“Raul cel vechi, cuibarit inlauntru, totdeauna ne va urmari si niciodata nu va renunta la incercarile de a se strecura din nou si a pune stapanire pe pricipala lui tinta – sufletul nostru. Si doar lupta puternica cu raul, spre atingerea unui scop minunat si neinteles de multi – curatia inimii noastre – ne indreptateste in fata lui Dumnezeu. Dar, daca Hristos nu vede aceasta lupta, El pleaca de la acel preot, monah sau mirean si il lasa singur, cu ceea ce el insusi alege cu incapatanare. Iar alegerea aceasta intotdeauna este una si aceeasi: mandria, care niciodata nu este satisfacuta si inclinatia catre placerile lumii acesteia. Timpul trece si, mai devreme sau mai tarziu, patimile se intorc la omul care L-a parasit pe Dumnezeu si isi arata latura adevarata, inspaimantatoare.
”Nesfintitii sfinti si alte povestiri, Arh. Tihon Sevkunov, pg 184
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu