Maica Siluana despre Taina Spovedaniei

Sunt oameni care isi cauta o viata duhovnicul...

Duhovnicul nu se cauta batand din poarta in poarta, ci strigand la Dumnezeu: Si atunci Dumnezeu ne conduce. Pana atunci, noi toti avem duhovnicul nostru din parohie. Taina duhovniciei are doua dimensiuni: prima este taina spovedaniei, care poate fi facuta de orice preot care a fost hirotonisit ca duhovnic. Prin aceasta hirotonisire, primeste un har, o putere de la Dumnezeu prin care, atunci cand dezleaga pacatele, ele sunt iertate. In taina spovedaniei, omul pune in fata lui Dumnezeu pacatele spuse pe nume. Aici este marea lucrare a omului. Ca pe el, Dumnezeu de la inceput l-a pus sa dea nume fapturilor. Pacatele noastre, energiile acestea cu care facem rau sunt ca niste fiare, ca niste animale salbatice. Nu zicem noi cateodata: <>? Si punandu-le nume, noi intram in stapinirea lor. Spunem: <>...Si cand punem nume pacatului pe care l-am facut, am devenit stapani pe el, l-am legat. Si apoi i-l dau lui Dumnezeu, caci zice: „ Iata mielul lui Dumnezeu care a venit sa ridice pacatul lui“. Spui: <>. Si in clipa aceea pacatul i l-am dat Mantuitorului. Nu-l anunt: <>. Ci spun: <>. Si atunci parintele ne dezleaga prin cuvint. Toata taina spovedaniei este a cuvantului. Omul este cuvantator, pune greselile lui in cuvant, apoi parintele ne dezleaga prin cuvant, si Dumnezeu - cuvantul ne ridica pacatele. De aceea nu trebuie sa ne spovedim in gand. De aceea nu trebuie sa zicem: <>. Ba da, stie! Si-l doare ca eu am facut lucrul acela. Dar vrea ca eu sa i-l dau. Si cum sa i-l dau? N-am cum decit asa: punandu-l in cuvant si dandu-l“.

(fragment din interviul acordat de Maica Siluana, apărut in revista „Gazeta de Sud”, 10 aprilie 2004))

Liliana