***
„Viaţa duhovnicească de astăzi a slăbit pentru că a slăbit rugăciunea. Aceasta este prima cauză. Apoi pentru că a slăbit râvna trăirii duhovniceşti, adică râvna pentru biserică, pentru citirea cărţilor sfinte, pentru practicarea rugăciunii tainice a inimii, pentru deasa spovedanie şi sfânta Impărtăşanie. A slăbit râvna pentru cuvântul viu care trezeşte inima din împietrire şi duhul din somn. A treia cauză a slăbirii noastre duhovniceşti este însăşi slăbirea noastră în credinţă, în nădejdea vieţii veşnice.
Omul zilelor noastre, şi în parte şi monahii, nu se mai cutremură de moarte, de iad, de căderea în păcat, de ispitele diavolului, de urmările grozave ale păcatului, de judecata viitoare. Credinţa mai puţin fierbinte aduce îndoiala în suflet, ne dă somn în timpul rugăciunii, ne aruncă în lene în timpul slujbelor la biserică, ne impietreşte inima, ne loveşte cu nesimţirea şi plictiseala şi stinge flacăra Duhului Sfânt din noi. Lupta de astăzi împotriva ispitelor este mult mai subtilă, mai rafinată. Călugărul de astăzi trebuie să «fugă» într-o pustie spirituală.Adică să trăiască în obşte cu toţi, să-i slujească cu dragoste pe toţi, dar în inima sa să fie singur cu Hristos prin neîncetata rugăciune. Să trăieşti singur cu Iisus Hristos în mijlocul mulţimii”.
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu