Icoana - "post al ochilor"

Icoana este o adevarata indrumare spirituala a vietii crestine si in special a rugaciunii: icoana ne arata atitudinea pe care trebuie sa o adoptam in rugaciune, pe de o parte fata de Dumnezeu si pe de alta parte fata de lumea din jur. Rugaciunea este o intrevedere cu Dumnezeu; de aceea ea necesita absenta patimilor, surditatea si respingerea stimulilor lumesti din afara.

“Asadar, fratilor –spunea Sfantul Grigorie Teologul – sa nu facem fara curatie cele sfinte, in chip murdar cele sublime, in chip necinstit cele vrednice si, pentru a vorbi pe scurt , in chip lumesc cele duhovnicesti (...) La noi, toate sunt duhovnicesti: lucrarea, miscarea, dorinta, cuvintele, chiar si mersul sau hainele, pana si gestul, de vreme ce intelectul cuprinde toate si modeleaza omul in toate, potrivit lui Dumnezeu; de aceea si bucuria noastra este duhovniceasca si solemna.” Aflam aici tocmai cele pe care icoana ni le arata. Indrumarea rationala a simturilor este indispensabila, pentru ca, prin ele, scandalurile patrund in sufletul omenesc: “

Curatenia inimii omenesti se strica din pricina miscarii dezordonate a imaginilor care intra si ies pe calea simturilor: vederea, auzul, pipaitul, mirosul, precum si cuvantul” – spune Sfantul Antonie cel Mare. Pentru a spune astfel, Parintii socotesc cele cinci simturi ca pe niste porti ale sufletului: “Inchide toate portile sufletului tau, adica simturile – invata Sfantul Isaia – pentru ca nu cumva, prin ele, sufletul sa rataceasca in afara si pentru ca nu cumva cuvintele sau treburile lumesti sa-ti cotropeasca sufletul”. Asadar macar in timpul rugaciunii, sa ne inchidem portile sufletului, straduinde sa ne deprindem trupul (asa cum sfantul din icoana a facut cu al sau) sa ramana randuit in si prin harul Sfantului Duh: pentru ca ochii nostril “sa priveasca neintinat”, pentru ca urechile noastre sa “ asculte pace”...si pentru ca inima noastra “sa nu se hraneasca cu ganduri necurate”. Prin imagine, Biserica cauta astfel sa ne ajute, pentru a restaura firea noastra viciata de pacat.
Asadar, icoana este deopotriva o cale de urmat si un mijloc; ea insasi este o rugaciune, care ne dezvaluie direct, vizibil, acea eliberare de patimi despre care ne vorbesc Parintii; ea ne invata, potrivit expresiei Sfantului Dorothei, “sa postim cu ochii” . Si intr-adevar este imposibil “sa postim vizual” inaintea oricarei imagini, doar icoana ne poate arata ce inseamna acest “post al ochilor” si ce ne permite el sa dobandim.
(Leonid Uspenski- Teologia Icoanei)
Icoana Mântuitorului la mănăstirea Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai...
... despre care se spune că are un ochi mângâietor şi un ochi judecător, icoana datează din sec. VI, fiind una dintre multele şi preţioasele icoane care au fost păstrate şi ocrotite în mănăstirea din deşertul Sinaiului, supravieţuind astfel furiei iconoclaste.

sursa icoane