duminică, 5 iunie 2011

„Zâmbetul soţiei şi al copiilor face mai mult decât orice doctorat la Harvard”

Interviu realizat cu tânărul regizor, jurnalist, pictor şi tată a şapte copii, Iulian Capsali.

Cum se împacă cariera dumneavoastră de regizor, jurnalist, pictor cu viaţa de familie?
Se impacă bine...


Când am de lucru soţia mea mă înţelege şi stă acasă cu cei şapte copii ai noştri, având grijă de ei. Când am pauze, când sunt mai puţine proiecte, mă ocup de gospodărie, îndeplinind lucruri şi atribuţii bărbăteşti. Dar stau şi cu copiii. Un bărbat trebuie să aibă grijă şi de un copil. Nu trebuie să îi fie ruşine să ştie să îl spele, chiar şi la fund dacă este nevoie. Într-o familie numeroasă femeia nu poate face faţă la toate problemele, bărbatul trebuind să preia şi din munca ei


Ce vârstă au copiii dumneavoastră?

Am şapte copii cu vârste cuprinse între trei şi cincisprezece ani.

Ce sfaturi le-aţi da tinerilor căsătoriţi?

Să nu le fie frică, să aibă curaj, să fie creştini, dar creştini care nu doar să teoretizeze creştinismul, ci să şi îl trăiască. Iar trăirea include naşterea copiilor. Sunt foarte multe familii care pun problema copilului în termeni contabili. „Acum avem această sumă de bani, nu putem creşte un copil, nu îi putem asigura o educaţie etc.”. Această „gândire contabilă”, aşa cum o numesc eu, este cu totul falsă - un mod de a privi lucrurile care îl exclude pe Dumnezeu. Dar trebuie să ştim că Dumnezeu are grijă de fiecare copil. Există un proverb arab care spune că fiecare copil se naşte cu un sac de mâncare, că la naşterea fiecărui copil Dumnezeu pregăteşte sacul cu mâncare care să-i ajungă pentru toată viaţa. Problema materială nu ar trebui să fie pusă în discuţie. În zilele noastre, însă, se observă că şi familiile care au mulţi bani nu fac copii sau fac doar unul. Să aduci pe lume doar un copil, mai ales dacă situaţia materială îţi permite, este o expresie a egoismului.


Ce ar trebui să facă părinţii ca să le insufle copiilor credinţa? Ce exemplu ar trebui să le dea?

Copiii trebuie să aibă exemplul părinţilor, nu trebuie să se facă ceva cu totul şi cu totul special. Dacă copiii merg împreună cu părinţii în fiecare duminică la Liturghie, dacă se împărtăşesc, dacă trăiesc într-o viaţă de familie unde dragostea dăinuieşte, atunci acesta este cel mai bun exemplu. Dacă, însă, copiii văd o viaţă de familie unde părinţii sunt ca doi străini sub acelaşi acoperiş, dacă ei cresc în sânul unor rudimente de familie unde nu este dragoste, atunci se vor forma ca atare. Or, într-o familie de creştini, Hristos face ca dragostea să crească, iar copiii au toate datele necesare, acea seva din care îşi pot trage credinţa.

Care este secretul unei familii unite?

Hristos!

Consideraţi că cele mai mari bucurii din viaţa omului vin din realizările personale sau din sânul familiei?

Zâmbetul soţiei şi al copiilor face mai mult decat orice doctorat la Harvard! Te împlineşte atât de mult încât restul sunt amănunte.

interviu realizat la Cluj Napoca de Ana-Maria Neag
și Tatiana Onilov




preluare de pe blogul d-nei Corina Negrenu, Iubire. Intelepciune fara de sfarsit


Va doresc un inceput de saptamana cu pace!

Liliana

3 comentarii:

  1. Draga Liliana, ce oameni minunati descoperi tu mereu! Iti multumesc mult de tot ca ni-i "prezinti" si noua!

    RăspundețiȘtergere
  2. ce vroiam sa spun eu a spus deja Mimi.Ce OM!

    RăspundețiȘtergere
  3. Dragelor, ma bucur ca v-a placut

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare