vineri, 23 martie 2012

Pentru o viaţă morală


Invitatie
Cu binecuvantarea IPS Teodosie si autorizarea Primariei Constanta se va organiza sambata 24 martie un MARS PENTRU VIATA.


Program:
orele 11-12 Adunarea la Catedrala Sf Apostoli Petru si Pavel Constanta - 12 Plecare - 12.15 Statuia lui Ovidiu - 12.30 Primarie - 12.45 Posta Romana - 13.00 Magazin Tomis cu mitingul de final, luari de pozitie, fluturasi, sloganuri, banere, s.a.


Marsul se desfasoara la nivel national si se doreste a fi o atitudine ferma impotriva imoralitatii care a invadat societatea noastra.


Practic prin acest mars nu facem decat sa ne alaturam, in mod public eforturilor pe care dumneavoastra le faceti zi de zi în educaţia de acasă.


Vă invităm să participaţi împreună cu copiii şi prietenii dumneavoastră la această activitate.
Prin implicare copiii îşi vor împropria mesajul



Vă mulţumim!


sâmbătă, 17 martie 2012

Sfanta Cruce - icoana icoanelor

Maica Siluana - Despre Sfanta Cruce(1)
Mântuitorul a ales acest fel de a-Şi da viaţa pentru noi, a ales Crucea tocmai pentru că, reprezintă legătura dintre cer şi pământ, unirea cerului cu pământul, unirea înaltului cu adâncul şi cuprinderea largului în inima lui Dumnezeu, Care S-a aşezat acolo ca să ne adune pe noi în inima Lui, pentru că o luasem razna.
R: De ce şi-au ales creştinii ca simbol suprem Crucea, Crucea numită de un părinte chiar icoana icoanelor?


M. Siluana: N-aş spune că a fost aleasă de creştini, ci Crucea i-a ales pe creştini. Crucea este legată de Persoana Fiului lui Dumnezeu întrupat, de jertfa Mântuitorului pentru noi, oamenii, şi ea are atât înţeles duhovnicesc, dar şi o realitate trupească, pentru că şi omul este o făptură şi trupească, şi duhovnicească, iar Mântuitorul a ales acest fel de a-Şi da viaţa pentru noi, a ales Crucea tocmai pentru că, cum spuneai, reprezintă legătura dintre cer şi pământ, unirea cerului cu pământul, unirea înaltului cu adâncul şi cuprinderea largului în inima lui Dumnezeu, Care S-a aşezat acolo ca să ne adune pe noi în inima Lui, pentru că o luasem razna. Deci Crucea ne-a ales pe noi, Crucea ne apără pe noi, nu noi o alegem pe ea, ci noi acceptăm sau nu. Acceptăm să fim ai lui Hristos, şi atunci primim Crucea, sau nu acceptam, suntem liberi să nu acceptam, fugim de Cruce, dar dăm de…


R: …de ce este la antipod.


M. Siluana: De cel care fuge de Cruce.

R: Chiar se spune că, dacă ne facem semnul Crucii, ne închinăm, atunci duhurile rele sunt alungate.


M. Siluana: Da, pentru că nimic nu i-a speriat mai mult pe demoni şi puterile răului, decât această de neînţeles jertfă a lui Dumnezeu. Cum a putut să moară? Toată făptura fuge de durere, toată făptura fuge de ce este neplăcut, şi El a ales în mod liber să Se lase omorât atunci când i-a fost vremea, că, altfel, L-au tot ameninţat cu pietre şi L-au lovit de-atâtea ori, au vrut să-L omoare, şi n-au putut, pentru că nu venise ceasul. Iar când L-au prins, aţi văzut, au căzut cu faţa la pământ când El a zis: Eu sunt. Dar El i-a lăsat, pentru că alesese această moarte pentru că e moartea care reface demnitatea omului, de făptură aflată ca inel de legătură între cer şi pământ, între duhovnicesc şi trupesc, material.


R: Este, într-adevăr, momentul cel mai dramatic din istoria creştinismului, atunci când Mântuitorul a fost răstignit pe Cruce, poate din cauza aceasta nici nu prea ne place să ne amintim, ni se pare, poate, prea sângeros pentru sensibilitatea noastră modernă, dar nu putem să-l ocolim.


M. Siluana: Mă iertaţi, dacă aceasta ne este sensibilitatea, nu înţeleg de ce ne uităm cu atâta plăcere la filmele în care se împuşcă, în care este atâta cruzime, atâta violenţă, oare de sânge fugim sau de Cruce? Haideţi să ne întrebăm cinstit: ce ne îngrozeşte?


R: Probabil că este şi setea după ficţiune. Probabil că, în momentul în care ne uităm la acele cruzimi, avem ideea ca e ceva cumplit, se omoară…


M. Siluana: Să ne întrebăm conştiinţa, să vedem ce anume ne îngrozeşte?


R: Să ne întoarcem la Cruce. Cum ne ajută, cum o folosim?


M. Siluana: Mă ajută Dumnezeu prin Cruce. De ce? Pentru că prin Cruce a venit bucurie la toată lumea. Aşa cântăm, aşa mărturisim, prin Cruce a venit. Dacă nu Se urca pe Cruce, dacă nu-Şi dădea viaţa pe Cruce, care a fost altarul pe care S-a jertfit, Mielul lui Dumnezeu S-a jertfit, şi toată lumea cinsteşte altarul, noi cinstim acest altar pentru că aşa a fost toată tradiţia, să cinstim altarul pe care se aduceau jetfele. Or, altarul pe care S-a adus Mielul lui Dumnezeu ca jertfă, Fiul lui Dumnezeu ca jertfă, este această Cruce care e prezentă în orice cruce: în crucea aceasta, făcută din lemn, în crucea de metal, în orice cruce care spune: aceasta este Crucea lui Hristos şi care-L are pe Hristos pe ea, văzut sau nevăzut, şi care e însoţită în Ortodoxie de nişte raze. O să vedeţi în Biserică, sunt nişte raze, întotdeauna Crucea este însoţită de raze, pentru că nu există Cruce fără Înviere, nu există moarte fără Înviere. Deci, pentru mine, Crucea nu este răstignirea, ci răstignirea urmată de Înviere. Ce caut eu este Învierea, nu să mă răstignesc. Cine ar vrea să facă lucrul ăsta şi de ce l-ar face? Dar dacă asta e poarta, dacă numai pe aici se trece la Înviere, la lumina şi la bucuria Învierii, nu există altă poartă! Au încercat bieţii oameni tot felul de… Şi se încearcă în continuare. La orice există soluţie. Radar - am văzut maică anti-radar, care se vinde în mod oficial! Şi se zice că la fiecare durere există un anti-durere, la fiecare pericol există un anti-pericol, dar, ca să ajungi în rai, ca să ajungi la Înviere, nu ai decât Crucea.
Dar, să vezi, că sunt trei cruci: una a lui Dumnezeu-Fiul Care S-a răstignit pe ea şi prin care a ajuns bucuria la noi; şi, de-o parte şi de alta a Lui, pe Golgota, erau doi tâlhari, tâlhari-tâlhari, care făcuseră răutăţi, cum fac tâlharii. Unul de-a dreapta şi unul de-a stânga, unul Îl huleşte pe Dumnezeu şi-I spune: Dacă eşti Dumnezeu, dă-Te jos şi scapă-ne şi pe noi, şi scapă-Te şi pe Tine! Şi acesta a rămas în hulă, a rămas în îndoială: „Ăsta nu-I Dumnezeu”! Câţi dintre noi, aflaţi pe crucea vieţii noastre, durerea vieţii noastre, nu strigăm: „Ăsta nu-I Dumnezeu, dac-ar fi Dumnezeu n-am pătimi, dacă ar fi Dumnezeu n-ar fi atâta răutate, şi cruzime, şi boală pe pământ, şi atâţia nevinovaţi care mor”! Parcă Dumnezeu i-ar omori! Noi îi omorâm! Şi acesta este tâlharul de-a stânga, care rămâne în hulă şi cere dovezi: Dacă eşti Dumnezeu, scapă-ne Tu! Eu nu fac nimic, eu fac tâlhării, dar Tu scapă-mă! Acesta este tâlharul din stânga. Tâlharul din dreapta ce spune? De ce spui asta? Pentru că noi pe drept suferim. Când a spus pe drept suferim, pentru tâlhăriile noastre, el s-a spovedit, a mărturisit că eu am greşit,şi se întoarce către Mântuitor şi-I spune: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta! Şi Dumnezeu îi spune: Astăzi vei fi cu Mine în rai.
Deci, în clipa în care eu sunt într-un necaz, unde sunt răstignit, totul mă doare, totul este chin, dacă mă revolt împotriva lui Dumnezeu, rămân în chin, revoltându-mă, pentru că nu Dumnezeu m-a urcat pe crucea aceea, ci oamenii ne-au răstignit acolo, sau eu, omul. Dar dacă zic: „Doamne, pomeneşte-mă, Doamne, în împărăţia Ta, pentru păcatele mele, ale omului, ale omenirii, ale oamenilor…”, că noi suntem una toţi, „sufăr ce sufăr, dar Tu pomeneşte-mă întru împărăţia Ta”, El atunci spune: Astăzi! Nu nu ştiu când… Astăzi vei fi cu Mine în rai. Şi în clipa aceea eu primesc lumina raiului, mângâierea raiului, puterea şi bucuria Învierii, pe care eu o trăiesc încă de-acum. Dar noi nu putem să spunem cuvântul acesta: „Pe drept sufăr, Doamne, pomeneşte-mă întru împărăţia Ta!”, care se spune, aţi văzut, la biserică, înainte de ieşirea cu Sfintelor Daruri.


R: Pentru mulţi, Crucea este un simbol al morţii. Am văzut multe persoane care sunt oripilate când trec pe lângă un cimitir şi văd mulţimea aceea de cruci.


M. Siluana: Pentru că ei văd lemnul, nu văd Învierea, sigur că e groaznic să vezi Crucea şi să nu vezi Învierea. Dar noi, când am pus-o la capul nostru: „Doamne, să am o cruce, acolo, să nu mor fără Cruce!”. De ce? Pentru că acesta este semnul şi puterea Învierii. Eu voi învia pentru că eu cred în Cruce. Faptul că mi-am pus Crucea la cap este mărturisire de credinţă: „Cred, Doamne, că fără jertfa Ta pe Cruce şi fără Învierea Ta eu nu aş fi înviat şi aş fi putrezit, m-ar fi mâncat viermişorii în veci şi m-aş fi făcut doar ţărână”. Dar eu nu sunt doar trupul acela, care s-a întors în ţărână, eu sunt o făptură, trup şi suflet. Şi, temporar, trupul se desparte, dar el rămâne încă în legătură cu sufletul, că, altfel, de ce unele trupuri s-ar face moaşte şi altele nu se fac? De ce unele trupuri nu putrezesc dacă sunt sub blestem sau au făcut blestemăţii şi nu au luat dezlegare, de ce nu putrezesc? Pentru că este o legătură între sufletul care se chinuie şi trupul care ar trebui să se odihnească, între sufletul care e la bucurie şi trupul care este. Ştiţi că în mirul care izvorăşte din sfintele moaşte s-au găsit celule albe? Că trupul acela nu e mort, el se odihneşte, acolo, sau se chinuie dacă nu…
(Transcriere și adaptare: Carmen Creţu)





sursa foto: orthphotos
sursa articol: Doxologia


Va doresc o duminica linistita!
Cu drag,
Liliana

vineri, 16 martie 2012

7 lucruri necesare unei sotii crestine

flower bar Pictures, Images and Photos


Sotul tau nu iti poate citi mintea. Nu poate intelege tot ceea ce simti. Acesta nu este un joc este casatorie!


1. Ca soţie, nu trebuie niciodată, repet niciodată să subestimezi puterea cuvintelor tale în vorbirea ta cu soţul tău. Tu trebuie să fii prima sursă de încurajare. Cuvintele pe care le spui soţului şi despre el în faţa altora au mai multă greutate decât ţi-ai imagina vreodată!

2. O femeie care încearcă să manipuleze, să controleze soţul ei prin explozii emoţionale, plâns sau accese de furie nu este concentrată la ceea ce este mai bun pentru căsătorie, ci mai degrabă obsedată să se facă aşa cum vrea ea … ceea ce totdauna duce la diviziuni în relaţia maritală (Pilde 12:4, Pilde 19:13, Pilde 21:9, Pilde 21:19, Pilde 25:24, Pilde 27:15).

3. Soţul tău nu trebuie să fie niciodată obiectul veneraţiei tale – îl vei strivi sub această greutate! El este un bărbat … va face sigur ceva stupid, va spune ceva fără simţire şi nu îţi va împlini toate nevoile sau dorinţele. Ţinta veneraţiei tale trebuie să fie întotdeauna Dumnezeu … pe măsură ce creşti în iubirea pentru El, Îl vei ruga tot mai mult să îl vezi pe soţul tău prin Ochii Lui (aceasta va avea un impact imens în familia ta).

4. Orice bărbat doreşte să ştie dacă poate avea încredere în soţia sa. Fii vrednică de încredere! Unui bărbat îi ia timp să îşi deschidă inima, sentimentele, şi când se deschide este bine să fii de încredere. Dacă iei ceea ce îţi spune el şi foloseşti aceste informaţii în conversaţiile cu prietenele tale, şi va afla, va fi greu să mai aibă încredere în tine în viitor.

5. Soţul tău nu îţi poate citi mintea. Nu poate înţelege tot ceea ce simţi. Acesta nu este un joc, este căsătorie. Dacă ceva este greşit, selectează un moment potrivit, vorbeşte adevărul în iubire şi nu îl ataca atunci când îi mărturiseşti ceea ce este în inima ta. Scopul nu este să câştigi disputa, ci să rezolvi problema.

6. Cum vorbeşti despre el în faţa copiilor voştri dictează succesul sau eşecul său ca tată. Dacă tu în mod constant îl vorbeşti de rău în faţa copiilor, atunci şi ei îl vor vedea aşa cum îl vezi tu, nu vor avea respect pentru el şi în viitor, când vei avea nevoie de el pentru explicaţii sau disciplină, atunci copiii nu îl vor asculta datorită fundaţiei de batjocură pe care ai zidit-o.

7. Caracterul tău este cea mai importantă calitate în viaţa voastră, în raport cu ceea ce soţul tău are nevoie sau vrea de la tine (Pilde 31, 10-12). Petrece tot atât de mult pentru dezvoltarea ta interioară cât petreci pentru aparenţa ta exterioară!

(Articol scris de Perry Noble)

Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati

Sursa:
DOXOLOGIA




flower bar Pictures, Images and Photos



joi, 15 martie 2012

"Daca tineretea ar sti...si batranetea ar putea..."

Vad ca primavara isi intra usor, usor in drepturi iar eu vreau sa dau
zor sa termin o bascuta si o esarfa pentru mezina familiei care va implini in aprilie 6 anisori. Am zis sa nu treaca iarna asta si sa puna praful pe lucrul meu de mana si nici sa intram in sezonul agricol de primavara. Asa incat, mi-a atras atentia saptamanile trecute un fir de acryl in degrade, cu nuante de mov si bineinteles roz, care se potrivesc de minune sezonului primavaratec.


Inceputul nu a fost greu, am facut bentita si apoi am sos ochii ca sa pot inmulti, iar cand a fost sa incep clinii mi-am prins de-a binelea urechile. Asa incat am apelat la bunica mea. Da, da, ati citit bine! Bunica mea si strabunica copiilor mei, care le stie pe toate :) O batranica de aproape 90 de ani care a prins marea criza din anii 30, a crescut 5 copii in cel de-al doilea razboi mondial, a iesit verticala din comunism iar de aproape 20 de ani isi traieste vaduvia simplu si curat. A tinut la familie sa fie unita, chiar daca vremurile au fost cumplit de grele, fara sa carteasca si invatand toata viata din greutati, intretindu-si familia din croitorie. Este o mare incurajare pentru noi toti sa aflam astfel de povesti de viata, sa apreciem jertfa si sa vedem ca se poate sa traiesti si frumos oricat de greu ar fi, daca esti cu Hristos.






Ajutorul ei n-a intarziat, iar bascuta a fost gata intr-o singura zi, tot ea m-a invatat si un model pentru esarfa nu foarte complicat dar de mare efect. Sunt singura ca mezina va fi incantata, sa poarte la Paste ceva roz :)






Va doresc o seara placuta!
Liliana

marți, 13 martie 2012

Liturghia Darurilor mai inainte sfintite


Slujba cunoscută sub numele de Liturghia darurilor mai înainte sfinţite este de fapt un ritual de împărtăsanie dezvoltat prin îmbinarea vecerniei cu unele elemente ale Sfintei Liturghii. Cu toate că nu se aduce jertfa cea fără de sânge şi nu se sfinţesc darurile de pâine şi vin, ea poartă denumirea de Liturghie deoarece în cadrul ei are loc împărtăşirea cu Sfintele Taine.


Slujbă specifică Postului Mare

În prezent Liturghia darurilor mai înainte sfinţite este o slujbă specifică Postului Mare putându-se săvârsi în zilele de peste săptămână (de luni până vineri) cu exceptia zilelor aliturgice, a sărbătorii Buneivestiri şi a Joii şi Sâmbetei Mari.


Aparitia şi dezvoltarea acestei slujbe a avut loc în contextul interzicerii de către Biserică a săvârsirii Liturghiei propriu-zise în zilele de rând din Postul Mare. Această interdictie vine să exprime incompatibilitatea dintre atmosfera de tristete, de absentă a Mirelui, specifică zilelor de rând din Postul Mare şi caracterul festiv şi luminos al Sfintei Liturghii, ca sărbătoare a venirii Mirelui Hristos în mijlocul Bisericii Sale.


Ritual de împărtăsire cu Sfintele Taine

Sfânta Liturghie este centrul vieţii noastre în Hristos având ca punct culminant unirea cu Hristos prin împărtăşirea cu Sfintele Taine. Dar împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului nu este numai plinirea ostenelilor şi tinta spre care năzuim ci este şi ajutorul divin pe care îl primim în nevoinţa noastră duhovnicească şi care ne ajută să aspirăm către o comuniune desăvârsită în ziua cea neînserată a Împărătiei lui Dumnezeu. De aceea Biserica a rânduit un ritual de împărtăsire şi în zilele de rând din Postul Mare.


Postul ascetic şi postul total

Postul mare este o perioadă de mare nevointă sufletească şi trupească în care se îmbină cele două feluri de postire: postul ascetic şi postul total. Postul ascetic reprezintă abtinerea de la anumite mâncăruri şi băuturi şi reducerea substantială a regimului alimentar în vederea eliberării de sub stăpânirea poftelor trupului. Postul total sau ajunarea este renunţarea totală la mâncare şi băutură pe o durată scurtă de timp (o zi sau două) fiind expresia stării de pregătire şi asteptare. În acest sens ajunarea face parte întotdeauna din pregătirea pentru unirea cu Hristos în Sfânta Împărtăsanie.


În Postul Mare, în zilele de peste săptămână, Biserica îndeamnă la ajunare până seara. De aceea ritualul de împărtăsanie din aceste zile a fost legat de vecernie, slujba care marchează încetarea ajunării. Acest ritual, destul de simplu la început, a fost înconjurat treptat de o solemnitate tot mai mare adăugându-i-se câteva elemente din rânduiala Sfintei Liturghii. Astfel s-a ajuns la constituirea Liturghiei darurilor mai înainte sfinţite care a devenit unul din momentele de vârf ale Postului Mare prin frumusetea sa deosebită şi solemnitatea sa. Atribuită Sfântului Grigore Dialogul, această slujbă nu a fost alcătuită de un singur autor ci este opera colectivă şi anonimă a Bisericii întregi.


Împărtăsania de seară

Întreaga rânduială a Liturghiei darurilor mai înainte sfinţite, în care cântări de mare frumusete se împletesc cu ritualuri impresionante şi rugăciuni de mare profunzime, creează ambianta necesară întâlnirii şi împărtăsirii cu Hristos după o zi de pregătire şi asteptare. Din păcate, ca o concesie făcută celor care nu pot sau nu vor să ajuneze precum şi prin analogie cu Liturghiile propriu-zise, s-a răspândit destul de mult practica slujirii Liturghiei darurilor mai înainte sfinţite dimineata.


Dar împărtăşirea de seară la Liturghia darurilor mai înainte sfinţite după o zi de ajunare descoperă adevăratul sens al postirii şi al vieţii creştine, în totalitatea ei, ca pregătire şi asteptare a Împărătiei lui Dumnezeu. Ostenelile duhovnicesti şi fizice din timpul zilei sunt luminate de asteptarea primirii Trupului şi Sângelui Domnului, toate ocupatiile obisnuite, gesturile, cuvintele, gândurile, capătă o importantă deosebită în lumina viitoarei întâlniri cu Hristos. Timpul este resimtit în mod acut ca o asteptare a lui Hristos. Ziua de ajunare încununată cu împărtăşirea de seară devine astfel o imagine a vieţii creştine ca pregătire şi asteptare a “serii acestei lumi”. Bucuria şi slava acestei Împărătii putem să o pregustăm încă de acum tocmai pentru a dori şi mai mult comuniunea harică desăvârsită cu Dumnezeu şi a putea duce la bun sfârsit “lupta cea bună” şi a deveni “biruitori asupra păcatului”.


Concluzii

Câteva concluzii se impun de la sine:


* Liturghia darurilor mai înainte sfinţite este un ritual de împărtăsire alcătuit din ratiuni foarte practice şi anume pentru a face posibilă împărtăşirea credincioşilor în zilele de peste săptămână. Ca urmare, atunci când nici un credincios nu se împărtăseste slujba îsi pierde sensul transformându-se în spectacol.


* Întreaga rânduială şi logica alcătuirii Liturghiei darurilor mai înainte sfinţite o arată ca pe o slujbă de seară, ora cea mai potrivită pentru săvârsirea ei fiind ora vecerniei.

Preot Florin BOTEZAN


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare