 de ani. Dacă la începutul anilor 1960 44% la sută dintre femei şi 11% dintre bărbaţi erau sexualizaţi, în anul 2000 85% dintre femei şi 17% din bărbaţi erau sexualizaţi! Dintreaceştia, 61% dintre femei şi 2% dintre bărbaţi erau hipersexualizaţi. În cele mai multe dintre imagini, femeile erau prezentate nu numai foarte sexualizat, ci şi „simple obiecte pasive destinate plăcerilor sexuale ale tuturor” (1).

- Bine, aţi vorbit acum despre anumite personaje mediatice. Dar ce legătură are cu toate astea viaţa noastră personală?

- La prima vedere, nici o legătură. Ei cu ale lor şi noi cu ale noastre, cum se spune. Dar asta pentru că nu se realizează faptul că orice vedem ne marchează profund existenţa, mai cu seamă dacă o imagine – sau un model – se repetă de mai multe ori, aşa cum se întâmplă cu modelul femeii sexualizate din media contemporană. Efectul acesteia a fost observat pentru prima oară abia în anul 1997, de Fredrickson şi Roberts (2), şi a fost numit Teoria Obiectivării (trupului). Constatarea lor, verificată în prezent de alte câteva zeci de studii, a fost faptul că modalitatea de a vedea trupul femeii ca pe un obiect sexual este însuşită automat de femei, care ajung să-şi privească propriul corp drept un obiect destinat plăcerii bărbaţilor. Este un fel de psihopatologie care poate fi mai mult sau mai puţin accentuată, în funcţie de gradul de expunere la mesajele mediatice. Gradual, fetele şi femeile învaţă să adopte o perspectivă de observator al propriului trup, să se privească şi să se evalueze potrivit aparenţelor, după cum observă Slater şi Tiggemann (3). Femeia marcată de acest fenomen este interesată aproape obsesiv de părerea celorlalţi, de impresia pe care le-o face, chiar dacă poate să nu conştientizeze acest lucru. Modul în care socializează aceste femei este determinat de felul în care sunt evaluate de ceilalţi sub raportul aparenţei înfăţişării fizice. După cum observă Fredrickson (4), această auto-obiectivare o determină pe femeie să se privească cu ochii unei a treia persoane, dintr-un punct de vedere străin propriei subiectivităţi, atentă până la obsesie la înfăţişarea exterioară, preocupată de imaginea propriului trup, sacrificând totul acestui scop: propria sănătate, propriile simţăminte, demnitatea şi respectul de sine.

Aceasta este una dintre cauzele principale ale nefericirii femeii zilelor noastre. În fapt, cultura media, prin mecanismul obiectivării trupului, împinge femeia pe panta transformării sale, dar, şi mai grav, a auto-transformării sale într-un obiect destinat plăcerii sexuale.

Credeţi că este o mare fericire să fii constrâns social şi mental să părăseşti condiţia de om pentru a ţi-o asuma pe aceea de obiect?

(va urma)

A consemnat Silvia Criveanu

Foto: Dan Dinescu

Note:

1 E. Hatton, M. N.Trautner, Equal Opportunity Objectification? The Sexualization of Men and Women on the Cover of Rolling Stone, Sexuality & Culture (2011) 15:256–278.

2 Fredrickson & Roberts, Psychology of Women Quarterly (1997).

3 Slater et al. A test of objectification theory in adolescent girls, Sex Roles, (2002), 46:343.

4 Fredrickson et.al. That Swimsuit Becomes You: Sex Differences in Self-Objectification, Restrained Eating, and Math Performance, Journal of Personality and Social Psychology, 1998, Vol. 75, No. 1, 269-284

Revista Familia Ortodox Nr 3 (38) / martie 2012 / via Ziaristi Online

Puteti sa o comandati online de la Publicatii Ortodoxe
Familia Ortodoxa, Martie 2012 + CD bonus - 5,90 RON



Conferinte la Tomis

„Cat de mult ai iubit ieri, atat de frumos esti astazi", Pr. Arsenie Papacioc

"Sfantul Constantin Brancoveanu este modelul omului total, pentru ca atunci cand vorbim despre Constantin Brancoveanu putem sa vorbim despre omul politic, despre omul de afaceri, putem sa vorbim despre tatal, despre omul de familie, daca ne aducem aminte ca a avut unsprezece copii, patru baieti si sapte fete..." Protos. Iustin Petre

Mai jos puteti asculta un frumos cuvant despre – Sf.Brâncoveni, modele de martiraj şi sfinţenie –
 din 9 aug. 2012 tinut chiar Parintele Staret Protos. Iustin Petre.

Cu drag,
Liliana

„Tată, nu-mi trebuie vilă, BMW-ul şi contul, vreau înapoi România!"

„Căpitan e cel care conduce corabia, nu cel care o găureşte"

Singurul candidat independent pentru funcţia de primar al Constanţei, Marcel Bouroş, ne asigură: „Vom reuşi să trecem prin această furtună şi vom lăsa copiilor noştri o lume curată".

Se recomandă ca fiind un om cinstit, cu experienţă, independent din punct de vedere politic. Pe site-ul său, http://www.marcelbouros.ro/ se prezintă cu multă poezie: „Parafrazându-l pe Ion Gavrilă Ogoranu, pot şi eu spune: m-am născut în 1962 în Munţii Vrancei, la Gura Reghiului, un sat aşezat la poalele vârfului Răiuţ, unde am ridicat şi eu pentru o clipită colbul uliţei şi unde nu ştiam că eram fericit!". În adolescenţă a avut ca pasiuni boxul şi paraşutismul. Acum 30 de ani a ajuns la Constanţa „tânăr, cu veşnicia la butonieră", a absolvit Institutul de Marină Mircea cel Bătrân şi s-a aventurat în lumea largă. Aşa a descoperit Marcel Bouroş, unicul candidat independent la Primăria Constanţa, că ţara sa este cea mai frumoasă din lume. După revoluţia din 1989 a „ancorat lângă o fată frumoasă" care i-a dăruit trei copii şi s-a dedicat unor activităţi profesionale axate pe educaţie şi sănătate. A înfiinţat Curtea Brâncovenească, care cuprinde: fermă agrozootehnică, magazin şi restaurant cu produse

naturale, plafar şi cabinete medicale, dar şi Fundaţia Sfinţii Martiri Brancoveni în cadrul căreia funcţionează grădiniţa, şcoala, librăria şi Editura Brâncovenească.

Se declară îngrijorat pentru că tinerii şi copii noştri îşi propun false idealuri lăsându-se influenţaţi de „valorile" pe care ei le întâlnesc în societate.

Spune că „avem posibilitatea şi datoria de a asana această mlaştină socială şi de a readuce cerul deasupra copiilor noştri! Acest deziderat îl putem realiza împreună implicându-ne în viaţa cetăţii Constanţa". Amplul program electoral propus de Marcel Bouroş, poartă numele „Constanţa gândeşte şi trăieşte frumos" şi are printre obiectivele principale cinstea în administraţie, bunăstarea familiilor constănţenilor, educaţie, cultură, sport ori justiţia economică şi socială.

1. În programul dvs electoral se spune că prioritatea zero constă în promovarea valorilor morale şi a competenţelor profesionale reale în actul administrativ. În Constanţa actuală, în care se doreşte mai degrabă turismul sexual decât cel tradiţional, cum credeţi că veţi reuşi ceea ce vă propuneţi?

Nu cunosc vreun tată sau vreo mamă care să dorească turism sexual la Constanţa. E foarte uşor să promovezi valorile morale în România - oamenii tocmai asta aşteaptă. Din păcate trăim vremuri confuze, morala e considerată depăşită, imoralitatea e prezentată ca normalitate, dragostea e confundată cu sexul şi altele. Această confuzie e generată de faptul că România se află în plin război. Starea de război e evidentă: priviţi starea materială şi spirituală în care ne aflăm. Duşmanul este străinul cu interesele sale! De această dată el nu atacă militar şi cavalereşte, ci prin coruperea clasei conducătoare şi uciderea instinctului moral al maselor. Primul pas este înlocuirea clasei conducătoare corupte şi apoi, prin credinţă, muncă şi educaţie, revenirea la valorile autentice.

Cât priveşte competenţa profesională, deşi suferim, nu e totul pierdut! Ca să-l cităm pe Marin Sorescu putem spune că „mai avem câte ceva prin ţară..."

2. Vorbiţi despre o lucrare comună a oamenilor apropiaţi de valorile morale şi civice prin cuvânt şi fapte, cu experienţă în conducere şi din afara sistemului politic. Avem puterea de a realiza această lucrare?

Cu siguranţă! Oamenii valoroşi au fost marginalizaţi; ei trebuiesc readuşi pe scenă. Pe de altă parte, într-un război în care duşmanul te atacă, dacă lupţi, ai două şanse pierzi sau câştigi, dacă fugi ai una singură! Şi încă ceva, într-un război nu contează viaţa, ci datoria împlinită, victoria o stabileşte Dumnezeu. Să nu uităm cuvintele lui Ştefan cel Mare: „...Moldova n-a fost a strămoşilor noştri, n-a fost a mea şi nu-i a voastră, ci a urmaşilor noştri şi a urmaşilor - urmaşilor noştri în vecii vecilor"! Mesajul electoral corect nu este „Să dăm o şansă copiilor noştri", ci „Să ne facem datoria faţă de copiii noştri".

Dezastrul material şi spiritual de care suntem responsabili, în frunte cu clasa politică postdecembristă, ne face să roşim atunci când îi privim în ochi; chiar şi îmbogăţiţii vor zice: „Tată, nu-mi trebuie vilă, BMW-ul şi contul, vreau înapoi România!"

3. Primul punct al programului dvs. Poartă numele „Cinste în administraţie". Suntem obişnuiţi să găsim orice altceva. Cum garantaţi că veţi reuşi „epurarea" administraţiei publice locale?

Peştele de la cap se împute! Nu pornesc de la ideea corupţiei generalizate; avem destui oameni buni şi apoi să vedem ce ne vor aduce noile alegeri. Concret, prin aplicarea întocmai a legii.

4. Cum poate un primar fi sigur de competenţa şi moralitatea consilierilor personali şi a angajaţilor primăriei?

Consilierii personali şi-i alege primarul, deci e sigur! Activitatea consilierilor locali şi a angajaţilor se supune de asemenea legii şi monitorizării constănţenilor. De exemplu vom televiza în direct şedinţele Consiliului Local şi licitaţiile, să vedem cine vrea binele constănţenilor!

5. Constanţa are zone foarte sărace, în ciuda opulenţei arătate de mulţi dintre locuitorii săi. Cum pot fi sărmanii ajutaţi, cum poate fi ridicat nivelul de trai?

Situaţia pe care o descrieţi e generalizată la nivelul întregii ţări şi se datorează politicii „cu privirea aţintită în vârful nasului" adică politica axată pe nevoile imediate ale omului. Principala formă de asistenţă socială este munca, trebuie să oferim oamenilor undiţă, nu peşte! Această problemă am dezbătut-o în conferinţa domnului prof. dr. Ovidiu Hurduzeu intitulată „Soluţii economice adevărate pentru Constanţa". Vom încuraja pe orice cale micul capital românesc. Dezvoltând producătorul, comerciantul şi prestatorul de servicii român, creăm locuri de muncă şi, foarte important, banii rămân în ţară nu ca în cazul transnaţionalelor unde banii pleacă afară. Nicolae Iorga spunea în 1919: „România românilor, a tuturor românilor şi numai a românilor".

Priviţi tragedia creată de plecarea românilor în străinătate: familii dezbinate, copii care mor de dorul părinţilor, lipsa specialiştilor, etc.

Bătrânii şi persoanele neputincioase trebuiesc, evident, ajutate! E vorba de o datorie mai ales pentru pensionarii care au muncit şi au cotizat la buget o viaţă întreagă, iar acum au o pensie de batjocură. Le cerem iertare!

6. Avem un oraş al tinerilor, însă al celor care preferă cluburile în locul bibliotecilor. Cum ne putem aduce „oile rătăcite" pe drumul cel drept?

Prin exemplul personal, prin recunoaşterea şi încurajarea performanţei şi a modelelor morale autentice, prin cultură, prin educaţie şi în primul rând prin credinţă. Problema nu sunt „oile rătăcite" ci păstorii oilor! Practic tinerii nu au alternativă.

7. Sunteţi navigator. Au oamenii mării o aplecare deosebită înspre a fi conducători? Exemple ar fi multe, de la preşedintele ţării până la alţii.

Navigaţia are în ea ceva eroic, dar asta nu recomandă pe marinar, neapărat, ca bun conducător mai ales când priveşte eroismul prin prisma cluburilor de noapte şi a aventurilor galante. Căpitan e cel care conduce corabia, nu cel care o găureşte.

8. Aţi fost promovat foarte mult pe blog-urile ortodoxe. Povestiţi-ne despre această comunitate, despre cei care vin şi cumpăr cărţi din librăria dvs. sau care preferă alimentele curate păcatul contrafacerii de pe care le serviţi în restaurantul pe care îl conduceţi.

Le mulţumesc celor care ne promovează. Acest lucru demonstrează că românul coagulează când i se propun lucruri autentice, am mare admiraţie faţă de intuiţia şi inteligenţa românească. Dacă vă referiţi la comunitatea ortodoxă, această comunitate e însăşi România, adică toţi românii botezaţi în numele Sfintei Treimi, în numele Dumnezeului alături de care vom învinge în istorie şi în veşnicie.

Cei care vin la noi la Curtea Brâncovenească sunt în majoritate ortodocşi dar şi oricare alt om interesat de un stil de viaţă corect şi o alimentaţie sănătoasă.

De asemenea, vin la noi cei care doresc să-şi educe copiii în spiritul credinţei şi tradiţiei strămoşeşti, deci cei care au copiii înscrişi la Şcoala şi Grădiniţa Brâncovenească.

9. Sfânta Evanghelie ne spune că ucenicii lui Iisus au văzut cât de greu era pentru bogat să urmeze sfatul Mântuitorului, mai ales după ce acesta le-a zis: „Mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în Împărăţia lui Dumnezeu" (Luca 18, 25). De ce toţi cei care au ajuns la conducerea oraşului sau a judeţului au căutat îndestularea materială, au ajuns oameni bogaţi şi nu au ţinut neapărat cont de nevoile constănţenilor?

Să ne ferească Dumnezeu de patima iubirii de arginţi, ea nu-l ocoleşte nici pe sărac, căci „sărăcia nu-i o virtute, iar bogăţia nu-i un păcat" totul e ca bogatul să nu-şi lipească inima de ea, să vadă şi mâna întinsă! Aşa cum zicea Părintele Arsenie Papacioc „prostule, mâna întinsă îţi dă, nu îţi cere", adică îţi dă Împărăţia.

Germenul lăcomiei conducătorilor noştri se regăseşte în campania electorală unde candidatul este ajutat cu sume imense şi astfel în cazul victoriei el nu mai este, de exemplu, primarul unui oraş ci primarul unui grup de interese şi al propriului buzunar. Un astfel de om îmbogăţit pe suferinţa semenilor săi este într-o situaţie de plâns în faţa lui Dumnezeu şi în ochii propriilor copii.

10. De ce are nevoie România şi, implicit, Constanţa?

O barcă pentru a ajunge la liman are nevoie de un cârmaci bun care să cunoască drumul. Un cârmaci bun este un cârmaci care îşi părăseşte ultimul corabia. Ţelul lui principal este salvarea corăbierilor. Avem nevoie de educaţie, de credinţă, de conştiinţa că faptele noastre sunt văzute de Dumnezeu, de respectarea întocmai a legilor sau de modificarea lor în sens moral. Dacă trebuie să găsim o rezolvare imediată, privim în istoria României şi îl găsim pe Vlad Ţepeş. Petre Ţuţea spunea despre Vlad Ţepeş că are două mari merite: l-a pus pe tronul Moldovei pe cel mai mare domnitor român, pe Ştefan cel Mare, şi de asemenea că, prin „ţepele proptite în fund" a ridicat morala la nivel absolut. istoria este foarte importantă în educaţia unui neam şi este surprinzător faptul că, în momentul de faţă, este folosită ca instrument de manipulare, iar nu ca instrument educativ prin aflarea adevărului. revenind la campania electorală, este surprinzătoare interdicţia dată de guvernanţii noştri ca preoţii şi profesorii să se implice electoral. preoţii şi profesorii sunt primii datori să îndrume poporul.

www.marcelbouros.ro

sursa