“Nu vă ingrijiti”. “Dar cum să trăim? Trebuie să mancăm, să bem, să ne imbarcăm.” Dar Mantuitorul nu spune: “Nu faceti nimic”, El spune: “nu vă ingrijti”, adică nu vă lasăti rosi de grija aceea care macină omul ziua si noaptea, nedandu-i tihnă nici o clipă”. Acest fel de grijă este o boală a sufletului si un păcat. Ea vădeste faptul că omul s-a bizuit pe sine, iar nu pe Dumnezeu, că si-a pierdut nădejdea in Pronia Dumnezeiască, vrea ca prin propriile osteneli să-si rostuiască totul, să agoniseasca toate cele de trebuinta, păstrand această agoniseală prin propriile mijloace, ca s-a legat cu inima de avutul său si crede că se poate culca pe el ca pe o temelie sigură; ca iubirea de agoniseală l-a inlantuit si el nu se gandeste decat să pună mană pe cat mai mult; că mamona a luat in inima lui locul lui Dumnezeu. Tu de ostenit, osteneste-te insă de grija rea nu te lasa măcinat! Asteaptă orice reusită de la Dumnezeu si soarta ta in mainile Lui incredinteaz-o! Tot ce agonisesti primeste ca pe un dar din mană Domnului, si cu nadejde neclintită asteaptă de la El adaos de daruri. Să stii că, daca vrea Dumnezeu, e de ajuns o clipă ca să nu mai ramana nimic din avutul celui instarit. Totul e praf si stricăciune. Face să te macini de griji pentru asa ceva? Asadar, nu vă ingrijiti!
Sfantul Teofan Zavoratul- '' Talcuiri din Sfanta Sciptura pentru fiecare zi din an''
[Rom. 2-28-3; Mt.6, 31-34; 7, 9-11]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu