În conştiinţa Bisericii Sfântul Iustin rămâne ca un mare apologet asemenea Sfântul Apostol Pavel.
În jurul anului 136 se angajează într-o dispută teologică cu iudeul Trifon căruia îi demonstrează cu ajutorul citatelor din Sfânta Sciptură că Legea şi tot Vechiul Testament nu este decât o pregătire şi prefigurare a lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu Întrupat, adevăratul Legiuitor al noului Legământ anunţat de profeţi care îl anulează pe cel vechi.
În jurul anului 155 adresează o Apologie împăratului roman Antonim Pius (138-161) în care respinge calomniile aduse creştinilor.Ei nu sunt, spune Sf. Iustin, nici atei, nici duşmani ai Statului, conduita lor morală este deasupra oricărui reproş şi în acelaşi timp superioară celei păgâne.
"Puteţi să ne omorâţi - scria el -; să ne faceţi rău, nu puteţi însă! Nădejdea noastră nu este în acestă lume şi nici nu ne temem de călăii noştri! Noi nu-i urâm pe acuzatorii noştri, ci ne este milă de ei şi nu dorim decât convertirea lor". Aceeaşi atitudine o are şi în faţa împăratului Marcus Aurelius şi a Senatului.
În urma intrigilor filosofului cinic Crescens, Iustin este arestat la Roma în anul 165 din ordinul prefectului Rusticus şi decapitat.
În urma intrigilor filosofului cinic Crescens, Iustin este arestat la Roma în anul 165 din ordinul prefectului Rusticus şi decapitat.
Hristos a inviat!
Liliana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu