Sfantul Dimitrie Basarabov

"Sunt doi mucenici: Sfantul Dimitrie Izvoratorul de mir, care isi implineste mucenicia sa rosie, cu sange nevinovat, si Sfantul Dimitrie cel Nou care este tot mucenic, dar mucenicia lui a fost o mucenicie alba, de grea nevointa si truda; mucenicie fara sange, dar tot mucenicie."

"Pentru ca este foarte greu sa te lupti cu tine insuti, este extrem de greu, frati crestini. Deseori noi cautam fel de fel de scuze ca sa calcam in picioare cele mai usoare porunci ale lui Dumnezeu si sa ne facem voia noastra. Este foarte greu sa infrangem raul din noi. Lupta aceasta au dus-o pustnicii, cei care nu au fost ucisi de altii, ci ei singuri si-au mortificat trupurile, ca sa le faca sfinte si curate, adevaratele temple ale Duhului Sfant. Acesti mari nevoitori au luptat pana la sange cu ei insisi, clipa de clipa, nu cumva sa se strecoare in ei un gand murdar, mincinos, fals, care sa intineze launtrul inimii. Aceasta luare-aminte la ei insisi le-a adus sfintenia vietii lor. Suntem lasati pe pamant, ca sa castigam cerul, frati crestini. Dar cati dintre noi avem aceasta constiinta, ca Dumnezeu este mereu prezent in viata noastra, si cati inteleg pe deplin acele cuvinte spuse de Mantuitorul: „Cine implineste poruncile Mele, acela Ma iubeste”! (Parintele Sofian Boghiu)

De mare folos si frumusete este si slujba Sfantului Dimitrie cel Nou

SLUJBA SFANTULUI DIMITRIE CEL NOU ...


Asculta mai multe audio diverse

sursa foto

Cu drag,

Liliana

“CAPUL CE SE PLEACA SABIA NU-L TAIE….”

Praznuim astazi pe Sf. M.M. DIMITRIE Izvoratorul de Mir si-l amintim in treacat pe viteazul Nestor. Nu zabovim asupra Sf. Nestor deoarece el ne aminteste ca datoria noastra este sa-i aparam pe fratii nostri de Lie si sa-L marturisim pe Hristos!
Daca noi astazi asistam pasiv si “intelept” la pangarirea credintei si traditiei noastre, acceptam ca albul e negru si dracul e blond, isi poate inchipui cineva ca atunci cand ni se va cere lepadarea de Hristos, vom avea taria de a-L marturisi ? Sau mai grav, copii nostri care au invatat de la noi sa fie “intelepti”, isi vor mai pune macar problema marturisirii?
Iata-l astazi pe Lie, urias ca o mlastina globala care intineaza sufletele tuturor, zambind sfidator capetelor noastre plecate care au “uitat” ca proverbul, in intregul lui, suna asa: “Capul ce se pleaca sabia nu-l taie dar nici soarele nu-l vede”, iar in acest caz Soarele este Hristos!
Ce putin ne cere Hristos! El stie ce mici si nevolnici suntem si vrea doar sa mergem la Sfintii Sai si la Maica Sa si sa-l zdrobim pe Lie cu putere pe care ne-o dau Ei !
A fi Nestor nu e o optiune ci o obligatie, iar de nu vom fi ne vor blestema copiii si ni se va inchide pe vecie Imparatia.
Ne este frica de Lie sau de posibila “taiere” a capului?
Nu riscam absolut nimic si nici nu avem ce pierde, caci “ce ai care sa nu-ti fi fost dat “?
Sa-I deschidem inima lui Hristos ,iar daca El e cu noi “de cine ne vom teme”?
Credinta noastra rationalista vine si ne indeamna la moderatie invocand mult discutata “cale de mijloc”.Stim insa din Apocalipsa 8/21 ca fricosii vor intra in iad inaintea desfranatilor si ucigasilor si stim de la Pr. Arsenie Papacioc ca cine crede in viata vesnica si nu lupta sa o dobandeasca trebuie inchis la nebuni!
Dar cine sunt acesti Lie care isi bat joc de credinta si traditia noastra?
Ati uitat oare ca aceasta tara e a lui Dumnezeu, ca am fost crestinati de Intaiul chemat si ca Romania e gradina Maicii Domnului?
Va vom aminti!

Marcel Bouros/ Fundatia Sf. Martiri Brancoveni

Dan Puric despre televiziunea de prost gust, de data aceasta luptandu-se chiar in arena ei.

Care este sfantul tau?

Toti sfintii cinstiti in Biserica Ortodoxa sunt o comoara pentru fiecare crestin, si intru aceasta se arata marea mila a lui Dumnezeu, ca noi putem sa ne rugam lor si sa-i avem ca ajutatori ai nostri. Mai mult decat atat, fiecare popor, fiecare asezare, fiecare casa si fiecare crestin isi are ocrotitorul sau ceresc care vegheza plin de grija si se roaga pentru toate care i-au fost incredintate lui, indrumandu-le pe calea vesnicei mantuiri.
Fiecare cetate, fiecare sat are un sfant ocrotitor, in a carui cinste este inaltata o biserica ori o manastire. Casele crestinilor au ca ceresc ocrotitor sfantul pe care prin tradintie l-au cinstit cel mai mult de parintii si bunicii, ori a carui icoana a trecut din generatie in generatie ca o sfintenie nespusa, ajungand pana la noi.

In particular, sfantul ocrotitor al fiecarui crestin ortodox este un placut al lui Dumnezeu, al carui nume noi il si purtam. Acesta in primul rand trebuie cinstit indeosebi, iar in al doilea rand- sfantul a caruia pomenire Biserica o praznuieste de ziua noastra de nastere. Pe aceeasi lista pot fi adaugati si acei placuti lui Dumnezeu in al carui nume s-a facut un legamant(taina cununiei), ori intr-a caror ocrotire am fost incredintati, ori in a caror zi de pomenire Dumnezeu ne-a salvat in chip minunat viata ori ne-a facut alt mare bine.

„Iar dreptii sa se bucure si sa se veseleasca inaintea lui Dumnezeu, sa se desfateze in veselie” (Ps. 67, 3)

Din cartea, Carui sfant sa ne inchinam

Cu drag,

Liliana

Gheorghe Mencinicopschi ne spune cum alegem alimentele sănătoase

Educaţia românilor în materie de alimentaţie lasă mult de dorit. Nu întotdeauna este vorba de bani, ci pur şi simplu de lipsa de informaţii.
Cum alegem alimentele sănătoase ne spune Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare.

sursa

Disperarea sfanta cu care trecem abisul greutatilor

“Uneori incercarile si greutatile ce ni se intampla ne pun in situatia unui calator ce se gaseste dintr-o data la marginea unei prapastii din fata careia ii este cu neputinta sa se intoarca inapoi. Prapastia e intunericul necunostintei si spaima la gandul de a fi inrobiti mortii. Numai energia unei disperari sfinte ne va putea face sa trecem peste acest abis. Sustinuti de o putere tainica, ne aruncam in necunoscut chemand numele Domnului. Si ce se intampla? In loc de a ne zdrobi capetele de stanci, simtim o mana nevazuta purtandu-ne cu blandete si nu simtim nici un rau. Aruncarea noastra in necunoscut inseamna sa avem incredere in Dumnezeu, parasirea nadejdii in mai marii pamantului si hotararea de a pleca in cautarea unei vieti noi in care locul cel dintai sa ii fie dat lui Hristos.

(Arhimandritul Sofronie, Rugaciunea – experienta Vietii Vesnice)