36. Si, auzind el multimea care trecea, întreba ce e aceasta.
37. Si i-au spus cã trece Iisus Nazarineanul.
38. Si el a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David, fie-ti milã de mine!
39. Si cei care mergeau înainte îl certau ca sã tacã, iar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui David, fie-ti milã de mine!
40. Si oprindu-Se, Iisus a poruncit sã-l aducã la El; si apropiindu-se, l-a întrebat:
41. Ce voiesti sã-ti fac? Iar el a zis: Doamne, sã vãd!
42. Si Iisus i-a zis: Vezi! Credinta ta te-a mântuit.
43. Si îndatã a vãzut si mergea dupã El, slãvind pe Dumnezeu. Si tot poporul, care vãzuse, a dat laudã lui Dumnezeu.(Luca 18, 35-43)
Evanghelia cititã astãzi la Sfânta Liturghie ne pune în fatã un orb care, cersind pe marginea drumului în apropierea Ierihonului, avea dorinta fierbinte de a vedea. Acest orb dovedeste însã o profundã vedere duhovniceascã deoarece în cel pe care multimea Îl vedea doar ca pe Iisus Nazarineanul, un învãtãtor care are puterea de a tãmãdui, el îl recunoaste pe Hristosul, Unsul lui Dumnezeu, Cel despre care au vestit prorocii cã va fi “Fiul lui David”.
Orbul nu ezitã sã-si mãrturiseascã aceastã credintã, chiar dacã multimea îl certa, si striga: “Iisuse, Fiul lui David, miluieste-mã !”.
Astfel orbul s-a arãtat a fi singurul care vedea cu adevãrat din multimea care îl înconjura pe Iisus. De aceea Mântuitorul îi si împlineste dorinta de a vedea trupeste subliniind “Credinta ta te-a mântuit”.
Cãpãtându-si vederea, cel care a fost orb îl urmeazã pe Hristos si îl slãveste pe Dumnezeu dând prilej întregului popor sã aducã laudã lui Dumnezeu.
"Spre Judecatã am venit în lumea aceasta, pentru ca cei ce nu vãd sã vadã iar cei ce vãd sã fie orbi” (In. 9, 39). Aceastã afirmatie a Mântuitorului ar trebui sã ne punã pe gânduri pe toti. De multe ori ne credem întelepti, credem cã vedem si întelegem, fãrã a cãuta adevãrata întelepciune care vine de la Dumnezeu. Hristos însã ne avertizeazã “Dacã ati fi orbi, n-ati avea pãcat. Dar pentru cã acum ziceti: Vedem, pãcatul vostru rãmâne”. (In. 9, 41)
Primul pas pentru a iesi din aceastã stare este de a recunoaste faptul cã, atât timp cât suntem departe de Dumnezeu, cât timp pãcatul ne stãpâneste, suntem orbi. Dar Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este “lumina care lumineazã întru întuneric si întunericul nu a cuprins-o” (In. 1, 5). El a zis: “Eu sunt Lumina lumii; cel ce-Mi urmeazã Mie nu va umbla în întuneric ci va avea lumina vietii” (In. 8, 12).
Singura sansã de a iesi din întunericul mortii pe care îl aduce pãcatul este de a crede cã Iisus este cu adevãrat Fiul lui Dumnezeu întrupat, Lumina lumii, si de a-i urma Lui. Ca si în cazul orbului aceastã credintã este mântuitoare dar presupune urmarea lui Hristos prin împlinirea poruncilor Lui si prin cãutarea Lui în rugãciune, în Sfânta Liturghie, în Sfânta Scripturã.
Pãrintii Bisericii mãrturisesc cã în lumina lui Hristos ne vedem mizeria din noi si ne îngrozim, dar, prin pocãintã, putem ajunge pânã la contemplarea luminii dumnezeiesti necreate. Evanghelia de astãzi încearcã sã ne ajute sã întelegem cã atât timp cât suntem departe de Hristos suntem orbi si cã numai urmându-i Mântuitorului vom avea cu adevãrat lumina vietii.
sursa foto
Va doresc o duminica cu pace!
Liliana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu