9martie 2010Va plac mucenicii?
Sigur ati avut ocazia astazi sa gustati macar o pereche de mucenici, sau o supica aromata.
Post binecuvantat in continuare si Mucenicii sa va fie aproape!
Sigur ati avut ocazia astazi sa gustati macar o pereche de mucenici, sau o supica aromata.
Post binecuvantat in continuare si Mucenicii sa va fie aproape!
Sinaxar 9 martie
Sfintii 40 de mucenici au fost victimele persecutiei împãratului Licinius (308-323). Fiind soldati curajosi si apreciati pentru serviciile lor în cetatea Sevasta din Armenia (azi Sivas, Turcia), guvernatorul local a încercat sã obtinã, din partea lor, lepãdarea de credintã. Mai întâi a încercat sã-i convingã promitându-le avantaje si favoruri, dar nu a putut; sfintii i-au rãspuns: “Dacã noi am luptat pentru împãratul acesta pãmântesc, cu cât mai multã ardoare trebuie acum sã ne angajãm în luptã pentru Atottiitorul universului. Cãci nu existã pentru noi decât o singurã viatã: «moartea pentru Hristos»”.
Dupã esecul acestei metode si vãzându-i asa de fermi si hotãrâti în credintã, guvernatorul a poruncit sã fie dezbrãcati de vesmintele lor si lãsati toatã noaptea pe un lac înghetat din apropierea cetãtii. Meritã sã amintim aici, în rezumat, mãrturisirea de credintã pe care o fac în timpul suferintelor acesti martiri, pe care Biserica a pãstrat-o si transmis-o în scris: «Dezbrãcând aceste vesminte, aruncãm de asemenea omul cel vechi! Pentru cã prin înselãciunea sarpelui noi am îmbrãcat tunicile de piele (Fac. 3, 21 ), ne dezbrãcãm astãzi pentru a obtine Raiul pe care noi l-am pierdut! Frigul este aspru, dar dulceata Raiului este nespusã! Pãtimim pentru o scurtã vreme pentru a fi în “sânul lui Avram”! Cumpãrãm bucuria vesnicã cu pretul unei scurte nopti de chinuri! Pentru cã, oricum, într-o zi acest trup stricãcios trebuie sã moarã, acceptãm acum sã murim ca sã trãim vesnic!»
Suferinta începe sã fie din ce în ce mai insuportabilã; din cei 40 unul nu mai rezistã si îsi pãrãseste locul; celorlalti 39 li se aratã cununi strãlucitoare din cer coborând asupra lor. Înaintea acestei minuni unul din gardieni constatã cã a 40-a cununã rãmâne suspendatã în aer, pãrând sã astepte pe cineva sã împlineascã numãrul celor alesi. Îsi aruncã vesmintele si înainteazã în grabã pe gheatã pentru a se bucura cu ceilalti martiri, strigând cã si el este crestin.
Dupã esecul acestei metode si vãzându-i asa de fermi si hotãrâti în credintã, guvernatorul a poruncit sã fie dezbrãcati de vesmintele lor si lãsati toatã noaptea pe un lac înghetat din apropierea cetãtii. Meritã sã amintim aici, în rezumat, mãrturisirea de credintã pe care o fac în timpul suferintelor acesti martiri, pe care Biserica a pãstrat-o si transmis-o în scris: «Dezbrãcând aceste vesminte, aruncãm de asemenea omul cel vechi! Pentru cã prin înselãciunea sarpelui noi am îmbrãcat tunicile de piele (Fac. 3, 21 ), ne dezbrãcãm astãzi pentru a obtine Raiul pe care noi l-am pierdut! Frigul este aspru, dar dulceata Raiului este nespusã! Pãtimim pentru o scurtã vreme pentru a fi în “sânul lui Avram”! Cumpãrãm bucuria vesnicã cu pretul unei scurte nopti de chinuri! Pentru cã, oricum, într-o zi acest trup stricãcios trebuie sã moarã, acceptãm acum sã murim ca sã trãim vesnic!»
Suferinta începe sã fie din ce în ce mai insuportabilã; din cei 40 unul nu mai rezistã si îsi pãrãseste locul; celorlalti 39 li se aratã cununi strãlucitoare din cer coborând asupra lor. Înaintea acestei minuni unul din gardieni constatã cã a 40-a cununã rãmâne suspendatã în aer, pãrând sã astepte pe cineva sã împlineascã numãrul celor alesi. Îsi aruncã vesmintele si înainteazã în grabã pe gheatã pentru a se bucura cu ceilalti martiri, strigând cã si el este crestin.
Moastele celor 40 de Mucenici se pãstreazã si astãzi, mai ales la mãnãstirile de la Muntele Athos. Sãrbãtoarea lor s-a statornicit în Bisericã încã din secolul al IV-lea, în principal datoritã familiei Sfântului Vasile cel Mare: mama sa, Sfânta Emilia, a ridicat prima bisericã consacratã celor 40 de Mucenici; iar Sfântul Vasile cel Mare si fratele sãu Grigore de Nyssa au rostit panegirice (predici de laudã) în cinstea lor.
Pr. Cosmin Bufnea
Cu drag,
Liliana
sa aveti pofta!
RăspundețiȘtergereMultumim, Loredana!
RăspundețiȘtergere