Postul reprezintă întoarcerea la viaţa adevărată Cât de mult diferă atitudinea pe care Biserica ne îndeamnă să o avem faţă de Post de perceperea obişnuită a acestuia ca fiind doar o perioadă de restricţii privind alimentaţia şi distracţiile, restricţii pe care unii le ignoră complet sau parţial iar alţii le respectă cu mai multă sau mai puţină neplăcere. Prin slujbele sale, Biserica ne atrage atenţia asupra aspectului pozitiv al Postului. El reprezintă întoarcerea la viaţa adevărată, la acea postire pe care Adam şi Eva au întrerupt-o în rai mâncând din pomul cunoştinţei binelui şi răului şi introducând astfel în lume suferinţa şi moartea. Postul este o călătorie a virtuţilor spre înviere, călătorie în care sunt chemaţi să se angajeze toţi cei care doresc să dobândească Împărăţia cerurilor şi să ajungă să-L vadă pe Dumnezeu: „Adam din rai a fost izgonit, cu mâncarea împărtăşindu-se, ca un neascultător. Moise văzător de Dumnezeu s-a făcut, cu postul curăţindu-şi ochii sufletului. Pentru aceasta, cei ce dorim să fim locuitori raiului să ne lepădăm de hrana cea nefolositoare; şi, dorind să vedem pe Dumnezeu, să postim ca Moise patruzeci de zile. Cu rugăciuni şi cu cereri, stăruind din toată inima, să potolim patimile cele sufleteşti, să gonim zburdările cele trupeşti”(Triodul, Bucureşti, 2000, p. 110)
Postul este o expresie a iubirii
Postul Mare este o perioadă de intensă trăire duhovnicească în care fiecare trebuie să-şi asume postul atât ca un act de angajare personală în lupta cu păcatul şi în năzuinţa după Dumnezeu, cât şi ca un act eclezial, comunitar. Biserica Ortodoxă, întreaga comunitate a dreptslăvitorilor, se uneşte în nevoinţa duhovnicească a postirii, ajutându-ne unii pe alţii să ne deschidem lucrării harului dumnezeiesc astfel încât Hristos să se sălăşluiască, prin credinţă, în inimile noastre (Efeseni 3, 17).
Postul ni se descoperă astfel ca o expresie a iubirii noastre faţă de Dumnezeu şi de semeni. „Atât posteşte omul cât iubeşte”, „lipsa de postire e lipsă de iubire” spunea un părinte duhovnicesc contemporan (Iubind ca Dumnezeu. Liturghii după liturghii cu Părintele Miron Mihăilescu, Bucureşti, Editura Christiana, 2004, p. 54.)
Postul este şi un act de mărturisire: îţi mărturiseşti calitatea de ortodox angajându-te în postul pe care îl ţine Biserica Ortodoxă.
Postul Mare este o perioadă de intensă trăire duhovnicească în care fiecare trebuie să-şi asume postul atât ca un act de angajare personală în lupta cu păcatul şi în năzuinţa după Dumnezeu, cât şi ca un act eclezial, comunitar. Biserica Ortodoxă, întreaga comunitate a dreptslăvitorilor, se uneşte în nevoinţa duhovnicească a postirii, ajutându-ne unii pe alţii să ne deschidem lucrării harului dumnezeiesc astfel încât Hristos să se sălăşluiască, prin credinţă, în inimile noastre (Efeseni 3, 17).
Postul ni se descoperă astfel ca o expresie a iubirii noastre faţă de Dumnezeu şi de semeni. „Atât posteşte omul cât iubeşte”, „lipsa de postire e lipsă de iubire” spunea un părinte duhovnicesc contemporan (Iubind ca Dumnezeu. Liturghii după liturghii cu Părintele Miron Mihăilescu, Bucureşti, Editura Christiana, 2004, p. 54.)
Postul este şi un act de mărturisire: îţi mărturiseşti calitatea de ortodox angajându-te în postul pe care îl ţine Biserica Ortodoxă.
Pr. Florin Botezan (Biserica Momoriala Mihai-Viteazul, Alba-Iulia)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu