luni, 25 martie 2013

...

 
“Astazi este incepatura mantuirii noastre si aratarea tainei celei din veac: Fiul lui Dumnezeu – Fiu Fecioarei se face si Gavriil Darul bine il vesteste…”.
 
 
 
Praznic cu bucurie!
La multi ani, tuturor mamelor crestine!
 
 
 
 

vineri, 22 martie 2013

10 reguli pentru Postul Mare


De multe ori se vorbeşte despre perioada Postului Mare ca despre una specială în viața Bisericii: mai mult timp pentru rugăciune, înfrânare în multe sfere ale vieții, o atenție sporită la propria stare spirituală.
Pentru ca să petrecem Postul cu Hristos și ucenicii Săi, dar nu să-l transformăm într-o lună și jumătate de dietă aspră și inutilă, vă recomand câteva reguli importante.

1. Bucuraţi-vă pururea!

« Bucuraţi-vă pururea. Rugaţi-vă neîncetat. Daţi mulţumire pentru toate» (1 Tes.5:16-18), — sfatul înţelept al apostolului fiind şi mai actual şi relevant în zile Postului Mare.
Amintiți-vă că Dumnezeu nu are nevoie de stomacul și picioarele noastre, ci de inima noastră, El vede în noi dorința sinceră de a-I sluji, şi ne vede slăbiciunea.Iată această amintire constantă despre Dumnezeu - și va fi bucuria noastră neîncetată în El.

2. Rugaţi-vă neîncetat!

Desigur, cu nu trebuie să devenim pe parcursul postului toţi isihaşti, dar să încercăm să fim mai aproape cu jumătate de pas de ideal, ar fi posibil.
Rugăciunii ar trebuii să-i acordăm puţin mai mult timp, decât o facem de obicei. Cu o mai mare atenţie să fim la slujbe – uneori poate ar fi necesar să luăm o carte cu textele sfintei liturghii. Cu o atenţie sporită să ne îndeplinim pravila, să ne ridicăm de la calculator cu o jumătate de oră mai devreme, pentru a avea mai mult timp pentru rugăciunile de seară. Să adăugăm rugăciunea Sfântului Efrem Sirul. Dacă petrecem mult timp pe drum, să ascultăm sau să citim în acest răstimp Psaltirea.
Iar rugăciunea lui Iisus să ne devină arma de bază în lupta cu numeroasele ispite : iritarea, furia, disperarea.

3. Rugăciunea în Biserică.

Grijile casei, drumul către casă în timpul traficului din orele de vârf, problemele la locul de muncă - chiar dacă noi am reuşit să ne organizăm astfel viața, ca să consumăm doar alimentele permise, să ne facem zilnic pravila de rugăciune, de la toate acestea adesea obosim foarte mult. Și aici în ajutor ne vine Biserica.
În mănăstiri, şi în multe parohii din orașele mari în perioda Postului Mare slujbele se săvârşesc zilnic, dimineața și seara. Ar merita după posibilitate înainte sau după programul de muncă să intrăm pentru puţin timp în biserică şi să asistăm la o parte a slujbei. Acestea ne-ar ajuta mult pentru stabilirea unei stări sufleteşti complet diferite.
Iar pentru unele slujbe din Postul Mare nu ar fi rău şi să plecăm puţin mai devreme de la serviciu. Acestea sunt - Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul în primele patru zile ale Postului Mare, Acatistul Maicii Domnului în seara de vineri, slujbele din Săptămâna Patimilor ...
Cel puțin o dată pe parcursul postului ar fi bine de participat la Liturghia Darurilor mai înainte sfințite - apropo, în unele biserici ea se face şi seara.

4. « Uşile pocăinţei deschide-mi mie, Dătătorule de viaţă!»

Este bine cunoscut: că de post nu are nevoie Dumnezeu, doar noi. Postul Mare este format din două părți: Patruzecimea și Săptămâna Patimilor. Prima parte – este timpul de pocăință, şi a doua - timpul de purificare, pregătire pentru Paști.
Nu în zădar biserica de două ori în Postul Mare ne propune lectura canonului Sf. Andrei Criteanul. Nu în zădar auzim în Biserică în fiecare sâmbătă din Postul Mare « Uşile pocăinţei deschide-mi mie, Dătătorule de viaţă!». Cu bună știință Biserica cu trei săptămâni înainte de Postul Mare, ne cheamă la pocăință: prin parabola fariseului și a vameșului, a fiului risipitor, şi prin amintirea Judecății de Apoi și a alungării lui Adam din Rai.
Anume pentru pocăinţă şi avem nevoie de acest răstimp. Dacă nu intenţionezi să te căieşti de viaţa şi faptele tale, nu are nici un rost nici postirea, va fi doar o risipă de sănătate.

5. Ai grijă de sănătatea ta!

Apropo, de sănătate. Dacă în timpul postului îţi apar problemele de sănătate, gradul de abstinenţă ar trebui să fie imediat discutat cu duhovnicul.
Nu poate fi vorba de nici un post după rânduiala din pravila, în cazul unor boli a sistemului digestiv sau a metabolismului. În condițiile moderne, chiar și în mănăstiri, nu se posteşte doar cu mâncare uscată, nu-l va judeca Dumnezeu nici pe mireanul, care are grijă şi de starea sănătăţii sale.
(Merită să ne amintim că în biserici în timpul Postului Mare se săvârşeşte taina Sf. Maslu – ungerea cu ulei sfinţit unită cu rugăciune pentru vindecarea bolnavilor.)
Nici într-o modalitate nu ne va apropia de Dumnezeu ulcerul dobândit din râvnă peste puteri, dar poate chiar şi ne va îndepărta, căci e prea fin hotarul între o dorință reală de ascultare față de pravile, şi mândria pentru propriul efort.

6. "Uită-te în farfuria ta!"

"Vanitatea postirii" este periculoasă și merge la braţ cu condamnarea. Fratele tău mănânca pește în prima săptămână a Postului Mare, în timp ce tu stai pe pâine și apă? Nu e treaba ta. El bea lapte, dar tu nici zahăr nu pui în ceai? Tu nu ai de unde să cunoşti caracteristicile organismului său. A mâncat o crenvuşcă și a doua zi a mers la împărtăşire, atunci când tu ţii post euharisic început înainte de Priveghere? Este hotărârea sa și a duhovnicului său, care i-a permis împărtășania.
"Vanitatea nepostirii" care ne aduce în faţă şi un alt personaj actual, vameşul care se mândreşte că nu e fariseu. El nu foloseşte untdelemn – în schimb eu fac o sută de metanii înainte de somn! El nu consumă deloc alcool – în schimb eu mă căiesc în fiecare duminică!

7. "Nu numai cu pâine va trăi omul..."

Şi în genere, mai puțin să discutăm despre alimente. Nu contează cât de ştiut nu ar fi acest adevăr, totuşi îl vom repeta perioada Postului Mare – nu este doar o schimbare a regimului alimentar. Vegetarienii nu mănâncă niciodată produse animaliere şi de Dumnezeul aceasta nici nu-i apropie, nici nu-i îndepărtează.
Continuarea versetului : « ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu», — este perfectă pentru perioada Postului Mare, când lecturii sfintei scripturi -a Cuvântul lui Dumnezeu - i se acordă o atenție deosebită.
Pentru Postul mare ar fi posibilă recitirea întregii Evanghelii. De asemenea, în această perioadă în biserici se citește zilnic Vechiul Testament. Este util a se citi din Sfinții Părinți - "Scara Raiului ", Filocalia, tâlcuiri la Evanghelie .

8. Grăbiţi-vă să faceţi fapte bune

Ar fi bine să învăţăm şi să combinăm scăderea interesului faţă de conținutul farfuriilor ale altor oameni cu o sporire a atenției faţă de aproapele nostru în general.
Acordând o atenţie sporită la propria stare spirituală, nu ar trebui să devinim indiferenți față de ceilalți. Mesajul Postului ar trebui să meargă înspre cultivarea ambelor virtuți - iubirea faţă de Dumnezeu și iubirea față de aproapele.
Sfântul Ioan Gură de Aur ne îndeamnă ca banii economisiţi pe mâncarea de post să-i folosim la ajutorul celor nevoiaşi. Din câteva prânzuri de post s-ar putea de cumpărat nişte mănuși pentru un cerșetor ce îngheaţă sau o jucărie pentru casa de copii.
Nu este necesar în timpul postului să întrerupem comunicarea şi cu cei care au nevoie de sprijinul nostru, o prietenă însărcinată, un vecin în suferinţă, o rudă singuratică. Conversația cu ei la un ceai - nu este o distracţie, dar un ajutor pentru aproapele nostru.

9. Iubirea de oameni fără de încercarea să le fim mereu pe plac

Relațiile bune cu apropiaţii, uneori sunt însoţite şi de o latură neplăcută: încercarea să le fim mereu pe plac. De fapt, nici o atitudine bună aici nu poate exista, - existând doar lipsa de caracter și dependența de opiniile altor oameni. Anume în post această patimă poate să devină mai accentuată.
"Hai să ne întâlnim vineri după serviciu într-o cafenea" – te invită o prietena, şi iată deja ai comandat împreună cu ea o prăjitură – doar nu poţi să o superi!
"Vino-o în vizită sâmbătă seara" – te invită vecinii, și nu mai mergi la slujbă, în loc să-ţi ceri scuze și să amâni pentru un timp mai târziu sau pentru seara de duminică.
"Mănâncă o bucată de pui, de altfel mă supăr" – te indeamnă o rudă, și s-ar putea cu respect să refuzi, dar nu o faci, deşi să te ascunzi după falsa nedorinţă de a merge la un conflict, nu mereu înseamnă să dai dovadă de iubire față de aproapele.
Pentru a ne elibera de această patimă de a fi plăcuţi altora, ne putem aminti de sfatul dat de cuviosul Paisie Aghioritul: noi trebuie să ascundem propria postire, ca să nu ne postim de văzul lumii, dar postul bisericesc – este o trăire şi o mărturisire a credinței. Noi nu trebuie doar să-i respectăm pe alţii, dar şi să tindem ca şi pe noi şi credinţa noastră să fie respectată.
Cei mai mulți oameni înțeleg explicația politicoasă și acceptă poziţia noastră. Dar şi adesea se adevereşte că interpretarea noastră este neîntemeiată. Prietena în cafenea nu va fi deranjată de faptul că vom comanda doar o cană de cafea, vecinii vor fi bucuroși să ne întâlnim și după participarea noastră la slujbă, iar cu ruda putem servi cu placere şi nişte cartofi cu ciuperci.

10. Să-l urmăm pe Hristos

Şi în cele din urmă, cea mai importantă regulă a Postului Mare – să nu uităm pentru ce există această perioadă.
Postul Mare – este timpul așteptării Învierii Mântuitorului. Dar nu o simplă aşteptare, ci una de acţiune. Vom încerca să trecem cele patruzeci de zile împreună cu Hristos, să venim la mormântul lui Lazăr, cu Domnul să intrăm în Ierusalim, Îl vom asculta în Biserică, ne vom împărtăşi împreună cu apostolii la Cina cea de Taină, îl vom urma în ducerea Crucii spre Golgota, unde ne vom alătura suferinţei Maicii Domnului şi ucenicului iubit ...

În cele din urmă, împreună cu mironosiţile ne vom apropia de mormântul deschis şi din nou vom trăi bucuria:

Nu este aici. Hristos a inviat!




luni, 18 martie 2013

Post cu folos!

 
Va doresc la inceput de drum,
 post cu folos si bucurie!
 
 
 
 

vineri, 15 martie 2013

Sase lucruri de care sa-ti amintesti in Postul Mare si pentru viata


 
 
Anul trecut am gasit pe un blog ortodox cateva indemnuri pentru Postul Mare si pentru viata in general, le-am tradus de mult insa abia acum le pun aici...
Sase lucruri de care sa-ti amintesti in Postul Mare si pentru viata
Anul trecut in prima saptamana a Postului Mare, parintele nostru ne-a oferit o invatatura cu sase reguli pentru Postul Mare si pentru viata. ..Astfel m-am gandit sa-i impartasesc cuvintele de anul trecut ca un bun inceput pentru acest Post al Pastelui. Acestea sunt numai niste propuneri, lucruri pe care sa ni le reamintim zilnic, pentru a ne ajuta sa mergem mai departe in aceste zile ale calatoriei, cu scopul de a ne apropia de desavarsirea lui Dumnezeu. Asa ca, ce poti face tu in acest Post al Pastelui?

1.       Fa-ti aparitia! Nu este vorba doar de “a merge la biserica”. Noi ne schimbam prin viata liturgica si Impartasanie. In timpul Postului Pastelui, ni se ofera cele mai frumoase slujbe din an; nu refuza ocazia de a fi prezent.

2.       Contribuie cu ceva!Investeste in ceva in cadrul vietii bisericesti. Crede in aceasta! Fa-o sa devina parte din viata ta! Adu ceva lui Dumnezeu!

3.       Fii binevoitor! Fii bun, respectos cu celalalt! Fiecare este creat dupa chipul lui Dumnezeu, lasa iubirea lui Dumnezeu sa se vada in tine.

4.       Nu te gandi numai la tine! Nu totul este legat de propria ta persoana (Nu este vorba despre tine). Renunta la tine! Nu te mai gandi la cum te afecteaza!

5.       Roaga-te! Fii aproape de cei dragi si roaga-te!

 
6.       Fii plin de recunostinta! Fiecare suflare, bataie de inima sau moment reprezinta un dar de la Dumnezeu. Multumeste-I in continuu!
 
 
 
Cu drag,
Liliana

marți, 12 martie 2013

Ne apropiem de post...

 
 
Avva Antonie: "Ridică ispitele şi nimeni nu este carele să se mântuiască."
 
Adică fără ispite nu te poți mântui.
Mântuirea înseamnă un alt mod de a trăi, dobândirea altei firi, nu aceasta care o avem. Pentru că aceasta trebuie toată topită, scărmănată, omorâtă prin tot felul de ciopleli, altfel nu e cu putință să crească firea după Dumnezeu. Mântuirea e imposibilă fără ispite pentru că numai cu prilejul lor ne cunoaştem; dându-ți seama de greşeli şi felul cum puteai să rezolvi, adică cunoscând ceva în vremea ispitei, tot e ceva, adică este un început spre creşterea duhovnicească (aceasta în cazul încercării când ți se face îndreptare).
Dumnezeu nu ispiteşte pe nimeni, ci fiecare se ispiteşte de pofta sa (cuvântul Sfintei Scripturi). Ispitele au rostul:
 
1. De a ne umili, de a ne compromite chipul nostru cel iubit de noi, ochişorii noştri, în ochii noştri, în viața aceasta.
 
2. Dau prilejul să te cunoşti mai bine şi să-ți pierzi încrederea în tine însuți, şi te fac să alergi la cineva mai tare ca tine, la Dumnezeu.
 
3. De aceea îngăduie Dumnezeu ispitele, că ele au însuşirea de a ne observa mai bine răutățile noastre.
 
4. Ispita este indicatorul care dovedeşte mărimea duhovnicească la care eşti.
 
În încercări (ispite) îți trebuie o convingere, adică temelie puternică. Convingerile trăite sunt realități religioase, adică realități trăite. Convingerile să nu fie numai o bibliotecă în cap, ci să le trăieşti.
Ispitele te trag afară de la Hristos, spunându-ți: Nu trăi o viață aşa de grea, nu-ți chinui tinerețea. Toate aceste momeli te sustrag de la temelia, Hristos şi de la crucea Lui şi te dai spre plăcere, spre cruțare de sine. În încercări trebuie să ai o casă a ta, care să fie întărită pe o temelie puternică, să ai ceva trainic, un foc, un cărbune aprins în sufletul tău, care să-ți ajute ca în încercări să n-o luăm către noi, ci către Hristos. În felul acesta, încercările dovedesc de ți-e mai drag de tine sau de Hristos. Asemănarea cu casa clădită pe nisip. Pe ce temelie stai? Dacă este Hristos, treci prin toate cu veselie, dar trebuie să te laşi cu totul în conducerea lui Dumnezeu. Nu-i altă soluție decât să te îndrăgosteşti de Iisus, Care a trăit cândva în chip văzut. El continuă să fie cu noi până la sfârşitul veacurilor. Şi dacă am fi curați cu inima, L-am vedea şi acum.
La ziua judecății ne întreabă Dumnezeu: ce asemănare avem cu Iisus? Şi noi numai în cruce ne putem asemăna cu Iisus. Nu ne putem asemăna nici în înțelepciune, nici în putere, deci numai în cruce.
 
 
 
 
 
 

luni, 11 martie 2013

Lunea căsătoriei

Dacă doriti să participati cu o postare la Lunea Căsătoriei (idei, sfaturi, traduceri, fragmente de lectura, recomandări de cărti) puteti folosi bannerul de mai sus, si apoi lăsati aici linkul către articol.

........

 "Postul in familie si familia in post"


Sa avem cu totii o saptamana cu binecuvantari!

vineri, 8 martie 2013

Mosii de iarna

 

“In ajunul acestei zile, Sambata lasatului sec de carne, Biserica ne invita la o pomenire generala a celor ce “au adormit intru nadejdea invierii si vietii vesnice“. Aceasta este, intr-adevar, ziua cea mare de rugaciune a Bisericii pentru cei morti.
Pentru a intelege sensul legaturii dintre Postul Pastelui si rugaciunea pentru cei adormiti, trebuie sa ne amintim ca crestinismul este religia iubirii. Hristos le-a lasat apostolilor nu o doctrina a mantuirii individuale, ci o noua porunca – “sa se iubeasca unul pe altul“, adaugand: “Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unul catre altul“.


Rugaciunea pentru cei morti este expresia fundamentala a Bisericii ca iubire. Ne rugam lui Dumnezeu sa-i pomeneasca pe cei pe care noi ii pomenim si facem aceasta tocmai pentru ca ii iubim. Rugandu-ne pentru ei, ne intalnim cu ei in Hristos, Care este dragoste, infrange moartea, care este ultima biruinta asupra instrainarii si lipsei de dragoste. In Hristos nu este diferenta intre cei vii si cei morti. El este Viata si aceasta Viata este lumina omului. Iubindu-l pe Hristos, ii iubim pe cei ce sunt in El; iubind pe cei ce sunt in El, il iubim pe Hristos: aceasta este legea Bisericii si motivatia pentru care se savarsesc rugaciuni pentru cei adormiti.


Marea priveghere a Duminicii lasatului sec de carne (mosii de iarna - n.tr.) pentru cei adormiti serveste ca model pentru toate pomenirile celor plecati dintre noi si se repeta a doua, a treia si a patra Sambata din Postul Pastelui.
(din: pr. Alexander Schmemann, “Postul cel Mare“, Editura Doris, Bucuresti, 1998)

 
 

Cu drag,
Liliana





marți, 5 martie 2013

"Întemeierea unei familii este, în zilele noastre, un act de curaj?"

 
"Cultura mediatica este anti-familie, in primul rand cultura mediatica sustine cultura de consum si evident este un vector indreptat impotriva familiei.
Familia este un prost consumator, pentru ca are in vedere viitorul copiilor, investeste in copii, nu investeste in lucruri de consum..."

Virgiliu Gheorghe, invitat în emisiunea Universul Credinței, biofizicianuldoctor în bioetică al Universităţii Aristotel din Tesalonic și autorul cărților ""Revrăjirea lumii sau de ce nu mai vrem sa ne desprindem de televizor", "Știinta si razboiul sfarsitului lumii. Fata nevazuta a televiziunii", "Efectele televiziunii asupra mintii umane" și "Pornografia, maladia secolului XXI".

Dezbaterea, moderată de Corneliu Matache, a plecat de la următoarea întrebare: "Întemeierea unei familii este, în zilele noastre, un act de curaj?"

Universul Credinței, TVR1 și TVR Internațional, 24.02.2013
Producător: Paula Tăbârcă
 
 



vineri, 1 martie 2013

Preafrumoasa si mult râvnita primăvară...


"Vezi că, în timpul primăverii, toate care iarna erau ca şi moarte prind iarăşi viaţă şi se înnoiesc: pământul scoate roade din adâncurile lui, pomii se îmbracă în frunzişuri, iarba înverzeşte şi se împodobeşte cu flori; apele cele încătuşate de gheaţă se topesc şi curg şi toată făptura de sub soare se înveşmântează cu o nouă înfăţişare şi parcă din nou este zidită. Fie ca de la această primăvară simţită mintea ta să se înalţe prin credinţă către acea preafrumoasă şi mult râvnită primăvară pe care ne-a făgăduit-o preabunul Dumnezeu în Sfânta Sa Scriptură, când trupurile drepţilor celor ce au adormit de la începutul lumii, ca nişte seminţe, încolţind cu puterea Domnului, vor răsări din pământ şi vor îmbrăca chip nou şi minunat, vor fi cuprinse în veşmântul nemuririi şi vor primi cununa bunătăţii din mâinile lui Dumnezeu, „ca finicul vor înflori şi ca cedrii din Liban se vor înmulţi; răsădiţi fiind în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru vor înflori” (Psalmul 91, 12-13), „ca o mireasă vor fi împodobiţi cu frumuseţe şi ca pământul când îi creşte floarea, şi ca o grădină când îi răsare sămânţa” vor propăşi; şi veselie veşnică va sta asupra capetelor acestora, şi întru bucurie se vor bucura de Domnul (Isaia 61, 10-11). Atunci „acest trup stricăcios se va îmbrăca în nestricăciune şi acest trup muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris: înghiţitu-s-a moartea întru biruinţă. Moarte! Unde-ţi este boldul! Iadule! Unde-ţi este biruinţa!” (1 Corinteni 15, 54-55). Astfel năzuind cu duhul către primăvara cea mult dorită, cu ajutorul lui Dumnezeu, cu nădejde şi cu credinţă, seamănă acum seminţele bunelor osteneli şi vei secera atunci cu bucurie."
Sfântul Tihon din Zadonsk



Va doresc o primavara vesnica!

Cu drag,
Liliana

Pe urmele Sfantului Ioan Casian


"Asta trebuie sa fie manastirea: un loc in care sa ne regasim, monahi si mireni, in rostul nostru firesc, mergand pe calea mantuirii."
(Staret Protos. Iustin Petre)

Sfantul Ioan Casian


  Fiecare parohie, fiecare manastire, are un "duh" al ei, un specific propriu, dat de unicitatea sfintilor ocrotitori, de firea si prestanta duhovniceasca a celor ce au slujit si s-au rugat de-a lungul timpului in acea biserica, fie ei preoti, monahi sau mireni. Desi harul lui Dumnezeu lucreaza pretutindeni si slujbele sfinte sunt oriunde la fel, fiecare ne legam de anumite parohii, de anumiti parinti duhovnicesti, de anumite manastiri, mai mult parca decat de altele. Asta nu inseamna ca facem judecati de masura sau ca iubim mai mult pe unele, mai mult decat pe altele, insa este firesc sa existe aceste specificuri si fiecare sa alerge acolo unde simte ca se foloseste mai mult.


"Dobrogea are o sfintenie aparte. Cand mergi prin tara simti cum printre munti Dumnezeu se retrage intr-o manastire. In Dobrogea simti invers, cum Dumnezeu parca iese din manastire si o ia agale printre colinele pamantului vechi, lasandu-si urma pasilor pana la orizontul indepartat, unde cerul albastru respira vesnicia. Asa, ca o ie curata, agatata de cer apare si Manastirea Sfantul Ioan Casian. Simti sub picioare urma pasilor lui Dumnezeu care se indreapta spre locul sfant. Prin colbul drumului dobrogean au trecut si pasii marunti spre nevointa intru cele sfinte ale Sfantului Casian. Pestera sfintita de rugaciuni este in apropiere. Pasii lui Dumnezeu pe aceste meleaguri sunt urmati de pasii Sfantului, si astazi de pasii monahilor si ai crestinilor ce vin la rugaciune. Manastirea facuta cu jertfa monahala isi arata slendoarea printr-un loi de lumina curata care tasneste din simplitatea ei. Nimic vanitos, nicio podoaba "ortodoxa", nicio semetie trufasa. Manastirea pare crescuta din deal, nu ca o indrazneala, ci ca o lumina a pamantului catre cer. Oamenii au vazut lumina si licarirea. Inca o scara catre Dumnezeu a mai dat pamantul sfant al Dobrogei. Si scara aceasta se numeste Manastirea Sfantul Ioan Casian."
(Dan Puric- Pe urmele Sf. Ioan Casian, Constanta2009)






Imagini inedite cu Manasirea Sf. Ioan Casian gasiti:

Inaintea-praznuirea Sfantului Ioan Casian


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare