marți, 23 noiembrie 2010

Acasa la Sfantul Antonie Sihastrul

Unul dintre marii sihaştri ai Carpaţilor a fost şi Cuviosul Antonie de la Schitul Iezerul (Cheia)-Vâlcea, numit de credincioşii din partea locului „Sfântul Antonie Sihastrul".

Sfântul Antonie era de loc din satele subcarpatice ale judeţului Vâlcea. Crescând de mic în iubire de Hristos şi cunoscând câţiva sihaştri trăitori la linişte, la vârstă potrivită s-a tuns în monahism la Schitul Iezerul, unde s-a nevoit în anii tinereţii. Apoi, sporind în rugăciune şi smerenie, cu binecuvântarea egumenului, s-a retras la viaţă pustnicească în Muntele Iezerul din apropiere, prin jurul anului 1690. Acolo se ostenea singur într-o mică peşteră de piatră, lăudând pe Dumnezeu ziua şi noaptea şi luptându-se neîncetat cu duhurile rele şi cu neputinţele firii. Căci nimeni, afară de sihaştri, nu ştie cât de mari sunt ispitele şi încercările celor ce se nevoiesc în viaţa pustnicească.

Neavând un lăcaş propriu de rugăciune, Cuviosul Antonie a luat binecuvântare şi a săpat singur cu mâinile sale un mic paraclis în stâncă, lucrând trei ani de zile. Ziua lucra, iar noaptea priveghea şi se ruga cu mâinile înălţate la cer, vărsând multe lacrimi. Apoi episcopul Ilarion de la Râmnicu- Vâlcea l-a sfinţit. În acest mic paraclis se ruga neîncetat Cuviosul Antonie. Aici făcea ziua şi noaptea sute de metanii, aici citea rânduiala slujbelor zilnice şi Utrenia de la miezul nopţii. În sărbători mari şi în posturi venea din timp în timp câte un ieromonah din schit şi săvârşea Sfânta Liturghie. Astfel, liniştea, singurătatea, chilia în piatră, biserica, neîncetata rugăciune, citirea scrierilor Sfinţilor Părinţi şi cugetarea la cele dumnezeieşti formau raiul pământesc al Cuviosului sihastru Antonie. Aici se curăţea pe sine de mândrie şi de dulceţile cele trecătoare ale firii şi de aici se pregătea zi de zi pentru bucuriile nemuritoare ale vieţii cereşti.

Auzindu-se peste tot despre viaţa sfântă a Cuviosului Antonie, veneau pe poteci de munte numeroşi ucenici, călugări, preoţi şi credincioşi să se roage împreună cu el, să-i ceară sfaturi şi rugăciuni. Iar fericitul sihastru îi primea cu dragoste, îi odihnea, îi hrănea cu cuvintele cele dumnezeieşti şi îi libera cu pace, creând astfel o adevărată reînnoire duhovnicească în Oltenia de sub munte.

După 25 de ani de aspră nevoinţă şi sihăstrie, Sfântul Antonie şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, prin anul 1714, fiind plâns mult de ucenici şi îngropat lângă micul său paraclis, cum se vede până astăzi. Credincioşii urcă vara până aici, aprind lumânări, fac rugăciuni şi se închină în „Peştera Sfântului Antonie", cerându-i binecuvântare şi ajutor.


vedere din fata pesterii Sfantului Antonie

Icoana Sfantului care se afla in Pestera unde a sihastrit

Pestera pe care Sfantul a sapat-o cu mainile sale , fereastra pesterii si crucea mormantului

Fotografiile sunt facute acum doi ani cand am avut bucuria de a vedea frumoasa Oltenie.

Mai jos puteti asculta minunatul Acatistul al Sfantului Antonie Sihastrul




Sfinte Antonie, roaga-te Lui Hristos Dumnezeu pentru noi!



Cu drag,

Liliana

3 comentarii:

  1. Multumesc pentru poze,nu am fost niciodata acolo. Dar acatistul nu poate fi ascultat pe blogul tau. Am incercat si eu sa il pun si am patit la fel. In schimb, am aflat de la tine ca exista pe trilulilu si l-am ascultat direct acolo. Asa ca, multumesc si pentru acatist.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cu multa placere, Dana!
    Acolo l-am gasit si eu si tare mult mi-a placut, este minunat!

    RăspundețiȘtergere
  3. Acum merge ascultat si la tine pe blog. Hmmm... ce o fi fost? De-ale netului.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare