Interviu Iulian Capsali: “Am devenit tot mai slabi, mai dependenţi…Nu ne vom regăsi decât prin revenirea la valorile ortodoxe”

Un posibil raspuns la criza economică

A vorbi despre naţionalism, despre revenirea la creştinism ca forţă educatoare a conştiinţei unei naţiuni sau despre necesitatea raportării la persoană, nu la individ este azi, după cum ne-a informat domnul HR Patapievici, o chestie de blamat. Astăzi, cosmpolitismul, disoluţia, obscuritatea, promiscuitatea sunt normele după care ne conduc elitele.

În sensul ăsta, iniţiativa infiinţării unei Alianţe pentru Demnitate Naţională, construită pe coordonatele credinţei, familiei şi neamului, pare o nebunie. Să fii explicit anti-comunist, dar şi anti-liberal…e posibil aşa ceva? Aflăm de la Iulian Capsali, preşedintele fondator al Alianţei pentru Demnitate Naţională.

Cine sunteţi, domnule Iulian Capsali?

Sunt un om caruia-i place sa fie lasat cu ale sale, un “pères de famille” exasperat că lasă în urma sa, copiilor săi, o țară pe care iti este din ce in ce mai greu sa nu o parasesti. Nu as vrea ca ei sa plece, ca aceasta tara sa fie parasita de fiii ei. Am trait intr-o casa de anticomunisti: mama a fost impiedicata sa faca liceul pentru ca era “fiica de chiabur” iar bunicul patern a lucrat in administratie ca membru PNT. Prin el am cunoscut aceasta specie deosebita care erau românii crescuti in interbelic, unii trecuți prin pușcăriile comuniste. O biblioteca foarte diversa mi-a stat la dispozitie si in ea am gasit acel bun spirit romanesc ce anima perioada dintre razboaie. Pe linie paterna, am origini aromane, strabunicul meu venind in Bucuresti din Grecia. Bunicul matern, pe care nu l-am mai prins in viata, a fost declarat mort in primul razboi mondial, in luptele de la Turtucaia; ingropat de obuze, a fost găsit dupa cateva zile printr-un miracol. A fost primar in comuna lui si a fost santajat sa devina comunist. Natural ca a refuzat si i s-a luat totul, inclusiv o herghelie de cai pe care-i adora, fiind obligat sa plece cu toata numeroasa familie in bejenie. Pana la urma, s-a stabilit la marginea Bucurestiului.

Fac regie de film documentar si am intrat la un moment dat in presa, parasind arta plastica, pentru care ma pregatisem din copilarie. La Academia de Arta, manat de evenimentele din 89-90, la care am luat parte nemijlocit, am fondat impreuna cu cativa colegi Liga Studentilor. La acea data, au fost infiintate ligi ale studentilor in mai multe facultati, pornind de la Universitate. In acelasi an, la Buzias, se puneau bazele Ligii Studentilor din Romania, care avea sa se opuna, in continuare, politicilor antinationale ale regimului Iliescu. Cred insa ca a fost cel mai important eveniment la care am participat integral, de la deschiderea usilor balconului pana la venirea minierilor in Piata Universitatii. Ma revendic de la spiritul acesteia si regret si acum ca nu a evoluat in politica, asa cum ar fi fost normal.

A fost insa impiedicata de puterea neocomunista si prin trădările unor lideri. Toata studentimea de atunci a evoluat pe cai individuale, ne-am atomizat, la fel ca toata societatea româneasca. Singurul reper pe care l-am gasit intre timp, prin mila Proniei, a fost Hristos, Cel care mi-a dat viziunea integrala si integratoare asupra acestei lumi si Cel care mi-a dat masura neputintelor mele. Am participat la fondarea, impreuna cu mai multi prieteni, a Forul Ortodox Roman, in preziua Sf. Andrei a anului 2008.

Bunici eroi de război, familie anticomunistă, participant la evenimentele din ’89 şi la Piaţa Universităţii. E clară şi firească ”linia” pe care aţi urmat-o în viaţă. Dar de ce Demnitate Naţionala? Ce reprezintă “demnitatea” unei naţiuni?

Demnitatea Naţională înseamna recuperarea istoriei si a traditiei romanesti. Toata constructia, tot esafodajul pe care sta aceasta tara a fost atent si cu minutie sapat, distrus, exact asa cum sunt lasate superbele case vechi din Bucuresti, cele care dau identitatea orasului, prada unor alogeni pentru care istoria si cultura nu inseamna nimic. Asa cum de aceste barbarii profită mafia imobiliară, care face profituri in urma distrugerii fara scrupule a trecutului, la fel se profita acum de lipsa de jaloane, de modele. Media este preocupata de vesnicele scandaluri politice, iar intelectualii de mainstream ori demitizeaza istoria si traditiile, ori sunt preocupati de proiecte utopice, de genul SUE, adica sunt in slujba globalismului. Arhitectii acestor utopii sunt cei care profita de toata zarva in care se consuma cele mai mari resurse de energie ale acestui neam. Suntem prada unui razboi informational, declansat in mod deliberat, din care nimeni nu mai intelege nimic. Pe acest fond, se privatizeaza parti esentiale din economia tarii, inclusiv cele ce tin de securitatea nationala – mai ales in sectorul energetic –, iar datoriile financiare pe care le-au facut guvernele de pana acum, dar mai ales cei care ne-au condus in ultimii 5 ani, sunt colosale si inrobitoare. Nimeni nu propune solutii la aceasta situatie, in afara proiectelor transnationale in care țara noastra ar trebui sa se topeasca indistinct.

Satele sunt golite de tineri, familiile sunt distruse, multi copii sunt alienati de aceste rupturi, crescuti de bunici, toate acestea in vreme ce suprafete uriase ale celui mai bun pamant din Europa stau nelucrate. Numai din agricultura aceasta tara ar putea sa renască economic, dar de 22 de ani nu se face absolut nimic pentru asta. Totul este lasat, fără discernamant, la voia intamplarii, iar in anul ce vine orice strain va putea sa cumpere pamant in Romania. Ma intreb de multe ori daca de vina este, intr-adevar, lipsa de discernamant sau, pur si simplu, ticăloşia in lanţ a unora care au o agenda personala, in răspăr cu cea naţională.

Care sunt coordonatele Alianţei pentru Demnitate Naţională?

Ortodoxia, familia şi neamul românesc. Sunt cei trei piloni de la care trebuie sa pornim pentru a ne reface sufletele şi care definesc, în fond, fiinţa acestui neam. Pe scurt, revenirea la matcă.

O să aveţi probleme cu establishmentul autohton care, vorba lui Lucian Boia, este deja “occidentalizat”.

Este ultimul lucru la care as vrea sa ne raportam, la establishment, adica la aceia care inlocuiesc structura organica a neamului cu E-uri, cu idei. Intelighentia are idei, cele mai multe “revolutionare”, nu se bazeaza pe adevar, ci pe dorinta de a schimba. Cred profund in ceea ce afirma Mircea Vulcanescu, martirul crestin – citez: ”Exista o Românie pe care trebuie sa o regasim cu orice pret. România românilor. România viziunii romanesti. Ea singura conteaza. Sunt insa unii care au pe dracu-n ei. Vor sa schimbe. (…) Sa fim seriosi.

In definitiv, ori iti iubesti neamul, si atunci inseamna ca-l iubesti asa cum e si chiar pretinsele lui scaderi sunt criterii maxime de judecata ale altora in raport cu ele, sau il judeci pe el, ca realitate fizica, dupa criteriile spirituale ale altora, si atunci, cu toata pretinsa iubire, in realitate nu-l iubesti, ci indragesti strainii, aceia asupra al căror drag tot poetul a aruncat înfricoşător blestem.”

Se raporta foarte critic la aceasta intelectualitate ideologizanta care introduce in notiuni abstracte realitatile organice. Este o boala – aceea de a face binele omenirii cu forta; ma declar aici un adversar ireductibil al utopiilor de toate orientarile. Pentru mine este limpede ca globalismul neoliberal are datele unei utopii atroce.

… Avem modele demne pe care să le urmăm?

Tocmai l-am dat exemplu pe fericitul martir Mircea Vulcănescu, care poate fi un reper important. Sunt multi, in istorie, de la Sf. Ştefan cel Mare pana la Sf. Neagoe Basarab, de la Mihai Viteazul pana la martirul Domn Constantin Brâncoveanu cu fiii sai, de la Sfintii Inchisorilor pana la luptatorii anticomuniști din munți.

Nu ar incapea aici paginile de martiriu şi eroism scrise de oameni exceptionali. Câte conştiinte a dat acest neam!

Pe oasele lor stam inca si pe ei ii avem rugatori in ceruri, mijlocitori pentru neam la Domnul!

Sunt exemple care ne dau putere, dar sunt prea putin cunoscute… După cum ştim, mulţi dintre românii noştri au uitat să simtă şi sunt foarte pragmatici. Ei v-ar putea replica: ”Demnitatea e bună şi frumoasă, dar îmi hrăneşte copiii?” Aşadar, ce solutii economice aveti?

Am amintit deja o solutie economică: cultivarea pamantului, aceasta valoare excepţională neglijata intentionat, cred eu, de atatia ani. Este simptomatic faptul ca anul trecut, in 2011, am avut unul dintre cei mai buni ani agricoli din istoria recenta. Cu toate acestea, productia nationala a zacut pe camp, pentru ca speculatorii in agricultura au facut cel mai mare import de alimente din ultimii 22 de ani! Asta nu poate sa duca decat la distrugerea producatorilor mici si medii.

Cred în valoarea familiei şi in puterea acesteia de a centra economic această ţară. Identitatea noastra este data de ortodoxie si de traditie. Ortodoxia ne ofera un bagaj ontologic de la care putem pleca in recladirea fiintei nationale in plan moral si implicit economic.

Familia poate sa devina fundamentul pe care se poate ridica natiunea, pentru ca exista o realitate a persoanei in familie, in parohie si in comunitate. Familia este o realitate vie, iar aceasta realitate se transfera asupra natiunii si viceversa, pentru ca ele sunt structuri organice ce se intrepatrund. De starea in care se afla familia, ca unitate de baza a societatii si ca institutie sociala, depinde si starea natiunii. Familia poate constitui un ax intr-o economie smerita, ea poate avea un rol activ in refacerea unui tesut economic viabil, care a fost destramat, iar agricultura poate reprezenta baza unei prosperitati nationale reale. Nu cred intr-un nationalism bazat pe abstractiunea numita individ sau pe valorile constitutionale. Nationalismul liberal sau civic nu are radacina, nu se raporteaza la istorie, la limba, la crestinism, la familie, la comunitate si comuniune, iar statul national nu este un construct strict juridic, asa cum a fost el aplicat de elitele liberalo-masonice dupa 1848, ci o realitate vie. Natiunea nu sta pe valori abstracte si universale impuse ca un construct; nu este o inginerie sociala, o sincronizare cu valori straine de structura intima a sufletului romanesc. Aceste valori straine fac tabula rasa, astupa cu un strat compact, juridicist, valorile vii ale neamului. Suntem rezultatul unui experiment liberal-pașoptist, continuat de comunisti si desavarsit de globalismul mutilant neoliberal, care transfera statului si, mai nou, corporatiilor functiile pe care trebuie sa le aiba comunitatea. Numai prin revenirea la seva acestui pamant, la traditia si valorile lui, numai prin apararea disperata a familiei crestine se mai poate salva neamul romanesc si putem sa punem bazele unei restaurari a Romaniei. Iar restaurarea Romaniei se poate face numai prin restaurarea persoanei, in sensul personalismului ortodox descris de Cuviosul Parinte Staniloae, de Fericitul martir Mircea Vulcanescu si de alti ganditori crestini.

Un capitalism popular centrat pe familie sau pe grupuri de familii - comunități adică -, poate fi o cheie in refacerea țesutului social si economic. Trebuie iesit din logica profitului cu orice pret si al consumului hedonist. Trairea in ortodoxie poate da raspunsuri la problemele ce au aparut in societate. Trebuie stopate si imprumuturile financiare de la organisme internationale de tipul FMI si Banca Mondiala, pentru ca nu este vorba decat de o camatarie la scara macro, ce nu confera solutii, ci doar creează efecte fatale. In fata capitalismului-cazinou, in care speculațiile financiare întrec cu mult realitatea economica mondiala, in fata concentrarii productiei in mainile catorva corporatii, cred ca răspunsul nostru poate fi dat de afacerea de familie.

Cred ca Dumnezeu prefera mai degraba o astfel de abordare la masura fiecarei persoane decat darwinismul social pe care se bazeaza neoliberalismul cu nuante fasciste, care intervine direct in politica pentru a o influenta in functie de marile interese speculative. Omul modern risca sa isi piarda in totalitate libertatea si interioara, si sociala. Acestea sunt consecintele secularismului, ale excluderii Proniei din viata omului actual. Tot ceea ce traim acum este efectul acestei realitati nefaste.

Soluţia propusă la capitalismul sălbatic promovat în toată lumea mi se pare excelentă. De altfel, economia Germaniei, cea mai puternică din Europa, se bazează pe aceste afaceri de familie. Trecând de la una, la alta, păreţi un autentic om de dreapta. Dreapta românească. Sunteţi un om de dreapta?

Nu stiu cum trebuie sa arate un om de “dreapta” – pentru ca si aici este un permanent pericol de ideologizare. Si in politica exista cadere spre stanga, dar si spre dreapta, exact ca si in viata crestinului. Adevarata traire crestina, asumarea lui Hristos si nevoia de legatura permanenta cu ”satelitul Doamne”, dupa cum spunea inspirat parintele Rafail Noica, cred ca poate sa dea masura unui OM in plenitudinea lui. Daca il asumam pe Hristos, cred ca totul se adauga de la sine, pentru ca harul lui Dumnezeu lucreaza permanent. Daca este lasat sa lucreze! Cat despre nationalism, sunt sigur ca el mai exista inca si la tineri – o vad in jurul meu. Este ceva natural.

Sigur ca se lucreaza intens la extirparea acestui sentiment firesc din sistemul axiologic al romanului, insa efectele nu sunt atat de mari cat este energia folosita. Sunt insa multi intelectuali care confunda notiunea juridica de natiune, fundamentata mai ales de elitele liberalo-masonice din secolul al XIX-lea, cu sentimentul organic de apartenenta la o natiune. Adică la un neam.Dar aici este o discutie pe care o putem avea cu alt prilej.

Ia sfârşit, aici, prima parte a interviului despre Alianţa pentru Demnitate Naţională. Sperând că v-am trezit curiozitatea, vă aşteptăm să citiţi şi partea a doua, pentru a afla mai multe despre această iniţiativă românească.

sursa