Mănăstirea Văratec

Pe ultima suta de metri din aceasta vacanta, am plecat spre tinuturile minunate ale Neamtului. Anul acesta ne-am hotarat, sa stam cat mai aproape de manastire, ca sa avem cat mai multa liniste intr-o lume cat mai "muzicala" si sa cuprindem cat mai multa sfintenie. Am poposit asadar, pentru cateva zile in Palatul Varatec, locul in care insusi Inaltul Bartolomeu a stat si la doar o livada distanta de casa Maicii Benedicta. Palatul, caci asa i-a ramas numele de pe vremea cand poposeau aici Ierahii Moldovei este spre inchiriere, iar pretul camerelor fiind pentru buzunarele fiecaruia. Cat despre locurile unde ne-am tras sufletul cateva zile, mai bine o las pe Maica Benedicta sa ne povesteasca, o mare iubitoare a acestor locuri.

"Eu trebuie să vă spun că, atunci când am ajuns aci,  am intrat pe drumul de la Piatra Neamţ într-acoace, nu ştiu dacă aţi avut aceeaşi senzaţie pe care am avut-o eu: am intrat într-o stare foarte ciudată. Mi se părea că sunt într-un decor. Într-un decor, într-o scenă turnantă, fiindcă nu realizam bine unde sunt. Erau colinele alea superbe, erau tăpşanurile acelea splendide, acoperite cu iarba verde, uneori erau norii vineţii, alteori nori albi, cumulus, alţii încărcaţi de ploaie, mergeau pe cer – aveam tot timpul senzaţia că decorul se schimbă într-un fel straniu. Şi deodată, am început să mă întreb ce se petrece, adică eram neliniştită – dar era o nelinişte metafizică. Şi când am ajuns aici (aveam senzaţia că nu se termină drumul!), când am ajuns aici, am intrat întâi în incinta mănăstirii, după aceea am venit aici, mi s-a părut totul mai altfel decât la alte mănăstiri... Este o urmă de isihie, nu ştiu cum să vă spun, este o sămânţă de isihie în tot ceea ce e aici. Dacă o să treceţi, dacă intraţi în curtea palatului episcopal, sus, unde a stat părintele Anania, şi vă uitaţi – mai cu seamă dacă vă uitaţi din balconul lui – o să vedeţi pădurea aceea ca o engadină. Spunea: „Asta este, domnule... ce Elveţia? Engadina noastră este mai strălucită decât cea elveţiană, mai profundă, mai cuprinzătoare de suflete!...Deci, peisajul m-a fascinat mai întâi. Şi simţeam că în peisajul ăsta stăpânesc nişte forţe. De 25 de ani, însă, am înţeles. Aici, la Văratec, a fost ceea ce au numit un topos sacru, cum zice grecul, loc sfânt. Vedeţi dumneavoastră, Neamţul, tot judeţul Neamţ şi tot judeţul Suceava sunt... cum aş spune eu? Au această sacralitate a temeiului spaţial."

"Văratecul este din vremea lui Paisie Velicicovski. Şi Agapia, adică toate mănăstirile din jur sunt ale sihaştrilor lui. El îşi trimetea ucenicii – şi nu pe cei mai tineri sau nepricepuţi, îi trimetea pe cei mai încărcaţi de capacităţi, aş zice aşa, spirituale. Şi a trimes pe unul din discipolii lui, pe cuviosul Iosif. Acest Iosif – suntem în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, mănăstirea a fost la 1785. Înainte de asta, Iosif a venit să caute un loc. Deci, avea misiune. Era la ascultare, se spune la noi, la mănăstire. Îl trimisese Paisie la ascultare: „Să cauţi loc pentru mănăstire de maici!” Şi Iosif a început să caute. Şi a găsit aici, în fundul acestei văi – noi suntem ca într-o găleată, de fapt. Aşa Iosif, cu simţirea lui duhovnicească, a descoperit apele nevăzute ale Duhului, vii în pământul acesta, şi a spus: „Aici facem!”

Biserica mare a manastirii

turle peste Varatec

Palatul Varatec

imprejurimile Palatului

rod

livezi cand cuprinzi cu ochii si cu sufletul

rod

in fiecare seara Bunul Dumnezeu a racorit pamantul cu ploaie

amurg peste Varatec

curcubeu

Mai multe de istoria Manastirii Varatec gasiti si pe internet