Poze de la hramul Manastirii Sf. Ioan Casian din Dobrogea

Cateva poze de la hramul Manastirii Sfantul Ioan Casian , 28 februarie 2010

Cu drag, Liliana

Pestera Sfantului Ioan Casian din Dobrogea

INVITATIE LA HRAMUL

Invitaţie la Hram, Duminică 28 februarie2010 –
Sf.Ioan Casian, Sf.Gherman
http://www.ioancasian.ro/
http://www.ioancasian.ro/INVITATIE%20-%20feb%202010.htm

Sâmbătă 27 Februarie

Orele 19 00 – Privegherea Sf.Ioan Casian
Noaptea in Pestera Sf. Ioan Casian: cu IPS Teodosie
Orele 21.00 – La Pesteră – tundere în monahism
00.00 – Sf. Liturghie Arhiereasca
03 00 07 00 – Paraclisul Maicii Domnului, Psalmi

Duminică 28 februarie:

- Orele 07 00 – Sfinţirea apei (Slujba Aghiazmei Mici)
- Orele 08 00 – Slujba de dimineaţă
– Acatistul „Sfântului Ioan Casian”
- Orele 09 00 – Sfânta Liturghie Arhierească
- Orele 11 - Lansare de Carte, Monah Ioan Bute
- Expoxitie de Goblenuri, Concert copii

Închinare la: - Sfintele Moaşte ale: Cuvioşilor români Vichentie Mãlãu, Gheorghe Lazăr, Antim Gãinã şi centura Sf. Nectarie - Veşmântul Sf. Mc. Filofteia de la Curtea de Argeş
- Orele 12 30 - Agapa (masa) frãţeascã, cadouri pentru toată lumea


- VREMEA VA FI EXCELENTĂ!

Pentru pelerinaje - persoane de contact:
Dragomir Jenica : telefon 0723 999273; 0241 644807
Popescu Niculina : telefon 0740 686210

MĂNĂSTIREA SF. IOAN CASIAN - Cod.907275 Com.TÂRGUŞOR
Jud. CONSTAnŢA
C.F.14088542•BRDConstanţa•cont:ro07brde140sv06100011400
tel. mobil:0734-419.416

Scoala de acasa

Inca o voce din spatiu public care sustine scoala de acasa.

In articolul de mai jos Mircea Platon propune spre dezbatere: Scoala de acasa
Articolul preluat din ziarul Ziua Veche

"Vecinii nostri din Buckeye Village, protestanti cu sase copii, fac scoala acasa. Cei mici merg la gradinita sau la scoala primara, dar cei doi baieti de varsta gimnaziala fac scoala pe genunchii mamei. Conform statisticilor publicate de National Home Education Research Institute, in Statele Unite exista circa 2 milioane de scolari educati acasa, cu o rata medie de crestere anuala de 7-8%. Alaturi de pietele unde fermierii locali vin sa isi vanda produsele, si de alte forme de “deep economy” (“economie profunda,” care nu e totuna cu economia subterana), “homeschooling” e una din zonele vietii socio-economice americane aflate in plina crestere. In ambele cazuri, si in cel al “economiei profunde” si in cel al scolii acasa, cei implicati reprezinta un evantai de optiuni ideologice si religioase mergand de la libertarieni atei la (neo)protestanti conservatori, de la mormoni si amisi la hipioti, de la hispanici la evrei, si de la parinti cu bacalaureat pana la parinti cu doctorat.

In cazul invatamantului acasa, majoritatea celor implicati isi propun sa reabiliteze un curriculum traditional (core curriculum) axat pe gramatica, logica si retorica, asa cum a fost el formulat de Dorothy Sayers, in “The Lost Tools of Learning” (conferinta tinuta la Oxford in 1947), si dezvoltat de Susan Wise Bauer si Jessie Wise, in cartea The Well-Trained Mind: A Guide to Classical Education at Home (New York, 2004, W. W. Norton). Cu ajutorul acestor surse, parintii si tutorii cauta sa dezvolte la copii gandirea lucida si soliditatea cunostintelor bazate pe compunere, istorie universala, studierea clasicilor si a limbilor clasice, istoria artei. E, de fapt, o programa scolara care ii ofera unui copil tot ceea ce ii refuza un invatamant public preocupat mai mult cu “socializarea” si cu indoctrinarea politic-corecta a elevilor decat cu formarea unor oameni capabili sa stea pe propriile picioare. In plus, stand acasa, copiii sunt feriti de droguri, criminalitate si abuzuri. Studiile efectuate mai arata si ca un copil educat acasa obtine la examene rezultate cu intre 15-30% mai bune decat un copil educat in scolile publice.

Ceea ce motiveaza deci aceste miscari in favoarea alimentatiei, economiei si invatamantului traditionale e interesul pentru: 1. calitate, 2. libertate, 3. viabilitate (“sustenabilitate”). E vorba de incercarea de a reconstrui o societate la scara umana, in care economia si educatia sa fie, dupa cum spunea marele scriitor american Wendell Berry, organic legate de “acte traditionale”. In loc de separarea, dupa tipicul specializarii industriale, a familiei de economie sau de scoala, lumea contemporana se indreapta catre o reintegrare a lor (dupa cum o arata si studiile unor reputati ganditori precum Allan Carlson, Adam K. Webb, ori Philip Blond in John Medaille, Ovidiu Hurduzeu, Economia libertatii, Bucuresti, Logos, 2009).

Abordarea tehnocratica a omului ca simpla “forta de munca” sau ca simplu produs “iradiat” si “pasteurizat”, in scopul “socializarii”, pe banda rulanta a invatamantului de stat e falimentara si inumana. Economia politica se cere reasezata pe temeiurile economiei domestice, si invatamantul se cere reancorat in educatie. Si educatia se face in familie si in “sat”, adica in comunitatea socio-economica organica extinsa (parohie si chiar cartier). E deci normal ca familia sa recapete control asupra invatamantului, monopolizat la ora actuala de un stat care imbina incompetenta cu ingineriile sociale.

Din aceste cauze, cred ca propunerea doamnei deputat Carmen Axenie privind reintroducerea invatamantului la domiciliu merita o sustinere cat mai larga din partea organizatiilor si persoanelor interesate in construirea unei Romanii normale, la scara umana. Conform doamnei deputat Axenie, doua dintre meritele acestei idei ar fi ca: “Statul economiseste niste bani” si ca “unii parinti vor fi multumiti ca li s-a ascultat o cerinta”. Sigur, acestea ar fi ratiunile economice si electorale ale propunerii, desi trebuie precizat ca orice lege referitoare la “scoala acasa” trebuie sa cuprinda prevederi referitoare la un sistem de reduceri de impozite pentru parintii care aleg sa nu-si dea copiii la scolile de stat.

Chestiunea cu bataie lunga e insa alta. Dupa cum spune doamna deputat Axenie: “Observ ca noi educam indivizi si nu persoane care maine-poimaine vor intemeia familii. Aici e marea hiba a invatamantului nostru, ca nu are sau nu mai are viziune sociala, nu pune familia in centru”. Doamna deputat Axenie are perfecta dreptate, dar nu poti pune familia in centru doar in cazul invatamantului. Pentru ca sa poata exista o scoala acasa trebuie sa poata exista un parinte, de obicei o mama, acasa. Or, neoliberalismul in SUA si comunismul la noi au mers, din acest punct de vedere, mana in mana cu feminismul atunci cand au accelerat, incepand cu a doua jumatate a secolului douazeci, absorbtia femeilor in corporatii si in industrie. Imaginea feminista a mamei traditionale e cea a unei femei “desculte si gravide”. Imaginea comunista era cea a parazitului social si a dusmanului de clasa, a femeii mama de “banditi”. Si neoliberalii si comunistii au distrus, simbolic si economic, familia traditionala. Scoala acasa presupune, in Romania, revigorarea economiei civice, care ar permite tatalui sa-si poata sustine familia ca mic proprietar-producator si o reabilitare simbolica a familiei traditionale, a femeii “casnice”. Nu poti face scoala acasa cu doi parinti “corporatisti”, traind in trafic si vorbind cu copiii “pe mobil”.

Din pacate, brava lume noua in care traim e ostila acestor mici universuri de ordine traditionala, dupa cum le numea Evelyn Waugh. De exemplu, pe data de 1 februarie, agentiile de presa anuntau ca Statele Unite au acordat azil politic unei familii de cetateni germani carora statul german le-a interzis “scoala acasa”. Judecatorul american Lawrence O. Burmann si-a justificat hotararea de a acorda azil politic cetatenilor germani precizand ca “cei care vor sa faca scoala acasa sunt un grup social pe care guvernul german incearca sa il suprime” si ca, departe de a fi interesati de ocrotirea copiilor, guvernul german a actionat in acest fel din cauza ca incearca sa “suprime orice societate paralela”.

Cu alte cuvinte, dupa cum comenta si Gerald Warner in ziarul britanic Telegraph, la ora actuala UE a devenit o societate totalitara in care dreptul asupra copiilor nostri apartine statului si educratilor, nu parintilor. Ideea nu e noua, si a fost printre altele pusa in aplicare in 1919 de Georg Lukacs, comisarul pentru cultura al guvernului comunist al lui Bela Kun. Warner arata ca sistemul de “Terorism Cultural” al lui Lukacs, mai tarziu fondator al Scolii de la Frankfurt, prevedea “indoctrinarea pornografica a copiilor si instigarea copiilor la a-si uri parintii si a batjocori familia traditionala si religia”. Daca acum cetatenii Europei nu traiesc intr-o societate fatis dictatoriala, nu e mai putin adevarat ca isi duc traiul intr-un stat terapeutic multinational in care a ajuns posibil ca unei eleve de 15 ani scoala (de stat) sa-i ofere posibilitatea de a avorta fara stirea parintilor.

De aceea, propunerea doamnei deputat Axenie e buna. Dar ducerea ei la indeplinire ar insemna ca actualul partid de guvernamant sa nu faca din “scoala de acasa” ce a facut si din votul uninominal si din “procesul comunismului”: simplu subiect electoral deturnat oportunist si dezamorsat de orice impact real. "

Liliana

Pateuri cu ciuperci

Am gasit zilele trecute pe blogul Anei o reteta de pateuri cu ciuperci, delicioase si simplu de facut. Si pentru ca aveam foi de aluat la congelator am facut aseara rapid doua serii de pateuri.

Am o mare bucurie cand pot face ceva in casa si este si bun :) toti zumzaie prin casa :)) nicio o lacrima...numai zambete :)

Liliana

Un articol foarte bun

Articolul se numeste Apel catre parinti si este preluat de pe blogul Dianei .

Un articol foarte bun care descrie sugestiv timpul pe care il traim, pe care il traiesc copiii nostri, caci ei sunt cei mai vulnerabili.

Apel către părinţi
Revoluţia din 89 nu s-a terminat: teroriştii, din ce în ce mai mulţi, şi-au schimbat uniformele şi armele şi continuă să tragă... Şi n-o mai fac strategic, pentru impactul psihologic, ci trag în plin şi de pretutindeni, rafale fără sfârşit... Nu mai trag în Televiziune şi în instituţiile Statului, ci din ele, în noi...
Revoluţia din 89 n-a încetat o clipă. De 20 de ani continuă să ne secere copiii. Sunt peste 20 milioane de avorturi... Statistic l-am ajuns pe Stalin... De 20 de ani nu construim un stat democratic, ci un Gulag al copiilor: în spatele marilor reclame ale democraţiei e o uriaşă groapă comună, fără cruci şi fără nume... În cele din urmă, în ea se vor surpa toate cele pe care ni se pare că le-am construit....
Teroriştii de azi trag neîncetat, din televizoare, din chioşcurile de ziare, din calculatoare, de pe coperţile revistelor; pândesc pretutindeni unde ochiul poate încasa glonţul mediatic cel mai distructiv: imaginea pornografică...
Victimele acestei revoluţii nu sunt numai cei avortaţi: sunt milioane de răniţi şi invalizi: copiii abuzaţi, victimele pedofililor, copiii dependenţi de pornografie, copiii deveniţi peste noapte părinţi sau actori în filmele pentru adulţi, copii care devin minorităţi sexuale sau asasini în serie, prostituate şi sinucigaşi: sunt toţi copii asasinaţi sufleteşte de consumul de pornografie: al lor şi al părinţilor....
Apoi sunt masele largi de adolescenţi aparent normali, fără probleme majore, care au doar o neînsemnată afecţiune a inimii: dragostea nu mai poate fi pentru ei decât o reclamă de la sexy shop.... Sunt mutilaţii sufleteşti ce vor fi incapabili să-şi întemeieze familii...
Pentru că părinţii lor au fost complicii asasinilor: "bucata" lor de pâine, traiul lor "decent", tot ce au adunat e îmbibat cu sângele şi lacrimile copiilor avortaţi sau distruşi sufleteşte...
Degeaba le cumpăraţi jucării, dragi părinţi, după ce i-aţi abandonat în braţele PORNOGRAFIEI!Ei nu mai ştiu să se joace... Doar se prefac, până vor putea să se întoarcă la sânul care le-a alăptat sufletul cât aţi fost plecaţi! La muncă în străinătate sau în cealaltă cameră, la televizor!
PORNOGRAFIA se dovedeşte mai puternică decât informaţia ştiinţifică ce o încriminează... Mii de studii ştiinţifice care dovedesc nocivitatea ei fără egal nu au impactul unei singure imagini pornografice. Pentru că am devenit un popor de telemaniaci, un popor de sclavi ai IMAGINII!
Nu vom putea face nimic pentru a opri masacrul copiilor noştri dacă nu reuşim să ne desprindem noi înşine din vraja acelor lucruri care ne distrug raţiunea şi ne anihilează voinţa... Căci iată: de 20 de ani suntem martorii paralizaţi ai uciderii propriilor prunci!!!
Cine ne va ridica din patul acestei neputinţe sufleteşti? Cine ne va scoate din mormântul acestei împietriri a inimii fără precedent? Cine ne va îndrepta spinările gârbovite de compromisuri şi braţele uscate de laşitate?
Cine altcineva decât Hristos? Cine altcineva decât Cel Care poate ierta păcatele noastre de până acum, căci ele ne-au împietrit inimile şi ne-au paralizat trupurile.... Cine altcineva decât Cel Care înviază morţii, căci numai moartea sufletească poate explica această atroce complicitate a părinţilor cu ucigaşii propriilor copiii.
PĂRINŢI! OPRIŢI MASACRUL SUFLETESC AL COPIILOR VOŞTRI! CU ARMELE CREDINŢEI şi ale LIBERTĂŢII !
Să mergem la Biserică nu spre a contracta o "asigurare divină" pentru averile şi sănătatea noastră, nu pentru o binecuvântare peste conformismul faţă de "valorile" democraţiei, ci pentru a regăsi normalitatea şi puterea de a o trăi...
Apoi, redeveniţi oameni normali, să exprimăm PUBLIC şi ORGANIZAT desolidarizarea noastră de orice tip de societate sau sistem politic care se hrăneşte cu sufletele copiilor noştri!
ALĂTURAŢI-VĂ CAMPANIEI ÎMPOTRIVA PORNOGRAFIEI LANSATĂ DE ASOCIAŢIILE LAICATULUI ORTODOX GRUPATE ÎN JURUL REVISTEI "FAMILIA ORTODOXĂ"!

Doamne ajuta!