in Postul acesta, vietile Sfintilor:
"Se sfârsise februarie. Era duminică. Incepea Postul Pastelui, care anul acela cădea pe 17 aprilie. Cugetând la postul ce incepea, i-a venit un gând: tăcerea...Aceasta il va ajuta să se adune si mai mult in sine insusi si să vegheze si mai bine asupra sa. Tăcand, va evita risipirea lumii sale lăuntrice. A hotarât să nu mai spuna nimic, să nu mai vorbească cu nimeni in tot răstimpul Postului Mare, până la Pasti, adică pană la 17 aprilie. Si nădajduia să-i ajute Dumnezeu. Să-i ajute in tinerea tăcerii, dar să-i si dăruiască foloase duhovnicesti pe care le astepta de la nevointa aceasta."
..................
"In lucrurile acestea duhovnicesti există insă o randuială cu neputintă de calcat. Urcă omul si se luminează; dar urcusul si luminarea de la Dumnezeu sunt, El de dă. Omul ce face? Se luptă si se nevoieste. Face nevointă aspră, să se izbavească de patimile mici si mari, spre a-I aduce lui Dumnezeu, inima si mintea, curate. Isi curăteste prin nevointa ochii cei intinati, ca să-i poata umple apoi, desfătandu-se, de lumina Soarelui celui de taina."
Vulturul rănit, Viata Sfântului Grigorie Teologul", Stelianos Papadopoulos
Post cu folos!
RăspundețiȘtergereAseara am reluat cartea acesta la rasfoit. Am citit-o mai demult dar parca mi s-a parut mai greoaie. Aseara am spicuit si mi s-a parut extrem de interesanta. Pentru inceputul acestui post ma voi foflosi din ea. :)
RăspundețiȘtergereO zi binecuvantata draga Liliana!!!