Cartea de pe noptierã

Am citit zilele trecute, Nebunul,  carte scrisa de Ieromonahul Savatie Bastovoi. De la bun început, trebuie sã spun cã textul nu este o operã aghiograficã, dar inspirat din realitãtile consemnate în viata Sfântului Simeon cel Nebun întru Hristos din Edessa.  Cartea e de fapt un roman despre viaţa Sf. Simeon cel Nebun întru Hristos, acţiunea petrecându-se în Siria sec. al VI-lea pe vremea împăratului roman Justinian.

Redau cateva fragmente pline de talc si frumusete, in sens filocalic,  relatate din viata Sfantului, nu inainte de a va indemna sa cititi cartea...

***

Ce lucru straniu, găndi Nebunul, când omul zâmbeşte frumos, faţa i se luminează şi te face să-l iubeşti, dar când râde nestăpânit, faţa i se strâmba şi se înroseşte. Se gândi că omul nu e făcut să râdă în hohote, deoarece asta îl urâţeşte.

Interesantă mi s-a părut şi ghicitoarea pe care o adresează Nebunul mulţimii.

Fericit este împăratul care domneşte peste supuşii săi. Întrebarea e cine este împăratul şi cine sunt supuşii?

Împăratul este mintea, iar supuşii sunt simţurile omului. Fericit este omul a cărui minte stăpâneşte peste simţurile sale şi le face să lucreze numai ceea ce este bine şi folositor. Cu adevărat un astfel de om este mai fericit decât un împărat care domneşte peste lumea întreagă, dar peste simţurile sale nu este stăpân.

***

-Nu. Hainele nu schimba pe om. Oare crezi ca Simeon in pat sau in drum nu este acelasi?

-Dar ce schimba pe om, Parinte?

-Dragostea.

***

Acest nebun nu era nebun, ci era mai înţelept decît toţi înţelepţii acestui veac şi cel ce se părea că este nesănătos era drept şi cuvios. Sub chipul cel de nebunie şi de păcătos, îşi ascundea înaintea oamenilor viaţa sa cea înţelepţită de Dumnezeu şi plăcută Lui. Astfel viaţa şi nevoinţele Sfantului Simeon au fost minunate, el fiind un nebun pentru Hristos. A petrecut ca Lot cel de demult în mijlocul sodomitenilor, care nu s-a întinat de păcatele acelora. Aşa şi el acum, vieţuind în mijlocul lumii, nu s-a vătămat cu patimile cele lumeşti.

Cuviosul Simeon s-a sfîrşit în 21 zile ale lunii iulie, iar după dînsul şi Cuviosul Ioan, tovarăşul lui de pustnicie, a adormit cu fericit sfîrşit în pustiul Iordanului.