Lacrima celui de-al doilea botez, Maica Siluana

Cum trebuie sa ne primenim sufletul pentru ca Dumnezeu sa-l considere demn sa salasluiasca in el?

„Sufletul nostru este pregatit si demn ca Dumnezeu sa locuiasca in el de la Sfintul Botez. Toti cei care sintem botezati avem aceasta demnitate. Apoi a si venit Dumnezeu. Duhul Sfint a coborit prin taina mirungerii, imediat dupa Botez si acolo unde sint Fiul si Duhul Sfint este si Tatal. Si imediat dupa Botez ne-a si impartasit. Am mincat singele si trupul Mintuitorului, deci il avem pe Dumnezeu locuind in noi inca de la nasterea prin duh si prin apa, de la botez. Insa, crescind noi si vazind ce usor se fac cele rele si ce placute sint la prima senzatie, ne murdarim haina sufletului. Atunci, Bunul Dumnezeu a dat si Sfinta Biserica a pastrat cu grija taina spovedaniei. Prin taina spovedaniei se spala sufletul. Taina spovedanie presupune o cainta din partea omului, o lacrima. Chiar daca nu intotdeauna curge pe obraz, dar ea macar in suflet, in inima se prelinge. Lacrima este o apa foarte tainica in trupul omului! Oamenii de stiinta nu-i stiu inca rostul. Aceasta lacrima de cainta pentru ca ne-am murdarit haina sufletului este considerata de parintii nostri ca un al doilea Botez, o improspatare a Botezului. Si, asa cum obisnuim sa ne spalam trupul ca sa fim mai proaspeti, mai vioi, mai bucurosi in pielea noastra, asa se cuvine sa ne spalam si sufletul de intinaciunea pacatelor. Si acest lucru se intimpla atit de des, incit simtim nevoia sa fim curati. Unii oameni fac baie o data pe an, altii fac saptaminal, altii fac zilnic, iar altii fac de doua ori pe zi de exemplu. Asa si cu sfinta spovedanie“.

(fragment din interviul acordat de Maica Siluana, apărut in revista „Gazeta de Sud”, 10 aprilie 2004)

Liliana