Au trecut deja opt ani din momentul în care s-a născut gândul de a avea şi noi, ortodocşii, încă un loc în care să mărturisim Adevărul, în care să ne întâlnim în acelaşi duh, la care să ne raportăm. Au fost atunci, la început, câteva luni de frământări, căci eram complet lipsiţi de mijloace materiale, şi mai ales de ştiinţa managementului unei astfel de întreprinderi, dar Dumnezeu ne-a îndemnat în taină şi ne-a binecuvântat să începem.
Am plecat aproape inconştienţi la drum, inconştienţi privind socotelile lumeşti, dar conştienţi că puterea la Dumnezeu este, Cel ce a făcut Cerul şi pământul şi fără de Care nici un fir de păr nu se mişcă în capul nostru. „Inconştienţi”, spunem, căci nu scrierea sau redactarea revistei a fost problema cea mai mare, deşi greutăţile nu au lipsit nici aici, ci lupta de a supravieţui într-o lume în care rapacitatea şi viclenia sunt la putere, susţinute de o legislaţie făcută parcă special pentru guvernarea lor. De pildă, pentru a ajunge să fim prezenţi în chioşcuri, a trebuit să riscăm să nu mai primim niciodată banii pe revistele distribuite. Am riscat şi am pierdut suficient de mult cât să fi oprit tipărirea revistei de câteva ori până acum. De asemenea, ca să ajungem în oficiile poştale din România şi Basarabia, a trebuit să ne asumăm retururi de peste 50%, uneori de 70%, în condiţiile în care revista, adesea, nu este expusă la loc vizibil, uneori chiar deloc scoasă de sub tejghea.
Acestea şi multe altele ne-au îngreunat permanent, nelăsându-ne să vedem niciodată prea departe în viitor – din punctul de vedere al proiectelor lumeşti vorbind. Am nădăjduit însă la Dumnezeu ca să mai durăm încă un an, măcar cât să ne satisfacem abonamentele plătite. Am rugat pe Dumnezeu, de asemenea, ca revista să ajungă la cât mai multă lume, deşi noi suntem tare neputincioşi să-i facem publicitate, care este necesară în zilele noastre pentru a exista în piaţă. Şi, într-adevăr, Domnul, Cel ce ne-a binecuvântat dintru început, ne-a susţinut până acum așa cum numai El ştie. A lucrat prin oameni, prin cei de aproape, dar şi prin cei de departe, care nu ne-au cunoscut niciodată altfel decât prin scris.
Vă spunem toate acestea acum, la începutul unui nou an, pentru că iarăşi simţim apăsarea unor lipsuri materiale, în condiţiile în care foarte mulţi dintre cititorii noştri nu şi-au mai reînnoit abonamentele, preferând să cumpere revista de aiurea, pe unde o găsesc. Pe noi ne îngrijorează acest lucru, căci banii pe revistele vândute se întorc din piaţă din ce în ce mai greu, dacă se mai întorc vreodată. Astfel că riscăm să rămânem fără posibilitatea de a mai achita tiparul şi chiar să nu mai putem scoate revista. Desigur, Dumnezeu este mare şi ne punem nădejdea în El, însă Domnul lucrează prin oameni, de aceea şi noi suntem nevoiţi astăzi să cerem ajutor. Vă rugăm, aşadar, să faceţi abonamente, să îndemnaţi pe cât mai mulţi să-şi facă abonamente, căci aceasta este cea mai bună modalitate de a ne ajuta – şi, până la urmă, de a ajunge la cât mai mulţi oameni. În rest, nu putem decât să vă mulţumim pentru înţelegere, pentru că sunteţi alături de noi şi ne pomeniţi ca pe unii dintre membrii familiilor dumneavoastră.
 Redacţia Familiei Ortodoxe