Din învăţăturile Părintelui Arsenie Boca – „Despre suflet”

Părintele Arsenie Boca, evocat la Radio România Cultural
Joi 6 mai 2010, de la ora 18.30, Teatrul Naţional Radiofonic organizează audiţia cu public a spectacolului de teatru-document Părintele Arsenie Boca – Sfîntul şi omul cavernelor, o producţie realizată în cadrul proiectului Biografii, memorii, difuzată la Radio România Actualităţi
Spectacolul radiofonic Părintele Arsenie Boca – Sfîntul şi omul cavernelor va fi difuzat la Radio România Cultural pe 11 mai a.c., începînd cu ora 19.00.
sursa:http://c-tarziu.blogspot.com/2010/05/parintele-arsenie-boca-evocat-la-radio.html

Din învăţăturile Părintelui Arsenie Boca – „Despre suflet”

„Trupul trăieşte, dacă e locuit de suflet; iar sufletul trăieşte, dacă e locuit de Dumnezeu. Aşadar, sunt oameni care au într-înşii suflete vii, şi sunt oameni care au suflete moarte. Moartea trupului este despărţirea sa de suflet; iar moartea sufletului este despărţirea sa de Dumnezeu. Astfel, un trup viu poate fi locuit de un suflet viu sau de un suflet mort. Starea sufletului dincolo de mormânt este continuarea stării sale pământeşti, fie de viaţă, fie de moarte. Cel ce a înviat în sufletul său cunoştinţa şi iubirea lui Dumnezeu, câtă vreme era pe pământ, acela a înviat pentru veşnicie; iar cel ce a omorât acestea în sufletul său şi moartea l-a prins în acestea, acela a murit pentru veşnicie. Acela a omorât Împărăţia lui Dumnezeu dinlăuntrul său şi a înlocuit-o cu împărăţia chinurilor veşnice, în care a intrat încă din viaţa pământească.

Trupul nu are o consistenţă sau temei în sine însuşi, ci dăinuieşte în temeiul sufletului, al acestei făpturi spirituale, nemuritoare, de obârşie divină. Iar ceea ce dă sufletului pecetea de fiinţă spirituală e funcţiunea conştiinţei, a acelei cunoştinţe de sine însuşi, în relaţie cu Dumnezeu, Tatăl său, şi cu toate câte decurg din rudenia aceasta. Acestei fiinţe spirituale i s-a dat trupul ca o unealtă, nu ca un tovarăş. Iar dacă un om oarecare nu ascultă de conştiinţă, ci de animalitate, se întâmplă că glasul conştiinţei tot mai slab se aude, mintea tot mai mult se întunecă, şi aşa, faptele trupului pun pecetea lor întunecoasă pe suflet. Sufletul, cu negrija lui se face o unealtă a trupului. Sufletul, amăgit de convieţuirea cu animalitatea trupului, are să poarte chinurile răsturnării rolurilor de îndată după despărţirea sa de robia uneltei sale.”



Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva 2006, p. 314

Cu drag,

Liliana