"Al Domnului este pământul şi plinirea lui;
lumea şi toţi cei ce locuiesc în ea. "
(Psalmul 23,1)
O data cu venirea la oras am pierdut pamantul si o data cu el rostul si intelegerea rostului lui. Am pierdut priceperea si bucuria de a-l munci si deci de a ne hrani din rodul ostenelilor noastre.
Sigur, mantuirea poate fi posibila oriunde esti, la oras sau la sat, pe mare sau pe munte. Dar mi-a placut ideea intoarcerii la simplitatea si firescul vietii de la tara, la putinta independentei vietii de acolo, la innoirea si adancirea legaturii cu Domnul, caci, despre asta e vorba in esenta.
E important sa-i invatam acestea pe copii, sa trezim in ei nevoia de simplitate, de a cunoaste mirosul ploii si al pamantului reavan, de a cunoaste vremurile ploilor, vremea samanatului si bucuria culesului, apropierea de animale si de puii lor, aceste ritmuri ale firii pierdute la oras.
In esenta sa-l ajutam pe copil sa se implineasca in orice loc, nu numai intre munti de carti si ore intregi de stat in banci, caci, nu-i asa :
"Al Domnului este pământul şi plinirea lui;
lumea şi toţi cei ce locuiesc în ea."
(Psalmul 23,1)
prima productie de ceapa si spanac
Hristos a inviat!
Liliana
Sa le mancati sanatosi!
RăspundețiȘtergereMultumim :)
RăspundețiȘtergereLegatura cu pamantul si cu ritmul acestuia cred ca ajuta sufletul sa se apropie de Domnul. Multumim ca ne impartasesti asta... Spunea cineva, nu mai stiu cine, ca in rai e iarba, sunt floricele si copaci si caini si pisici...
RăspundețiȘtergerefoarte frumos !!simplitatea e foarte frumoasa decat un oras gri plin d betoane, masini ,totul facut la foc repede.....simplitatea e muult mai relaxant si mai sanatoasa :)
RăspundețiȘtergereDana, cu mult drag!
RăspundețiȘtergereMirela, multumesc :)